Cantonamentul Start&Grow. Ședință foto într-un lan de grâu
Pentru cei interesați (și știu că sunt o mulțime) ia să fac eu un rezumat pe scurt al ultimelor zile. Ce vedeți mai jos, în imagine, este un printscreen de pe startups.ro, acolo unde astazi s-au urcat pozele rezultate dintr-o ședință foto – spectacol. Am fost cu toții – Băcănia, Kenubi, Asteco Lifestyle și Mesure&Go – într-un lan de grâu. Un lan de un verde atât de crud încât îți venea să-ți bagi dinții în el ca să-i culegi toată seva și să-i cucerești toată energia. Poate că mai încolo, când ne-om liniști la o limonadă la umbra teilor, v-oi povesti, dacă veți fi curioși. Pentru că sunt convins că avalanșa de trăiri din ziua aceea o să mă urmărească mult și bine…
Mai apoi am mai avut o serie de înâlniri. Cu Eusediu Margasoiu (care m-a ajutat să pun pe hârtie toate lucrurile legate de marketing pe care până acum am ales cumva să le țin numai în capul meu). Cu Mihai Stănescu – un om după funcționarea căruia se spune că s-au copiat toate substantele revelatoare din piață. Imaginați-vă cam ce m-a ajutat să descopăr în mine!!! Cu Anda Racsa, care mi-a demontat în fix 43 de secunde frica infantila de zona finațelor. Cu Mirela Șerban – din zona de expertiză contabilă – care m-a făcut dintr-o dată să simt că sunt un pic mai smart decât credeam inainte… În George Butunoiu, un om care pare multora (cel puțin în frecventele intervenții de la Știrile ProTV) extrem de sobru și dezinteresat de soarta celor din jurul lui, am descoperit un om extrem de atent la detaliile mărunte ale proiectelor pe care le avea în față. Ceea ce e iarăși, zic, un câștig enorm. Iar azi, de exemplu, am fost cu totii la Microsoft. Todi Pruteanu – om pe care l-am simtit in 2 minute ca vine cam din aceeasi zona ca si mine – mi-a demonstrat că există un „clopot” al rigiditatii companiilor in funcție de dimensiune/importanță… Da, a reușit să demonteze într-o oră cel puțin jumătate din ceea ce știam eu (sau credeam că știu) despre Microsoft. (Todi e foarte cool!)
Și nu astea sunt toate lucrurile. Chiar nu sunt doar astea. Ne-au venit o mulțime de idei, am inceput să învătăm unii de la alții, ne ajutăm reciproc. Pare o atmosferă de „familie”, dar nu de pomană eu îi zic de două-trei zile „CANTONAMENT”. O să mai povestesc zilele astea și o să mă înțelegeți de ce!

Trackbacks/Pingbacks