Conferintele de la sosea | 8 decembrie 2011 | Ecogastronomia

Nu am fost chemat de pomana, ci pentru a povesti un pic despre cum e sa aduci lucrurile autentice pe rafturile unui magazin (ca Bacania e, totusi, un magazin) dintr-un oras.

Conferinta a fost lunga (2 ore juma’), din doua parti, cu 7 vorbitori (including me): prof. Vintila Mihailescu (antropolog, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative) – in rol de moderator – Tiberiu Cazacioc (Slow Food Bucuresti Valahia Gusturilor, Targul Taranului), Teodora Aldescu (EcoR Partner), Andrei Barbu (Cosul de Legume), Marta Pozsonyi (Slow Food Turda), Violeta Dinca (Violeta’s Vintage Kitchen).

Partile bune pe care le-am identificat eu, lucruri care imi dau speranta:

- Marta Pozsonyi e plina de optimism, in ciuda dificultatilor pe care le-a tot intampinat (incepand cu lipsa interesului parintilor pentru soarta alimentara a copiilor)

- Exista o multime de voci – deocamdata separate, individualizate – care “toaca” subiectele astea. Ceea ce e bine, mai ales intr-o perspectiva a unificarii intr-un cor coerent si de masuri generator.

- Exista un apetit destul de important (vizibil) pentru produsele curate.

- Cel putin teoretic, patriotismul local ar trebui sa fie extrem de manifest in zona lui “ce d***u mancam” si “de unde vine mancarea noastra”. Eat LOCAL!

- Am primit de la Tiberiu Cazacioc o cartulie din Franta: “Mangez local et de saison”. Daca ei pot, noi ce-avem sa nu vrem calea asta?

- Nu stiu cat de relevant e, insa discutia de aseara mi-a facut pofta sa imi aloc si eu niste timp subiectului.

Ingrijorarile mele in urma discutiilor de aseara:

- Noi fonduri europene din proiecte care arata bine pe hartie o sa ajunga sa fie folositi complet aiurea in agricultura din Romania. N-o sa se intample nimic bun din asta, urmarile o sa fie egale cu zero. Adica nu: o sa se lase cu un drum la urne. Imi vine sa &&^%&&^*&^^%%$##@#@$@$ cand ma gandesc la asta…

- Parintii isi aloca mult prea putin timp copiilor. Sau atentie prea putina dau dezvoltarii lor. Nu vor sa se implice in activitati impreuna cu copiii (proprii). Romania sufera masiv la capitolul asta.

- Agricultura ecologica este caracterizata drept o varianta ALTERNATIVA sistemului conventional. Mi-e ciuda ca tocmai noi, cei care ne straduim in domeniul asta, ajungem sa ne pozitionam drept nisa. Adica sunt trist, cand de fapt ASTA este adevarata agricultura, nu metoda din pozele alaturate:

- Eu (in continuare) NU POT valida argumentul ca daca e bio/eco/sanatos nu e la fel de gustos. Cine vrea demonstatie, o ofer!

- Mi s-a confirmat convingerea ca cea mai mare parte a subventiilor europene pentru agricultura ajung fix la cine nu trebuie. Banii se “sifoneaza” (am preluat termenul din discutiile de aseara) si ajungem in situatia in care beneficiari ai – sa zicem – 4,5 milioane de euro (subventii, proiecte) dau faliment in cativa ani… Nice, cine s-ar fi gandit la asa o frumusete de proiect?!

- Mi s-a confirmat certitudinea ca lipsa de informatii din Romania – in domeniul mancarii – este mai rea decat ciroza si cancerul la un loc. Cine vrea sa se apuce de ceva in domeniul asta mai bine si-ar trage un glont in genunchi. Asta daca nu cumva prezinta simptomele “consecvent-autistice” de care unii dintre noi dam dovada.

- Micii producatori si micii retaileri NU pot face fata, in momentul asta, competitiei cu marii producatori si cu marii retaileri. Romania nu e ca Franta, acolo unde aproape nimeni nu-si cumpara paine pentru doua zile, cand poate trece in fiecare zi pe la “bulanjerul” din colt (pe care il stie de ani de zile) sa-si ia bagheta proaspata.

- Mi-am dat seama ca am fost inconstient cand mi-am asumat niste riscuri de care aproape nici nu-mi mai vine sa vorbesc.

Deocamdata ma opresc aici, insa o sa mai povestim noi pe subiect.

Sambata asta Festivalul merelor in Bacanie primeste un ajutor de nadejde: Irinuca o sa va intampine in prag (daca nu-i prea frig) cu mere proaspete si bune, de la livada prietenilor de la Valea Mare.

