Băcănia Veche şi-a găsit casă! (Ep.1)
LaterEdit: am decis să dau drumul acum, cu Episodul 1, unui serial.
Se va chema „Nașterea Băcăniei Vechi”!
Acum ceva vreme puneam aici un articol despre cum își caută Băcănia o casă. Era deja 25 februarie și, după atâta vreme de căutat, m-am gândit să încerc și varianta asta. Am pus chiar și o imagine – o simulare făcută pe o imagine pe care am făcut-o in Dublin. Simularea mi-a plăcut la fel de mult, așa că mi-aș fi dorit să-i găsesc Băcăniei un loc la fel de drăguț. Nu am găsit unul identic, însă acum putem să anunțăm cu voce tare că
I-AM GĂSIT BĂCĂNIEI CASĂ! Ne-am așezat!
E cea mai bună variantă pe care am găsit-o în intervalul ăsta (din ianuarie până acum). Prin februarie am pierdut „la mustață” o casă bună, destul de aproape de locul ăsta și-mi părea rău. Acum nu-mi mai pare. Deloc. Asta e o varianta mai bună. Mult mai bună.
Între timp am trecut prin multe, foarte multe posibile variante. Am fost extrem de aproape să ne stabilim cartierul general pe Cheiul Dâmboviței – un lucru pe care l-am dezbătut împreună AICI și trebuie să admit faptul că voi m-ați convins să renunț (mi-ați dat niște argumente mult prea solide). Am renunțat fără prea multă tragere de inimă și nu prea convins, însă soarele a răsărit pe strada Băcăniei. Așa că am bătut palma pentru o casă.
E o casă relativ veche, cu parchet de stejar, cu french doors cu gemulețe de cristal, cuier de lemn la intrare, suport pentru umbrele, scara de lemn, tavan înalt, geamuri mari și cu ghiocei în curtea minusculă (dar draguță).
O să avem mult, mult, mult de lucru la ea, va dura până deschidem, însă … O să reușim să facem ceva drăguț acolo. Ceva care să vă placă. Un loc în care să vă simțiți bine!
NU vă arăt acum prea mult din casa asta, nici nu vă spun unde e. Vă garantez însă că este pe un bulevard destul de mare, cu linie de tramvai si 2 benzi + parcare, extrem de accesibil, fără sensuri unice sau interdicție de parcare. E la colț cu o strădută mică și deloc aglomerată, pe care se poate parca foarte ușor. Avem 3 copaci bătrâni în micuța curte, care o să facă umbră toată vara. Și un gard de cărămidă – acum tencuit, dar e posibil să scoatem cărămizile la iveală și să le punem în valoare.
Deci detalii foarte multe încă nu am, dar dacă aveți alte întrebări… sunt aici și răspund!
Momentul ăsta – emoționant pentru mine – mă face să cred că un plan mai vechi ar trebui pus în practică: un serial despre cum se naște Băcănia. Pas cu pas.
PS: primii doi oameni de care am nevoie în echipă sunt descriși în „Primul anunț de angajare”.
Comentarii (19)
Abia astept sa va vizitez …
Sabina, o sa dureze mai bine de o luna. E mult de munca acolo. Dar nu ma plang, e ca si cum as lucra in propria-mi casa, asa ca ma bucur!
Abia astept sa-ti deschid larg usa!
din poze este absolut superba…iar descrierea ta: deja are povestea ei. exact ce trebuie unei case: o poveste…unui local..unui LOC: o poveste; Bacania isi are Povestea ei!!! felicitari, ma bucur si debia astept sa asist la deschidere (m-am autoinvitat srry)!!!
Felicitări!
Să fie într-un ceas bun!
Ai putea să propui un concurs “Cine ghiceşte locaţia”…
@Raluca – ERAI deja invitata!
O sa incerc sa aflu daca are o poveste in spate (casa aia). Ca acum ceva vreme am fost sa vad una prin spate pe la rosetti si in ea fusese Cafeneaua Lautarilor. Dupa cum arata pivnita, tre sa fie ceva si cu asta. o sa aflu eu! 
@Magda – multumesc tare! sa fie intr-un foarte bun ceas! O sa folosesc ideea!
Descrierea m-a dat gata…deja am imaginea ei clar intiparita in “ochii mintii mele”. Nu stiu la care din cele 2 pozitii sa aplic
@Gianina – mai poti aplica si pentru jobul “amici” – aici vorbim de un numar oricat de mare.
Metrou ? Metrou este ?
Mult succes cu renovarea, abia astept sa vin la un shopping. Sper ca o sa aveti cosulete d-alea snoabe de rachita, alea imi plac enorm de mult!
@Jollyca – Avem si metrou.
Google Earth zice ca ar fi 273,78 metri din poarta Bacaniei pana la gura de metrou cea mai apropiata!
Cred ca nu e mult, nu?
să fie într-un ceas bun. abia aștept să deschizi și să mă pot lăuda că am cumpărat de la băcănia veche
Sa va mearga bine! Da un semn cand deschizi, eu de-abia astept sa venim sa te vizitam!
Sa dea Domnu’! sa ne iasa de un cross promo din ala bun, cu aroma de afumatura proaspata!!!
Felicitari! As vrea sa vin si eu la deschidere. Te urmaresc pe facebook. Si eu mi-am dat de curand demisia dintr-o mare multinationala de succes. Imi caut de lucru.
Mult succes!
elena
La deschidere nu va fi “cu locuri” – oricum o sa fac un anunt de deschidere…
Pana atunci, o sa incerc sa tin pasul cu scrisul, sa fac step-by-step-ul evolutiei! 
felicitari pentru noul sediu/ primul sediu
ziceai ca e mult de lucru la casa, ca trebuie renovata. eu sunt restaurator de monumente de meserie, asa ca daca ai vreodata nevoie de ceva, macar un sfat, nu ezita sa ma contactezi. totul, bineinteles, fara pretentii materiale, din respect pentru respectul tau pentru sanatate si mancare sanatoasa. bafta maxima si abia astept sa vin sa manac ceva bun:)
@Alina – m-ai emotionat, zau, si nu exagerez cu nimic!!! Da!!! Cred ca am nevoie de ajutor in ceea ce priveste o scara de stejar si o pardoseala din acelasi lemn!
iti dau un mail, sa vorbim, ca am nevoie de solutii. Casa aia merita toata atentia mea, de la fierul forjat de la intrare pana la tevile de cupru din perete! 
cred ca m-ai putea ajuta sa gasesc oamenii priceputi care sa STIE cum se lucreaza cu materialele de pe timpuri!!!
Nu stiu cat de veche e casa, insa e sanatos construita!
Pana si gardul de la strada e din caramida!
Cat m-a bucurat mesajul tau!!! n-ai idee!
ma bucur mult daca pot fi de ajutor. astept mailul tau si sa gasim solutii impreuna. spor la treaba:)
Marius, sincere felicitari. Nu-mi vine sa cred ca ati gasit locul potrivit!!! Si unde mai pui ca are toate caile de acces necesare. Este exat asa cum ai descris=o tu ca vrei sa fie. Bafta! Spor la renovat si la alegerea produselor potrivite. Aproape ca-mi luasem gandul de la promisiunea cu painica. Bafta! Sa fie intr-un ceas bun si sa aduca muuulta agitatie si muulti doritori de bunatati. Felicitari inca o data!!!!