O intamplare cu 7 spice

Recunosc cinstit ca nu auzisem de 7 spice pricina pana sa primesc telefon de la Graffitti PR (agentie din grupul BBDO Romania, care este parte a Omnicom). Mi-a sunat interesant de la bun inceput faptul ca un producator de fainuri se gandeste sa intre-n vorba cu Bacania. 2 lucruri mi-au fost clare si o sa le explic pe rand. Pe de o parte, faptul ca  exista cel putin un producator care isi doreste sa isi defineasca identitatea si sa vorbeasca pe bune despre un produs pe care, nedrepti cum suntem, il consideram banal: faina. Pana acum stiam de 5 branduri mari si late care faceau faina punct. Adica nu faceau nimic in afara de a macina/ambala/distribui. Brusc mi-am dat seama ca cineva isi propusese sa se puna pe treaba si altfel. Pe de alta parte, mi-a fost limpede ca mi-am facut treaba bine si ca BV conteaza din anumite puncte de vedere.

Pasul 1. Vreau sa testez!

Cum ziceam, nu stiam despre 7 spice. Prin urmare, intrebarea numarul 1 din capul meu era legata de ceea ce produc ei acolo la Ramnicu Valcea. Evident, am cerut si am primit mostre din faina de-acolo. Si-am inceput testele (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=487782196719&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=1 ) sa vad ce se intampla. Prima constatare a fost ca fiecare soi era asa cum trebuie: aia alba era alba, cea integrala era chiar integrala (am gustat-o si cruda, asa pulbere). Mi se mai intamplase cu niste branduri sa cumpar faina integrala si sa gasesc inauntru o chestie care era mai mult decat alba! Am inceput sa lucram. Si eu, dar si Mari si Mariuta. Cu care am avut ulterior cateva discutii despre de ce e diferita faina asta. Pentru ca era diferita. Crestea diferit si se lucra diferit. Crescutul era mai lent decat la celelalte fainuri cu care lucram, dar ceva mai constant. Iar asta dadea o consistenta mai buna (din punctul meu de vedere) painii. Textura era un pic diferita si ulterior am aflat ca asta venea dintr-un gluten mai bun. Am mai remarcat un efect al aceluiasi component: aluaturile nu erau lipicioase deloc si se lucrau spectaculos de bine in mana.
Avertisment inainte de click: fiind o treaba relevanta pentru mine, urmeaza un articol ceva mai lung.

Pasul 2. Vreau sa testati voi!

Stiti ca nu fac lucruri de capul meu acolo, in Bacanie. Asa ca cei care s-au intamplat prin zona in momentele acelea au fost pusi in tema cu un test pe care il facem si au fost rugati sa ne spuna parerea lor despre cum li se pare. Si opiniile au fost preponderent in zona foarte buna, mai ales in ceea ce priveste textura si gustul. Forma si nivelul de crestere tineau de deciziile pe care le-am luat noi (timp de crescut si modelare). Parea un test trecut.

Pasul 3. Vreau sa vad cu ochii mei.

Nimic mai simplu pentru modul in care vad eu lucrurile. Multi dintre voi stiu ca sunt intr-o perioada fabulos de sincera a vietii mele, una in care cred cu tarie in acel “trebuie doar sa ceri”. Ceea ce am si facut, iar asta s-a transformat intr-o invitatie la una dintre morile 7 spice. Probabil cea mai moderna din .ro, aflata la Ramnicu Valcea. Moara e veche pe locul acela. Masinariile dinauntru, insa, sunt state of the art, pe cuvantul meu. Au fost luate printr-o investitie a proprietarului, sprijinit de fonduri nerambursabile, iar rezultatul probabil e unul dintre cele mai notabile din zona. Dar nu asta e subiectul, ci moara in sine si ceea ce scoate din ea.

[Interludiu] Singurele mele amintiri cu mori dateaza din copilarie. De-atunci nu le-am mai vazut! Moara de la Mihaileni, pe malul Molnitzei, unde mergeam cu bunica mea ucraineanca, taraind dupa noi un carucior cu 2-3 saci de porumb. Apoi moara de la Dersca, unde mergeam mai des, cu tatal meu de obicei sau cu vreun vecin. Cu carutele. Mersul la moara era unul dintre evenimentele placute. Mergeam cu caruta, uneori Nea Nicutza ma lasa sa tin hatzurile la cai (hamuri, in traducere libera). Era placut si pentru ca la moara aveam sarcini si responsabilitati clare: puneam faina in saci cu niste scafe mari pe care noi le numeam cupe (like 1kg, dar pentru o mana de copil era mult), numaram cupele luate drept uium sau legam sacii la gura cu cate un scuturat care ni se parea puternic! Niste vremuri tare frumoase, care din pacate nu se vor replica si pentru copiii nostri… [END]

Cand mi-am inceput turul in moara, avandu-l pe Cristi Lazar pe post de ghid am crezut ca pasesc direct intr-un episod din “How It’s Made”. Jur ca asa a fost. Mi-a descifrat toata moara, etaj cu etaj (are 5-6) si mi-a povestit fiecare etapa a drumului de la bobul de grau la pulberea fina pe care o numim faina.  A fost fabulos, m-am simtit ca intr-un parc de distractii. Am vazut cum se separa pietricelele din grau (din ele se fac “trotuare”, zice Cristi), cum se separa germenii atat de buni, cum se impart apele ca sa se macine separat si cred ca am vazut unul dintre cele mai albe si mai nice grisuri din viata mea… Din pacate nu va pot oferi poze din interior, e lesne de inteles si de ce. Oricum, experienta a fost una absolut memorabila pentru mine.

Pasul 4. Hai sa punem faina la treaba.

O etapa pe care am parcurs-o alaturi de Virgil Virgilsen, consultant al companiei, un romano-danez pitoresc, cu o viata atat de plina incat sunt convins ca un producator/regizor bun i-ar da o mica avere pentru detalii/ecranizare. Omul stie cu painea intr-un mod exemplar. De la detaliile traditional mostenite pana la resorturile stiintifice din spatele crustelor bine rumenite. Cu ceva vreme in urma mi-a facut o vizita in Bacanie, in care am mai probat o tura de faina 7 Spice pe cuptoarele mele. Apoi m-am dus eu la Ramnicu Valcea, acolo unde 7 spice are un laborator de testare. A fost o zi in care am facut o multime de paini (integrala, cu si fara seminte) si briose din faina integrala si in care am invatat o multime de lucruri noi despre facutul de paine. De la informatii absolut tehnice si stiintifice pana la trick-uri ale unor oameni care fac treaba asta cam de-o viata… Unele lucruri sunt deja aplicate in pravalie, in facutul painii.

Epilog.

Inca nu stiu cum se termina povestea de mai sus. Un fel de incheiere a fost cu painile facute la Ramnicu Valcea, in laboratorul 7 spice, paini degustate la Campionii Sanatatii, in parcul IOR. Si cu unele degustate aici, in Bacanie. Care or sa fie intamplarile din viitor? Om trai si-om vedea! Pana o sa aflam, va las sa va bucurati de multe, multe imagini cu paine…

Muffins cu faina integrala…

Paine…

 

Pe care, calde fiind, le-am mancat cu unt si miere de albine…