Despre ce urmeaza sa facem sambata asta ati citit AICI si AICI si desigur am creat un FBevent AICI.

Pe scurt, insa, lucrurile o sa arate asa: degustam si bem suc de mere Valea Mare, facem suc de mere fiert cu niste lucruri minunate in el, facem mere coapte la cuptor (am eu o reteta faina), prajituri cu mere, cornulete cu mere, cornuri cu mere, tarte cu mere…

Despre Irinuca si ce face ea puteti afla detalii FB-AICI si AICI.

Dar o sa va spun si eu pe scurt ca este un personaj creat de Asociatia Emovere, ca este prezenta la toate actiunile asociatiei (si nu sunt putine) tocmai pentru a sustine (mai eficient) ideea de alimentatie sanatoasa – motiv pentru care imparte mere cu orice ocazie – ca fetita din spatele personajului este extrem de simpatica si joviala si se lipeste de sufletul omului – ceea ce speram din suflet ca ajuta la asimilarea mesajului pe care il transimite odata cu marul oferit!!!

Asa ca va astept – adica va asteptam sambata asta (22 oct, de la 9 spre… 10) in Bacanie. Valea Mare o sa fie deja acolo. Noi la fel!

IN CAZUL IN CARE AVETI DORINTE ASCUNSE (habar n-am ce: mere fierte, mere murate…) VA ROG SA MA ANUNTATI DIN TIMP, pentru ca vreau sa elimin momentul penibil in care zic ca n-am…

Acum ceva vreme primesc un mail, dinspre zona de Brasov-Fagaras. Era despre un proiect care sa sprijine producatorii locali si produsele traditionale din Tara Fagarasului. Mi-a suras din prima (desi parca am raspuns ceva mai greu, dar asa e cand vrei sa faci multe si nu mai prididesti). Mailul era de la @ChicDeZece. Intre timp  m-am cunoscut si cu Oana Coanta si cu toata lumea de prin zona si am intrat in niste detalii despre Traista cu merinde. Un proiect pe care eu il vad in aceeasi masura dragut (ca ne aduce in orasul asta o gura de aer proaspat si merinde de la munte) pe cat de eficient pentru Tara Fagarasului. De cand am vorbit noi prima data despre Traista s-au intamplat multe. Jurnalul National a trecut prin zona, pret de cateva zile, iar rezultatul a fost o scriere foarte buna care va aparea in curand (daca ma ajutati cu un link, ar fi bine), Oana a sta in spital (dar acum e din nou pe picioare si e vesela), eu am gustat din tot felul de bucate din zona si am ajuns la concluzia ca acolo se face foarte buna mancare, iar un client s-a intors in Bacanie cu borcanul de pasta de macese gol si mi-a cerut “unul fix ca asta”, ceea ce era un semn ca trebuia sa se petreaca ceva!!! Si s-a petrecut!

Am primit prezentarea si pozele de la Oana, pe mail. Vi le dau nealterate aici, pentru ca trebuie sa vedeti, sa cititi si sa judecati si voi. Bun! Dupa care, cum zice Oana, primul loc in care se va putea comanda “Traista cu merinde” va fi Bacania Veche. Evident, o sa ma intrebati cat costa. Inca nu stiu sa zic precis. O sa fie pentru unii un pret bun, pentru altii o sa para ceva mai mare. Dar sa nu uitam ca numai traista in sine – facuta de un designer – face toti banii! Pana la comandat si mancat, iata prezentarea facuta de initiatorii proiectului Traista cu medinde :

_~._~

Am pregătit o traistă care să meargă în dar…

Pentru că, de la noi de acasă, nimeni nu pleca fără o traistă pe umăr, că era mama care se ducea cu trenul la copilul aflat la şcoală în oraş, că era neamul de departe care poposea câteva zile la noi, că erau străini care veneau să ne cunoască

Traista este unul dintre laitmotivele Ţării Făgăraşului. Traista cu merinde a străbătut timpurile, plină cu bunătăţuri şi mereu pe umărul oamenilor de pe aici…

Mama Ruţă, bătrâna care ţesea cele mai mândre trăistuţe din zonă, cu suveica ei minunată, avea o vorbă:

“Avem o traistă mare pe sufletul nostru. Care trebuie să fie frumos ţesută. Cu aia mergem şi în vecini, şi la pretini şi la neamuri şi la nuntă şi la oraş şi… dincolo. Trebuie să fim foarte atenţi ce băgăm în ea. Să avem să lăsăm la toată lumea cîte ceva bun şi să ne mai rămâie şi de plătit vămile văzduhului când om pleca…”

Acum avem Traista cu merinde – din Ţara Făgăraşului, pregătită special pentru cei care vor să aibă la îndemână un dar care să mergă la suflet.

