M-au apucat toti… cozonacii! IAR!

Sunt intr-o mare viteza. Pe ultima suta, pregatiri masive. Am luat aseara tarziu, cand am si anuntat pe Facebook ca sa nu ma mai pot razgandi (ca sunt om de cuvant), decizia sa ma arunc in apa adanca. Realizez ca numai asa o sa invat sa inot de-adevaratelea. @Mihai Stanescu mi-a spus asta acum ceva vreme. Nu ca nu l-as fi crezut, insa exista un anume sentiment de teama care de regula te impiedica. La mine e teama de detalii uitate.

  Da, stiu ca sambata asta, cand primii prieteni vor pasi in Bacanie, vor mai fi multe lucruri inca “neterminate”. Sau nefacute inca… Pe cele pe care le stiu, le voi nota chiar eu. Daca nu o voi aduce pana atunci, o sa vedeti un mic panou pe care scrie “Aici va fi o canapea".

Realizez insa ca daca nu ma apuc acum, nu ma mai apuc prea curand. Deci sambata asta mancam cozonac proaspat! Am zis!

Am auzit candva ca “mai binele e dusmanul binelui”. Mi se aplica. In incercarea mea de a face lucrurile perfect, as fi putut amana momentul asta pana la toamna. Si tot nu m-as fi simtit pregatit. Tot as mai fi avut un mic ceva de rezolvat. As mai fi lucrat la florile din curte (a propos, mi-a murit un superb ghiveci de levantica, cel mai probabil din cauza ca eu nu i-am mai pus fertilizantii aia cu care a fost, sarmanul, obisnuit)… As mai fi indreptat un raft, as fi schimbat si pentru a 22-a oara materialul de la perdele.

O sa ma prindeti sambata (cred) fara toate corpurile de iluminat. Fara “uniforme”, probabil fara canapeaua din hol, fara prea multe (sau spre deloc) preparate din carne (extrem de perisabile), fara gazon sub pomi, fara toate condimentele, ingredientele, legumele, fructele si “jucariile” pe care mi le-as fi dorit. Dar o sa ne prindeti cu niste cozonaci dolofani, cu niste paini rumene, cu niste branza de capra maturata, cu zambetul pe buze, cu dulceata de lapte pe raft, cu o cafea senzationala (asta e opinia mea) – tocmai mi-a confirmat Carmen ca vom bea DOMINGO – la umbra din curte; sper ca va fi si lapte proaspat, poate si niste branza proaspata de capra, de ce nu si niste lapte proaspat de capra sau niste iaurt…

Nu va faceti insa planuri de mari cheltuieli pentru ca, matematic vorbind, vom avea pe rafturi sub 30% din cantitatea normala de tentatii. Va astept asadar cu o vorba buna si-un suc rece. Sambata asta. Cand aveti drum, ca noi o sa fim de la 6 aici… Iar aici inseamna Barbu Vacarescu nr. 49.

Ca sa conservam lucrurile asa cum sunt si sa le transmitem integral: miercuri seara aterizeaza propria noastra mama (va includ si pe voi. o veti cunoaste… este mama de profesie, poate fi a oricaruia dintre voi, dar numai eu si cele doua surori ale mele am fost norocosi). Joi pregatim Bacania, se acomodeaza si ea cu locul, facem un test eventual. Vineri pregatim cozonacii. Vineri seara incepem sa ii coacem, astfel incat sa se racoreasca pana vin primii pofticiosi (sambata dimineata). De principiu NU scoatem cozonaci fierbinti din Bacanie pentru ca ei trebuie ingrijiti cu mare atentie in primele 3-4 ore dupa ce se coc. Sambata o sa continuam sa coacem. Prajiturile vor fi deja gata, pentru ca ele au nevoie de 1 zi sa se “amorseze”. Ce trebuie sa fie scos pe loc din cuptor o sa scoatem sambata. Si, desigur, o sa ne iertati daca o sa mai avem stangacii. Pana acum am facut asta doar acasa. Acum e prima data cu spectatori.