Un weekend super-productiv

Despre lucrurile pe care încă nu le-am bătut în cuie nu zic nimic.

Dar cele pe care le-am făcut deja ne-au plăcut foarte mult.

Păi hai să vă zic mai întâi că la propunerea Claudiei Catană am acceptat să fac o prăjitură pentru doamne și domnișoare. Am ales să fac un brownie. Multă lume mă bate la cap să-i zic negresă, numai că nu pot face asta. Pe de o parte pentru că NU este, pe de altă parte pentru că rețeta originală vine de la Jamie Oliver, care o numește chiar brownie. Deci așa o să îi rămână numele. Oricum, am făcut o tavă destul de mare, din care au ieșit însă doar 11 bucăți pentru că le-am tăiat ca pentru mine, adică fără să mă scumpesc la feliuțe. La noi în familie feliile sunt mari de când mă știu și nimeni nu s-a mai plâns de asta.

Prăjitura întreagă arăta cam așa:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dar am tăiat-o și am obținut 10 bucăti ca cele din imaginea  de mai jos și o a 11-a perfect rotundă, scoasă cu paharul de bere, cu gura largă, chiar din mijlocul tăvii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce le-am împachetat ca să le duc în Verde Cafe, ele aratau cam așa (pe pervaz):

Sweet Sunday in Verde Cafe – ăsta a fost proiectul pentru care am făcut acest brownie.

Producția Băcăniei Vechi a stat lângă o etilizată înghețată preparată de CrazyMotherCooker (cu din banane, ciocolata, bailey’s. rom negru si lapte).

(Aceeași prăjitură – o altă tavă – tocmai a fost degustată de către colegele noastre din Romantic FM, pentru care am făcut inclusiv un fel de friscă extrem de ușoară și cu un pic de rom. A fost surpriza pe care noi, băieții, am vrut să o facem drăguțelor noastre colege! La mulți ani!)

O altă treabă bună de weekendul asta – sfințișori. Ca la noi acasă. Dealtfel au fost fix ca la mama acasă pentru că ea însăși i-a făcut. A fost în vizită la noi.

Trebuie să amintesc asta aici: aluatul pentru sfințișori NU este identic celui de cozonaci. Chiar dacă este tot dulce, chiar dacă este pufos. Nu e la fel, se face ceva mai simplu și nici nu se frământă timp de o oră. Deci e mai simplu.

 

Nu o să fac decât un mic album în cele ce urmează și o să vă sfătuiesc să încercați și voi pentru că nu e deloc complicat. Sau să mai așteptați încă o lună și-un pic…

Tocmai pregătiți să țopăie în cuptor…

 

Cam pe la 3 sferturi, erau deja rumeniți destul de bine. De-aici pornind au mai stat cam 10-15 minute până să-i scoatem…

Aici erau deja scoși din cuptor, gata copți și se odihneau la soare…

Iar aici a fost finalul finalului. Dați prin miere și nucă și puși în lighean, pe hârtie, să aștepte întâlnirea cu omul!

Lucrurile bune pe care mi le-a adus weekendul asta:

1. O parte dintre fondurile strânse în Cafe Verde ajung în proiectul Copacul de hartie. Detalii aici!

2. Am avut, de la Andrei Crisan confirmarea (în ultimul paragraf) că a fost o prăjitură bună… ?)

3. I-am făcut cadou Virginiei (fan vechi al Băcăniei) doi sfințișori, iar ea mi-a făcut un cadou super-super: o râșniță veche și foarte frumoasă care își va găsi locul prin Băcănie alături de niște boabe sau ceva condimente.

4. Am împlinit un vis al Agenției de împlinit Dorințe: mi-am pus șorțul meu de la Jamie (primit cadou de la Barna) și am livrat sfințișorii așa cum fu vorba AICI!

5. A venit si articolul Agentiei. Cred că avem prieteni noi!