Primul semn de cenzură

  Trebuie să notez ziua de azi ca una în care am luat prima măsură de cenzură într-un loc care e al meu (online).
Respectiv pe Facebook. Am dat Delete unui comentariu. Și n-am simțit nimic, deși până în momentul cu pricina aveam senzația că o să mă simt ingrozitor, chiar dacă aș fi avut toate argumentele din lume. Ce s-a întâmplat azi? Și nu încerc să

mă justific în vreun fel, ci încerc să creionez situația, sperând să nu mă mai întâlnesc cu situații similare.

Pe închidere de zi trag concluzia că Google Analytics e o treabă foarte bună. Am zis asta pe Twitter, care a urcat textul pe Facebook.

Mă trezesc cu un comentariu despre o recentă plecare din PSD, cu un link spre un blog (nu am verificat ce e acolo, nici nu am de gând) și, ce e agravant, cu niște cuvinte urâte. Nu știu cu precizie cine a plecat din partid și de ce. Au plecat mai mulți din mai multe partide. Nu sunt preocupat de politică, dar cu toate astea nu simt nevoia ca într-un loc al meu (cum e profilul fiecăruia, pe FB) să găzduiesc comentarii injurioase. Dacă eu nu am intenția să spun cuiva „jeg”, atunci e de la sine înțeles că nu admit ca alți oameni să intre la mine în living și să scrie asta cu markerul pe perete.

Cum ziceam, nu m-am simțit deloc vinovat, nu m-am simțit rau și nici nu am simțit vreo secundă de ezitare. Am considerat asta un gest normal, pe care sunt dispus să îl repet ori de căte ori va fi nevoie.

Să fiți iubiți, amatori de idioțenii de acest fel!