Depresia Centrului Istoric
Sau Depresia Centrului Vechi, nu știu cum îi ziceți voi. Am fost acolo. Pentru că cineva mă sfătuia să caut prin anticariatele din Centrul Vechi, m-am executat destul de încântat de ideea de a mai vedea ce s-a petrecut pe-acolo în ultima vreme. Cea mai recentă vizită prin zonă fusese într-o zi de marți, când @Boerescu a dat o bere generoasă și nefiltrată în cinstea întâiului său născut (Să-ți trăiască!). Dar, ca să mă întorc in Centrul Vechi… merg după mojar. În paralel, mai exista un motiv pentru care voiam sa ajung pe-acolo: voiam să văd dacă există motive destule să-mi doresc să deschid Băcănia acolo.
În 15 minute m-am lămurit pe deplin de următoarele lucruri:
- cei care s-au apucat de refăcut Centrul Vechi (nu știu care: primărie, ministerul culturii sau ce instituție e reponsabilă) au făcut un mare fâs. Au deschis un șantier acum mai mulți ani și cam atât. Nu s-a mai întâmplat mare lucru. Nici nu contează că au avut sau nu argumente de genul „nu am mai avut fonduri” – dacă știau că nu sunt fonduri, n-ar fi trebuit să se apuce. Pe scurt: niște incompetenți.
- frigul pare mai aprig într-un loc aproape pustiu de lume (sambata la prânz erau 200 de oameni în tot centrul). Oricum, am răcit toți trei, am fost cobză tot weekendul.
- Centrul Vechi e atât de dărăpănat încât mi-a generat o adevarată depresie. Totul (aproape) stă să cadă. Am văzut niște cafenele foarte drăguțe alături de clădiri neterminate (încă nu m-am prins dacă sunt în curs de demolare sau în curs de reconstrucție).
- nu ne mai dorim Băcănia acolo. E prea bizar…
- îmi pare sincer rău pentru toți anii care au trecut și în care Centrul a rămas în aceeași stare deplorabilă. Simt că sunt niște ani care au trecut în van. Alte țări au rezolvat in cațiva ani după comunism starea orașelor istorice. Noi nu. Noi nu putem!
Mulți oameni cred că ajung să tragă tare tocmai pentru a demonstra că sunt altfel. Că ei pot!
Și uite si niște poze din peisajul care ne-a adus depresia!
Comentarii (7)
În primul rând, bună seara!Da, primul lucru pe care l-am făcut şi eu când am ajuns în Centrul Vechi a fost să-mi iau aparatul foto pentru a arăta şi altora nesimţirea românească la care ne supun cei ce stau în clădiri pentru care poporul acesta a făcut foamea în perioada comunistă.Nu mă mai miră nimic…Doar mi-e scârbă.Dacă mă uit la Sibiu, acolo văd dovada că se poate, dar în Bucureşti? Dar ce e cumva capitala? Un singur lucru trebuie ştiut DACĂ NOI NU NE RESPECTĂM, NIMENI NU O VA FACE! Am văzut asta la un grup de turişti englezi, care mai în spirit de glumă, mai nu, îşi scriau şi ei numele pe Piatra Craiului că doar mai au fost şi alţii înaintea lor.Un popor care nu-şi cunoaşte istoria, riscă S-O REPETE!
Da, Gabriela, e trist ce se întâmplă acolo. Este inclusiv vina celor care locuiesc în zonă.
Sibiul este un exemplu extrem de bun. Sibiul mi se pare a fi „vestea bună a României” din foarte multe puncte de vedere. Îmi face mare plăcere să revin în Sibiu oricât de des.
Ce-ai văzut în Piatra Craiului, cu englezii care-și scriu numele, nu era deloc în glumă. Așa erau ei. Nu mă convingi că puterea exemplului îți spulberă urmele de civilizație din tine… no-no-no! Aia ar fi scris și dacă locul era imaculat!
Mă crezi că eu nu scuip semințe când merg cu tramvaiul 32? Chiar dacă acolo calc pe un „covor” de coji…
Ştiu, le stă în caracter. Dar culmea, la ei acasă sunt mult mai diferiţi. Asta e, eu refuz să mai am atitudine faţă de orice. La semafor, vara, un tip era să-mi arunce un pet în maşină. I-am spus că mai bine aşteaptă să găsească un coş de gunoi. Când semaforul s-a schimbat, a plecat în trombă şi mi-a tăiat calea…Şi asta nu e tot, LIPSA DE UMANITATE este cauza. Ne transformăm în orice dar nu în oameni. Cât despre seminţe pe stradă….puţini cunosc acel vestit cod de bune maniere. Obişnuiam să mă răzvrătesc, dar nu am cu cine, indivizii aceştia aşa s-au născut, aşa au crescut, iar adultul nu mai poate fi decât influenţat, nu şi reeducat.
Gabriela, lucrurile se pot schimba!
tocmai am urmarit, pentru a 3-a oara, discursul lui Jamie de la TED. Imi dau seama ca ORICE LUCRU SE POATE SCHIMBA!
Nu renunta sa te razvratesti!
Şi adepţi la răzvrătire găsesc?
Găsești în fiecare dintre oamenii cu bun-simț!
Atunci am curaj să mă răzvrătesc din nou!