Prima oară în Băcănia Veche (Ep.5)

15 Mar 2010 | 11:20 | 23 comentarii

Nici nu mă așteptam să fie o zi fără emoții. Dimineața în care am pășit prima dată în casa care va fi, sper cât de curând, Băcănia Veche, de pe Barbu Văcărescu. Prima răsucire de cheie, vârtejul continuu de gânduri, planuri viziuni, hrănite pe de o parte cu speranța că voi schimba în bine câte ceva în viata voastră, iar pe de altă parte cu certitudinea că am luat decizia corectă!

mica

Am intrat singur, cu cheile mele, ceea ce mi-a dat o stare bună, ușor euforică. Dar în același timp

m-a răscolit și mai tare în frământările legate de toate lucrurile pe care trebuie să le fac – extrem de repede – ca să nu mai amân mult întâlnirea cu voi.

În casă acum e încă frig și eu tremur ușor. Mi-e mai simplu să pun tremuratul pe seama frigului. Stau cu fața la geam, mă uit la stradă și scriu, și parcă aud în spate freamătul oamenilor, „mmmmm”-urile celor care degustă, trăncăneala tihnită a după amiezelor lipsite de grabă… Și parcă mai aud sunetul tăvilor de pâine, și simt mirosul de negresă cu vișine și nucă de care-am dus in Verde Cafe, parcă văd mașina cu lapte proaspăt oprind în fața casei.

Visul meu prinde contur și-aproape-mi dau lacrimile de fericire. Mi-e clar că starea pe care o am acum – și din care nu voi ieși, sper, niciodată – o să mă ajute să rup orice piedică mi s-ar ivi in cale.

Îmi place să construiesc și acum am o nouă ocazie. De la zero, de la aproape nimic trebuie să deschid intr-o lună Băcănia.

Ne vedem curând, pe Barbu Văcărescu! :) stada_mic

(Pe panou e o altă reclamă, evident că nu e cu Băcănia, dar am facut eu o simulare)

Lasa un comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website (optional)

Comentariu (necesar)