Despre publicitatea pe Facebook
Nu e vreo teorie elaborata, nu am reinterpretat apa calda. Vreau insa sa fac cateva observatii care vin dintr-un studiu de caz. Iar studiul asta de caz se numeste Pagina de Facebook Bacania Veche. Asta e un fel de “locul meu de munca”. Eu chiar muncesc la acest ”birou de relatii cu publicul”. Ma trezesc de dimineata si, cat imi beau cafeaua, butonez. Scriu, raspund la intrebari, fac comentarii. Poate ca nu intotdeauna inspirate. E un loc unde AM FACUT SI GRESELI! Ceea ce inseamna ca am muncit, nu? Revin: asta e parte a job-ului meu. Jobul meu actual este Bacania, iar pagina de Facebook este atat in departamentul de marketing al Bacaniei, cat si in cel de vanzari. Este parte a muncii mele si interfata pe care eu am gasit-o a fi potrivita pentru a intretine o relatie (cred eu) buna cu utilizatorii si clientii. Pagina asta este, iata, chiar parte a Bacaniei offline.
Acesta este motivul pentru care mi se pare destul de normal ca, daca cineva vrea sa comunice utilizand un vehicul pe care eu l-am construit, ar trebui sa faca ceea ce face cand vrea sa se dea pe TV. Vrei 3 puncte in Bucuresti, pe 18-49? Pac! Banu’ jos! Eventual in avans. Banii aia se duc in nu-conteaza-ce, dar rezultatul este ca fiecare media alege in ce sa investeasca banii astia. De regula ii baga in dezvoltarea canalelor care aduc bani, nu?
Bun! O sa imi ziceti ca Facebook-ul nu e al meu, deci practic eu am construit pagina asta pe o resursa a altcuiva si ca nu ar fi corect sa blochez publicitatea pe pagina sau ca ar fi si mai incorect sa cer bani pentru asta. Well, nu mi se pare!
Nici CNN-ul n-a inventat camerele de luat vederi si nici satelitii aia nu-s ai lor. Da, ei platesc ca sa ii foloseasca. Indirect, consumand Facebook zilnic, si eu cumpar de la cei care au facebook. Fiind activ, le generez business. Asa ca ma pot simti indreptatit sa 100% controlez ceea ce apare pe profilul Bacaniei.
Am lasat de fiecare data mesajele care au ceva bun de spus. Am lasat mesajele care sunt UTILE cititorilor mei. Am lasat mesajele umanitare. Am lasat informatiile care aduceau ceva NOU, chiar daca pareau publicitare.
Dar am sters publicitatea pura si nesolicitata. Mai ales mesajele care erau complet offtopic (turism, auto etc). Am sters intruziunile, ad-urile nesimtite, dar si pe cele cu bun simt, mesajele insistente, pe cele fara nici o legatura.
Stiu ca ma intelegeti pentru ca si voi, sunt sigur, puneti pret pe munca voastra …

Comentarii (14)
Ai perfecta dreptate…eu am observat asta de la inceput…daca citesti contractul cand faci pagina bussines acolo scrie ca pagina ta apartine integral Facebook si mai cu seama de la un anumit numar de Like-rsi, Facebook-ul preia administrarea paginii tale. Daca faceai pagina ca persoana fizica, ca si cum tu te numeai Bacania Veche, nu mai putea posta nimeni publicitate pe pagina ta….dar erai restrictionat si tu la alte actiuni ce pot fi facute cu o pagina bussines. Asa ca: aviz amatorilor…si concluzia este ca Facebook-ul este f bine construit…te duce pana in ceruri si apoi iti ia totul
.
@Felix – asta sa fie beleaua… As vrea sa imi ia fb totul…
))
dar, oricum, pana sa ia ei ceva (totul sau nimic), imi pastrez libertatea de a controla ce se intampla la locul meu de munca…
Felicitari pentru activitatea sustinuta si pentru rezultate. Pe cand un magazin integrat pe facebook?:)
Ionut, cred ca e momentul sa avem o discutie!
)) Trebuie gasita o solutie si pentru asta, nu? pentru ca FB/Mag se cam impune!
Personal cred ca faci acest lucru pentru ca nu vrei sa imparti si cu ceilalti succesul sau. Vrei sa te bucuri doar tu de ce ai si fara ca alte persoane sa ajunga sus pe seama ta. Poate e o atitudine a antreprenorului contemporan care tine cu dintii de puiul sau. Poate e o atitudine pe care partial nu o inteleg. Dar e un spatiu public pe o platforma la care au acces toti. Tu gandesti ca un om de business, individual, si partial cu mici accente de “vreau sa ajut”. Mi se pare gresit sa creezi aceasta perceptie, pentru ca tu ajuti doar ce stii ca nu ti-ar afecta succesul afacerii tale. Poate e bine sa balansezi.
