Un cadou frumos pentru Băcănie. Primul!

Mai zilele trecute, când am făcut sfințișorii, am trecut o fugă pe la Virginia – o mai veche prietenă a Băcăniei – să-i las vreo doi. De fapt chiar doi. Dar din aștia mai grăsuți, așa, cum se fac pe la noi. E drept, eram în drumul către o altă poveste, adică să sting provocarea Agentiei de Împlinit Dorințe – îi duceam Dianei niște sfințișori moldovenești cu multă nucă și miere, așa cum și-a dorit (detalii aici).
Oricum, Virginia mi-a făcut o surpriză foarte drăguță: mi-a adus un cadou! O râșniță veche, de alamă, cu încrustații absolut fabuloase, cu toartă care se strânge (e braț cu articulație) și cu o carcasă pe care se simt sute de mii de degete cu care s-a întâlnit râșnița în ultimii… știu și eu?!… îmi place să cred că vorbim de ultimii 120 de ani!!! Oricum e veche și frumoasă și o să se potrivească foarte bine în Băcănie, printre rafturile de mirodenii. O să îi fac o etichetă, să știe toată lumea de unde am primit-o. Mulțumesc, Virginia, pentru primul cadou al Băcăniei. Sper să-ți fac și eu bucurii cel puțin la fel de mari!

PS: În cazul în care nu mi-ați văzut șorțul de la Jamie Oliver (e original, îl pot cu mândrie și mă face mai creativ), atunci iată! Stăteam și eu stingher la poză…

Tudosiei in sortul de la Jamie, implinind dorinte cu sfintisori