Fie că e traista de post, traista de dulce, traista de Crăciun, traista de Paşte, traista de plocon, cu care poţi merge la prietenele care au născut, traista de cinste, pe care o poţi duce celor care se căsătoresc, sau o pot duce mirii naşilor, traista în dar care poate să fie personalizată în funcţie de persoana la care ajunge (în străinătate, ca un dar – amintire din România, cadouri ale marilor companii – cu amprentă tradiţional originală, prietenilor cu dor de casă, etc), toate trăistuţele au aplicate bucăţele de material ţesut de Mama Ruţă, cu suveica.

În Traista cu merinde punem bunataturi din Ţara Făgăraşului şi un strop de suflet.

De-al vostru şi de-al nostru…

**************************

Traista cu merinde din Ţara Făgăraşului va contine:

*o sticla de sirop de brad (250 ml)

* un borcan de dulceata de afine / pasta de macese / gem de prune cu cuisoare (200 g, la alegere unul din sortimentele de mai sus)

* o bucata de slanina cu boia (cca. 250 g)

* un cascaval din lapte de vaca (cca. 250g)

* carnati crud – uscati (cca. 250 g)

* ceapa rosie de Fagaras (4 bucati)

_~._~

Prima traista ajunge in Bacanie azi. Azi e joi, 14 aprilie.

… si prin urmare sunt atins de anumite mesaje, care imi pot fi de folos.

Detalii mai multe puteti gasi aici: http://www.aicopil.ro/

Nu uitati ca de fapt felul in care ii crestem are probabil cel mai mare impact asupra societatii viitoare. Asa ca e destul de important sa avem destul de mare grija!

Din punctul meu de vedere, de fapt al activitatii mele curente, trebuie sa am grija de ceea ce mancam! Deloc lipsit de importanta!

Si nu este vorba despre mine sau de Bacanie, decat prin ricoseu. In emisiunea de aseara, la un moment dat s-au facut referiri la produsele conventionale care au pe eticheta – complet aiurea – termeni ca “traditional”. Pe imagini se vedea un jambon “traditional” care era plin de chimicale si de prostii. Comentariul a continuat cu aceleasi informatii, doar ca in imagini s-a montat un cadru cu o ceafa de porc facuta de partenerii Bacaniei Vechi de la Florava. De la care eu personal si muuuulti clienti ai Bacaniei am mancat tot felul de lucruri super-bune. Realizez ca a fost realmente o eroare de montaj, erori care pot aparea atunci cand lucrezi un material de 45 de minute. As vrea insa sa fiti linistiti si sa nu va faceti griji: toate lucrurile pe care le-am adus de la Florava (CC Lucian Abrudan) sunt brici. Au, ca toate produsele din Bacanie, doar ingrediente pe care eu le pot accepta: sare, ierburi, condimente. Fara sh*t-uri!

Dupa cate mesaje am primit, mi-e clar ca toata lumea s-a uitat la emisiunea de duminica seara. Primul lucru pe care vreau sa il notez: am vazut un documentar foarte bun. Bine documentat, bine montat. Profesionist. Si asta, realizez, este un mare ajutor pentru toti cei care stau in cumpana intre mancare oricum-ar-fi si mancarea sanatoasa!

Mi-a placut sa pun umarul la un subiect pe care si eu il consider destul de “fierbinte”! Si nu ma preocupa doar pentru ca am eu Bacania, ci pentru ca il vad important.

Comentariile o sa vina de la sine, actiunile urmatoare vor veni oricum, as vrea sa concentrez aici cateva linkuri, materiale si informatii care trebuie sa stea toate la un loc:

- o stire prezentata vineri, la 19:00, de Andreea Esca: http://stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60478923&section=1&video_section_id=1

- Emisiunea Romania, Te iubesc! in doua parti (inainte si dupa publicitate si promo)

partea 1: http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/hrana-sanatoasa-a-devenit-un-lux-la-romani.html

partea 2: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-hrana-sanatoasa-un-lux-partea-a-ii-a.html

Ce-ar mai putea ajuta:

Pagina de Facebook Romania, Te iubesc! – http://www.facebook.com/pages/ROMANIA-TE-IUBESC/115547375126318

Pagina emisiunii pe Stirile ProTV: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/