Comentariul lui Alice mi se pare emblematic pentru felul in care inteleg romanii libertatea, de vreo 20 de ani incoace… Nu libertatea de a gandi, de a fi, de a construi, ci “libertatea” de a face ce-mi place. Cum adica “vrei sa te bucuri doar tu de ce ai fara ca alte persoane sa ajunga sus pe seama ta”?! De ce ar trebui ca alte persoane sa ajunga “sus” pe seama altora, oare? De ce n-ar cauta fiecare calea proprie de afirmare a calitatilor sale, si de ce n-ar munci fiecare pentru asta? E cineva oprit sa-si faca propriul spatiu de promovare pe orice platforma online? Cred ca si in acest tip de mentalitate sta cauza esecului Romaniei ca si civilizatie, ca si constructie statala, ca si constructie economica. Romanii, in larga lor majoritate, sunt prea ocupati sa carcoteasca, sa vegeteze, sa nu construiasca nimic, pentru a mai avea timp sa arunce o privire peste gard, spre civilizatiile europene, sa vada de ce oare or fi ajuns unde au ajuns… Se multumesc sa le invidieze, in loc sa le copieze, daca sa creeze nu sunt in stare. De-aia si sta Romania pe loc cu sutele de ani…
In ce priveste spatiul public numit facebook, o fi ea platforma publica, dar wall-ul e propriu si personal, fie el al unui profil ori al unei pagini. E ca sufrageria in care inviti cu bucurie prieteni, dar ai dreptul de a-i da afara cand incep sa scrie pe pereti…
In alta ordine de idei, domnule Tudosiei, cred ca ar merita sa va ganditi la etapa numarul doi a “luptei” pentru natural: produse de baza proaspete si fara chimicale, direct de la tarani ori mici producatori – cartofi, rosii, ceapa, mere, struguri, usturoi… Un fel de Partid al Usturoiului, pe modelul celor deja infiintate prin Europa! In zona Sibiu – Brasov exista deja cateva mici asociatii cu magazine proprii, in care se vand numai produse proaspete (inclusiv cele de baza) de la producatorii inscrisi in asociatii. Ce ziceti?
Alice, trebuie sa te contrazic un pic, dar doar din pricina faptului ca nu ma cunosti suficient. E destul de mult de urmarit, dar daca intri in tot istoricul Bacaniei pe Facebook ai putea vedea ca mai multi oameni, inclusiv cei care pot fi considerati concurenti ai mei, au primit ajutorul meu. Ca sa nu zici ca bat campii, intreab-o pe concurenta mea de la magazinul “Alese pe gustul tau” (pe str. Polona) daca i-am moderat interventiile. Sau verifica daca nu cumva am anuntat public atunci cand au venit condimentele sub brandul Spice Boat care apartie chiar unui alt concurent al meu: magazinul Leacul.
Ce mi se reproseaza frecvent este ca NU am o atitudine antreprenoriala, ca ma manifest anti-business si ca sunt prea “umanist” (unii mi-au zis poet).
Simt ca m-ai judecat sumar si putin prea devreme. Sau poate n-am fost eu clar in mesaj.
intre timp, daca ai vreme, da un click:
http://tudosiei.ro/2011/pregatiri-pentru-un-weekend-important.html
Cristina, legume o sa aduc vara asta de-o sa ne vina clorofila in pupile!
)
si da, DOAR de la PRODUCATORI!
(am eu babutzele mele in piata de la care iau toate ierburile pamantului)
Asteptam vara! Cu cartofi, rosii si struguri fara initium!!
Multumesc pentru raspunsul anterior. Nu judec si nu criticam. Imi expuneam un punct de vedere. Da, am apreciat intotdeauna actele caritabile si ajutorul oferit in scopul acesta.
Alice, respect puntele de vedere ale tuturor celor care ma viziteaza, fie fizic, fie virtual. Ce incercam eu era sa te ajut cu cateva informatii despre ceea ce fac eu aici. Adica nu legat de 3 paini pe care le framant, ci de faptul ca imi doresc realmente sa ii ajut pe oameni. Si pe tanarul care voia sa-si deschida o bacanie la sibiu, si pe domnul care voia sa faca prajituri acasa si i-am povestit cum tre sa inceapa autorizarea si pe Maria care a facut gemuri bune si avea nevoie de autorizatii, dar si pe vreo doi clienti care aveau nevoie de campanii pentru companiile lor. de regula nu vorbesc despre asta, dar acum am simtit un pic nevoia…
Mi se pare urat sa spun felicitari pentru ajutorul pe care il oferi, pentru ca la finalul zilei e un ajutor voit si nu obligat. O sa reformulez: la cat mai multe sanse si situatii pentru a ajuta:)
Este ceea ce imi doresc. M-am simtit intotdeauna fericit sa pot ajuta. Nu conteaza pe cine. E un sentiment foarte bun, pe care il doresc tuturor!
Multumesc de urari! Chiar o sa mi se aseze lucrurile cumva sa pot face mai mult. curand!