Profunzimea relației cu mojarul
De multă vreme caut un mojar care să-mi placă. Relația mea cu mojarul e una ceva mai specială și am realizat târziu înainte. Nu știu dacă e doar la mine sau și altii o trăiesc la fel, însă la mine e intensă. Am nevoie de mojar ca de aer. Deși îl folosesc relativ rar (în comparatie cu, să zicem, wokul). Mojarul e cel mai bun prieten al meu. De aceea sunt condamnat să găsesc pentru Băcănie si furnizori de mojare. Dar din alea bune, nu prostii din pulbere și rășini cum mi-am luat din Ikea. Ăla a crăpat repede. Pistilul, ca mojarul a rezistat. S-a retezat pur si simplu. Mi-am mai luat unul. Acum îmi pare rău. E fisurat si ăsta.
Ziceam că îl folosesc rar. Pisez și macin condimente. Mix-uri sau de-un singur fel. Mai pisez frunze de tot felul. Usturoi si busuioc, de exemplu, în același timp. Rozmarin, usturoi, sare grunjoasă și, la final, frec pe deasupra niște ulei de măsline.
Mă bucur de fiecare dată de aromele care cresc pe măsura ce mâna ferma lovește semințele sau frunzele.
În cele mai multe zile, însă, mojarele mele stau și șomează. Se uită la mine. Eu mă uit la ele si aproape că-mi vine sa inventez ceva care să le implice într-un fel.
Mi-ar plăcea să am un mojar de piatră numai al meu. Să fie mare. Încăpător. Deși, pentru uz casnic, pui câteva boabe de piper să pisezi.
Oricum mi-ar plăcea sa am unul chiar și mai puțin șlefuit pe deasupra…
Mi-e greu să găsesc un alt obiect de bucătărie pentru care să simt lucrurile așa. Cred că asta vine din explozia de arome pe care mi-o oferă de fiecare dată.
Mi-am propus să am mai multe mojare în Băcănie. Știți ce vreau să fac cu ele? Să vă pot face condimente proaspăt măcinate. Sau mixuri de arome…
Să ne explodeze tuturor simțurile!
Nu știu cum fac, dar mi-aș dori să am toate mojarele din lume. Toate modelele. O sa încerc să aduc multe și-n Băcănie, cu ajutorul vostru.
Trebuie doar să-mi vindeți ponturile potrivite (unde se mai găsește câte un mojar). Că eu merg să le caut…
(când strâng destule poze cu destule modele, o să fac o galerie pe FB. Până atunci, vă ofer un mojar de vis, găsit aici:
http://www.tenthousandvillages.com/catalog/get_file.php/nav/product/zoom_7311010.jpg)
Comentarii (11)
e frumoasa poveestea relatiei tale cu un obiect, practic. ca vobnrim despre un obiect pe care il folosesti uneori. alteori nu.
ai consultat vreun medic in ultima vreme?
@Ioana – exclud orice nota patologica in relatia mea cu mojarul
))
Probabil ca bucataria te lasa rece, dar sunt sigur ca ai pasiunile tale care iti starnesc astfel de trairi,nu?
este unul dintre obiectele foarte utile pe care vei ajunge sa le iubesti! Asta dupa ce iti vei fi luat unul de la Bacanie!
hehehe
bre, pe okazii ai cautat mojarul tau?
nu m-am gandit la asta. Nici nu am cont pe okazii… dar imi fac! e ceva ce merita!
tocmai m-am intors, deprimat, din centrul vechi. deprimat, nene, nu gluma. si, oricum, fara mojar!
Marius, daca mai cauti, iti facem rost de unul. Eu personal te inteleg, sintem din acelasi trib… ma gandesc cateodata ca daca ia foc casa nu incerc sa salvez decat mojarul si cartile de bucate
Cred ca pentru furnizori, trebuie cautat in Asia. Nu vorbesc de chinezarii, al meu cred ca e tailandez si e din granit neslefuit.
Salut Marius,
Ne-a placut emisiunea, speram sa gasim ceva timp sa vizitam bacania.
Un mojar de granit Jamie Oliver gasesti la Selgros.
Toate bune.
Si daca nu gasesti, cere-i unui pietrar sa-ti faca unul din marmora. Sunt convinsa ca vei reusi si nu va crapa. Pistilul poate fi si din lemn.
Spor!
Soacra mea avea unul. Intre altele, imi placea sa fac in el “allioli”. Daca ai fost la Barcelona, precis stii despre ce vorbesc.
da, stiu exact ce zici, monica!
E destul de complicat insa sa il faci din marmura pentru ca daca nu e o marmura buna de tot ai mereu praf in ce mojarezi…