Cea mai tare sambata din viata mea

Asta am simtit eu despre sambata trecuta. O zi despre care nu am apucat pana acum sa scriu nimic poate si pentru ca am asteptat sa se ‘aseze’ cumva lucrurile. A fost, fara indoiala, una dintre cele mai solicitante, frumoase, dificile, emotionante, chinuitoare, fericite zile de care am avut parte de pana acum. Intr’un fel (oarecum neoficial) mi’am vazut proiectul in picioare. Functionand cumva. Miscat de energii puternice, venite chiar de la cei care mi’au trecut pragul. Ca o scurta recapitulare, pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu: sambata asta am facut un mic eveniment privat in Bacanie. O zi. Vreo 48 de cozonaci, vreo 10 paini diferite, lapte proaspat, limonada, cafeaua Domingo (care e posibil sa devina cafeaua oficiala a Bacaniei), branzeturi fine si carneturi diverse, gemuri, dulceturi, un roze perfect echilibrat, sucuri de mere, biscuiti bio si o multime de alte bunatati. Mi’au trecut pragul, in Barbu Vacarescu 49, peste 100 de oameni (sper viitori prieteni). Nu ma asteptam asa multa lume. Nu anuntasem decat pe Facebook despre cozonacii de sambata, asa ca a fost o surpriza placuta. Si cred ca e momentul potrivit sa’mi cer scuze celor carora nu am putut sa le acord atentia pe care o merita. La un moment dat era asa aglomeratie in Bacanie ca nici u mai stiam ce sa fac. Si m’am panicat un pic, am iesit in curte cu gandul sa ma rup din valtoare. Dar n’am reusit, ca tocmai se terminase roze’ul si m’am scoborat sa umplu ulcica de lut… Am incercat sa va cunosc pe toti, sa stau macar un pic de vorba cu fiecare dintre voi, dar mi’e teama ca nu am reusit chiar bine. Oricum, sper sa va fi simtit bine, sa fi avut o experienta ata de placuta incat sa va amintiti de Bacania Veche, de mine, de dulceturile cele necunoscute, de painea cu oregano si de toti ceilalti care s’au straduit sa va faca sederea placuta. (Radule, imi pare rau ca a trebuit sa’ti intrerup vacanta). Mi’a placut foarte tare ca ati facut poze cu propria’mi mama, care framanta cozonaci in timp de voi discutati in jurul mesei. Mi’a placut ca am realizat ca i’ati apreciat munca, efortul si talentul.
Si pentru ca mi’am dat seama cat de bine e in preajma voastra, m’am gandit la un nou eveniment de weekend. Dar pana atunci as vrea sa va rog sa’mi spuneti aici, in comentarii, ce’ar trebui sa schimb in Bacanie pana la deschiderea oficiala. Ajutati’ma sa fac totul mai bine. Asa ca… astept sa aflu!
Cu plecaciune, al vostru,
Marius
PS: am scris de pe telefon, asteptand sa intru la medic. E posibil sa mai fi facut greseli prin text…