Cum a căpătat „Prânzul” formă de Kopel’s

M-am gândit de multe ori la asta. La metamorfoza asta despre care zic eu în titlu. Din fericire pentru mine, am fost martorul ei relativ apropiat. Zic din fericire pentru că e un lucru foarte tare să vezi lucrurile întânplându-se sub ochii tăi. Le simți pulsul, le iei tensiunea. Te racordezi cumva, pe un circuit secundar, la evoluția asta de la pupă la fluture, iar pentru un om cu un nivel al empatiei așa cum sunt eu asta e o treabă extrem de emoționantă.

Îmi aduc aminte destul de clar o convorbire telefonică pe care am purtat-o cu @Copolovici. Eu pe Casa Presei, el – „la capatul celălalt al firului”… Îmi povestea însuflețit de-o mare pasiune despre noul lui proiect care prinde o formă interesantă. „E o treabă care îmi place foarte tare”, parcă-mi zicea. Erau primii zori ai Prânzului din Caserolă. Eu, fire năvalnică, mă însuflețesc repede – așa că mi-a plăcut și mie cel puțin la fel de mult. Mâncăruri mișto, făcute pe bune. Făcute cu pasiune și cu ingrediente naturale (asta mi-a plăcut din cale-afară). Băi, nene! Fără minciuni/minciunele, adică. Pentru că e sincer omul și nu vrea să se ascundă pe după cireș și să bage în mâncare chestii aiurea (după care să spună că nu a pus nimic).

Nici nu mai știu cam când era asta, oricum nu cu foarte multă vreme în urmă. Și așa a început Prânzul. Un idee atât de cool încât m-a lovit la nivel practic și pe mine: am început să-mi programez lucrurile astfel încât să îmi iau mâncare la birou în caserolă. Făceam asta din când în când, dar la un moment dat am realizat că o fac ZILNIC. Ceea ce prezenta niste beneficii extrem de mari – primul era acela că mâncam bine, gustos, sănătos și mai mult decât atât mâncam FIX ce-mi doream!!!

Cu ocazia Prânzului am făcut chiar o sesiune de bucătăreală împreună, noi și Doamnele noastre, care s-a lăsat cu niște mâncăruri foarte bune/gustoase, cu câteva ore de relaxare între prieteni, cu niște amintiri mai mult decât mișto și cu o super-poveste (și-o promisiune) legată de anghilă…

Evident că întrebările și discuțiile despre cum ar trebui să-și facă Viorel propriul lui restaurant erau inevitabile. Apoi au venit confirmările „sunt decis să fac asta”, „am început discuțiile cu cineva”, „băi, am bătut palma”, „eh, n-am mai făcut mare lucru! Acum lucrez la meniu” și tot așa…
N-aș vrea să credeți că sunt vreun soi de ipocrit încât să cred că „i-oi fi pus eu prima dată întrebarea” sau că „ideea i-a venit după o discuție pe care am avut-o…” C’mon! Chiar nu-s idiot. Știu însă foarte bine că la fel cum îl întrebam eu l-au întrebat o mulțime de oameni. Dintre care o parte îi erau prieteni mai apropiați sau rude… Așa că nu vă așteptați să-mi arog vreun merit în asta (o să se găsească destui „fără de care…”).
Dar așteptați-vă și îngăduiți-mi să fiu foarte emoționat.

Pentru că astăzi, 8 aprilie 2010, prientenul și amicul meu Viorel Copolovici își deschide propriul restaurant.

El și fratele lui, Mărgărit, sunt de astăzi gazdele voastre de la Kopel’s.

Pe bune, pe măsură ce scriu asta mi se umezesc ochii. Din mai multe motive.

Primul și cel mai important e acela că am fost destul de aproapiat de toate frământările care au dus la apariția acestui restaurant. Ceea ce mă face să mă simt privilegiat.

Al doilea vine din credința fermă că Viorel merită să i se întâmple asta. Și să i se întâmple așa cum si-a dorit el.

Al treilea ține de faptul că-mi plac oamenii care au vise. Și-mi place și mai tare să văd cum li se îndeplinesc visele în care cred cu tărie.

Iar unul de mai încolo, din listă, ține de faptul că acum, cu Băcănia Veche, trăiesc fix aceleași lucruri (chinurile facerii). Deși sunt din „zone semantice” ușor diferite (restaurantul lui de Băcănia mea), ele seamănă măcar din anumite puncte de vedere.

Nu pot decât să vă spun că sunt emoționat, bucuros, entuziasmat, nerăbdător… Azi sunt un amalgam de emoții care vin inclusiv din noile „tușe” care s-au adăugat Băcăniei.

Viorel, tată, îți doresc pentru Kopel’s tot ce-mi doresc mie pentru Băcănie!
Să fie într-un ceas bun!

Uitasem o harta, care se gaseste aici: http://www.pranzuldincaserola.ro/2010/04/04/kopels-se-deschide-joi/harta-kopels/
si o adresa, care este:
Strada Sirenelor nr. 87
(foarte aproape de Hotel J.W. Marriott)