Comunitatea Bacania Veche

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Cea mai cina dintre toate!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

O sugestie pentru dimineata

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Cum omori o categorie

Cel mai la indemana imi este sa vorbesc despre uleiul de masline. Asta pentru ca stiu ce prostie se intampla. Am trait-o si am ascultat-o de mai multe ori.

Supermaketurile sunt pline de ulei de masline de rahat. Care, eventual, contine niste ulei din samburi de masline. Pana acum cativa ani si eu tot din ala cumparam. Dadeam echivalentul a 5-6 euro/litru. Uneori mai mult, dar doar pentru ca era teapa mai mare. Asta face multa lume. Cumpara ulei de masline pe care – cu tupeu – banditii mai si scriu EXTRAVIRGIN! O nesimtire, evident, pentru ca uleiul ala nu are nimic de-a face cu maslinele. Sau, in cazul in care e din masline, e tras din masline de calitatea celor “facute” de oaie/capra.

Pasul 1. Produsul e prost. Lumea cumpara, mancanca, mai cumpara o data, alt brand, tot prost… asa ca ajunge la concluzia:

Pasul 2. Uleiul de masline NU-SI MERITA banii! Pentru ca e prost.

Pasul 3. In mintea oamenilor, categoria “ulei de masline” e asociata unui produs prost, deloc conform celor trambitate la TV cum ca e ceva senzational de bun.

Pasul 4. Nu mai cumpar niciodata ulei de masline extravirgin! (pentru ca… pasul 3!)

Apoi vin niste oameni onesti care aduc in Romania (in sfarsit) ulei de masline extravirgin din ala adevarat! Bun, verde, aromat, presat la rece. De cea mai buna calitate. Ce te faci, insa, cand el costa intre 8 si 12 euro/litru?

Pasul 5. Se produce ruptura si oamenii care NU MAI CRED in categorie, evita sa il cumpere.

Iar de aici, toata lumea are probleme. Importatorii – ca nu vand. Oamenii – ca nu consuma ulei de masline.

Mi se pare ca am descoperit si cauza: nu exista nici un control al alimentelor care intra in Romania, nu exista standarde (cum sunt dracosii de la FDA http://www.fda.gov/ care te baga in puscarie pana si pentru niste amarate de seminte de tonka! Dar regula e regula, nu?!).

Daca pui pe un ulei de motor eticheta cu “ulei de masline extravirgin” – sigur reusesti sa il bagi in niste alimentare!

Acelasi lucru se intampla si cu branzele de la stana – ca in piata se vinde branza de la metro de la ruse pe post de branza de sibiu. Si lumea se intreaba: de ce naiba sa dau mai multi bani pe o branza de la stana, ce? eu nu stiu ca are ACELASI gust cu branza din supermarket? (normal, ca multe branze sunt fix aceleasi).

La fel e si cu painile de prin piete. Cica sunt pe vatra, de la tara, dar sunt doldora de amelioratori si miros a gel-fix!

La fel e si cu vinul “direct de la podgorie”… cu mierea, care de fapt e sirop de zahar… cu smantana, care e “de la galetusa”… cu mancatul in oras, pentru ca unele restaurante fac mancare cu prostii din astea [ click-FBLINK  ] … cu mega-reducerile care sunt precedate de super-scumpiri – de-ajungi sa cumperi chiar mai scump … si cu inca o tona de lucruri. Printre care si conceptul de bacanie.

Si totul, dragilor, nu are decat un unic mobil: goana dupa bani! ^%&^*&%^%* (imi vine sa vorbesc urat, zau asa!)

M-am saturat de tepari!

Poza de mai sus e de aici: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1267327/How-olive-oil-helps-switch-genes-lead-conditions-including-heart-disease-arthritis.html – de la un articol destul de bun pentru a fi citit!!!

Demonstratie in bucatarie

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Mi-as dori…

… ca intr-o buna zi sa se vorbeasca intre ei toti infractorii si raufacatorii si sa isi ia liber. Sa nu faca nimic, sa nu comita nimic, sa nu iasa din casa… Sa nu aiba loc nici un accident de circulatie, sa nu se loveasca nimeni la antrenamente, sa nu vorbeasca nimeni pe nimeni de rau, sa se faca declaratii politice. Sa nu vina cuiva idei de noi catedrale-facatoare-de-minuni, sa nu cante nimeni nimic (nici macar manele, sau mai ales manele), sa nu pocneasca nici un silicon, nici o baba sa nu fie violentata in nici un fel, nepotii sa fie cuminti, sa nu chiuleasca nimeni de la scoala, sa nu fumeze nimeni nimic, sa nu cada greu mancarea nici unei vedetute, sa nu ploua prea mult (sau prea putin), sa nu ninga/viscoleasca, sa nu bata valul, sa nu fie cozi la vama, sa nu fie cozi pe Valea Prahovei/DN1, sa nu fie proteste, sa nu se intample decat lucruri bune.

Asta ca sa vad, de curiozitate, cu ce si-ar umple televiziunile 40-50 de minute de stiri.

Poate cu stiri relevante…

(multi stiu de mirarea mea cand am vazut cum arata buletinul de stiri de la http://www.rte.ie/ – televiziunea irlandeza: economie, politica (cu masura, fara scandaluri si injuraturi), sporturi (nu doar fotbal), cultura…)

De la cine cumparai, maica?!

Conform machetei, publicul tinta al acestui dezvoltator sunt familiile care se muta, au un copil, acesta face primii pasi, isi INJURA prima data parintii, apoi merge la camin, are prima serbare… si tot asa.
Eu sunt uimit: cum poti sa spui intr-un ad lucrurile astea despre clientii tai?

Este absolut fabulos! Din motive lesne de inteles am acoperit numele (care oricum s-a acoperit el insusi de ridicol) Ca masura de prevedere, am un printscreen cu pagina unde era macheta! Asta in cazul in care se modifica …

HELP: Thomas

Thomas si prietenii sai cu vagoanele!
Asa-i zice Luca si e aproape imposibil sa il conving sa-i spuna doar Thomas… E amuzant si ma distreaza mereu cand trecem pe langa niste sine (de orice fel, inslusiv tramvai) ca incepe sa imi povesteasca despre Thomas si prietenii sai cu vagoanele care fac si dreg!

Acum insa sunt intr-o incurcatura! Mare!

Am aruncat cutia de la Thomas si NU mai stiu cum sa i-l asamblez la loc. Am cautat si pe net poze cu jucaria, m-am dus in magazine sa vad cutia, am intrebat printre prietenii mei. Nimic. Nici un rezultat. Acum trebuie sa il aman de fiecare data cand vrea sa se joace cu Thomas si prietenii sai cu vagoanele… Ba plecam la plimbare, ba cautam alta jucarie… Copilul e dezamagit ca nu pot sa i-l fac pe Thomas la loc. Si eu as fi…

N-as vrea sa las lucrurile asa, prin urmare va cer voua ajutorul: ajutati-ma cu o fotografie a cutiei acestui model de Thomas ca sa vad in cum arata traseul sinelor. Daca aveti fix modelul asta, va rog din suflet sa ma ajutati. Imi trebuie doar o poza si-atat. (pe tudosiei [at] gmail sau pe FB aici )

Descrierea acestui Thomas.

Este despre o exploatare de carbune. Trenul trece printr-un tunel in care se incarca (platforma vagonului se intoarce in tunel si la capatul celalalt iese “incarcat” cu carbune. Exista si un pod, o gara si un “capat de linie”. In fata garii trenul poate fi oprit prin actionarea unui levier care ridica de fapt terasamentul dintre sine. Pozele alaturate o sa va ajute mai mult.

Multumesc de ajutor!

Sa mutilam padurea!!! URA!!!!

Imi place ca lumea face sport(uri) in Padurea Baneasa. Unii alearga de placere, altii in competitii, iar o alta categorie pedaleaza. Minunat!

Ce urasc e insa ca mutileaza padurea si lasa o multime de urme.

Ca si cum ar fi important ca lumea sa afle si dupa un an ca marele club de ciclism a avut o treaba aici.

Le doresc sa pateasca exact acelasi lucruri:

- sa-i vopseasca golanii pe haine cu spray fosforescent

- sa le lege copiii carpe colorate in par si fasii de plastic

- sa le lege cu sfoara pe spate tot felul de inscriptii si mascari

- sa le aduca gunoierii cate o pubela plina in mijlocul sufrageriei!

La multi ani tuturor necivilizatilor care vin in padure!

Cozonaci romanesti in Angers/Franta

Pe Blandinde sunt convins ca v-o aduceti aminte, am si scris despre ea. Timp de 3 saptamani a fost internul nostru, in Bacanie, si v-ati putut intalni cu ea aici.

Intre timp s-a intors acasa. Si pentru Craciun a facut… cozonaci! Care arata super! Sunt convins ca au fost si buni.

Langa poze, Blandine ne-a scris un mesaj scurt. Il redau in intregime, fara sa umblu in el, pentru autenticitate.

“buna ziua

craciun fericit

I hope you are well

For christmas I made 11 cozonac. I attached the photos to prove it. I made all the people happy!! Thanks again to Nina for her recipies.

I wish you a happy new year.

a kiss to all the team.

Blandine”