Aceeași știre, publicată pe doua site-uri, mi-a atras atenția. Potrivit unei declarații făcută de Ion Toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică, suprafața cultivată în sistem ecologic a crescut în 2009. Cu doar 20.000 de hectare, dar tot e ceva. Anul trecut am avut 240.000 de hectare eco. Anul ăsta se pare că urcușul va fi mai lent. Creșterea estimată e de doar 10K ha. Ce mi s-a părut mie că „nu se pupă” cu realitatea: declarația acestui domn vs realitatea cu care intru eu în contact. Iată de ce:
Ion Toncea: „Producătorii aveau intenţia să crească mai mult în 2009, însă nu a fost cerere pe piaţă, din cauza puterii scăzute de cumpărare. Sperăm însă ca anul 2010 să fie unul mai bun”.
Ce știu eu: toate produsele eco / bio / organice produse în România sunt mult, mult mai scumpe decât produsele eco / bio / organice importate. Producem scump, nu avem neapărat o problemă cu puterea de cumpărare.

Opinia lui Ion Toncea nu mi se pare a se potrivi realității. Iar 2010 NU va fi un an mai bun decât 2009 (îmi pare rău să-i dau vestea asta). Problema, revin, nu ține de puterea de cumpărare, ci de prețul produselor.
În ultimii 2-3 ani am călătorit destul de mult. O să iau în discuție cazul Dublinului, unde am stat destul de mult ca să pot pretinde că am înteles ce se întâmplă acolo. Toate produsele eco / bio / organice erau „ceva mai scumpe” decât celelalte. Nu erau în nici un caz aproape de două ori mai scumpe decât cele normale. Vreți exemple? OK! 10 buncăți Ouă ecologice – 13 lei (aici, de exemplu). Cât costă ouăle normale? Aud? Undeva între 5,3 (baterie) și 7,5 lei (freerange eggs). Prețuri de Metro, exemplu aleatoriu.

Aș avea o primă propunere. Dacă vrem să ținem prețurile sus de tot, ca să transformăm mâncarea bio în ceva exclusivist, atunci să nu facem referiri la puterea de cumpărare.

Mult eco-succes!

PS Îmi pare că tonul meu pare ușor agresiv, însă am o problemă legată de prețurile prea mari. Probabil erau de import, dar astă vară, în plin sezon, la BioGood am văzut roșii cherry cu 35 lei/kg (da, 350.000 lei vechi). În piață, niște roșii un pic mai gustoase, fiind cultivate prin grădinile oamenilor și cu soare natural erau cu 2,5 lei/kg.

.-.-.-.-.

EDIT: Găsind acolo articolul complet și fără link către o sursă externă, consider Agroazi.ro ca fiind autorul materialului.

Informațiile de la Șerban m-au lămurit un pic, știrea a apărut inițial pe NewsIn, a fost preluată peste tot (am văzut asta pe google), și pentru ca mi-a plăcut bucata asta, v-o ofer „Agroazi are doar “meritul” ca nu a citat sursa”. Din lumea în care vin eu, lucrurile astea se penalizează. Mi-e greu să cred că vor scoate articolul sau că o să pună sursa la el.

Pe Recolta.eu AICI, găsiti info complet pe subiect. Site-ul citează Agenția NewsIn.

Știrile au apărut undeva pe la începutul lunii februarie.

Europa a ales noul logo al produselor ecologice, care “va figura obligatoriu pe toate produsele ecologice preambalate, produse în statele membre şi care respectă standardele necesare”, ne zice chiar un comunicat oficial. Se va aplica începând din iunie 2010.

Euro-frunza lui Dusan Milenkovic (care pe unele site-uri apare descris drept „un student german”, în timp ce pe altele e chiar „un student în Germania”) a câștigat cu 63% dintre voturile rundei finale. Normal. Din punctul meu de vedere ar fi trebuit să aibă 95%. Celelalte doua finaliste mi s-au părut nepotrivite pentru un astfel de concurs: o sumă de linii considerate desene, plasate între cele rupestre și cele naive (27%) sau chiar o figurină care seamănă a ureche stilizată (care a prins totuși 10%).
Iată-le pe toate:

În concurs au intrat 3.422 de lucrări, dintre care unele ale unor români.
Mi-a atras atenția cea a lui Alexandru Darie:

O prezintă sumar <aici>.

Eu unul mă așteptam pe de o parte la o participare mult mai largă, iar pe de altă parte la o implicare mai plină de viață a cetățenilor europeni.
În total au fost doar 129.493 voturi. Cu puțin efort putem avea adresele lor de mail și chiar am putea să facem cunoștință cu ei. Probabil că pentru oficialii europeni noul logo nu era o miză prea mare, motiv pentru care eforturile de promovare pentru acest concurs nu au fost remarcabile. Să le fie de bine! S-au ales cu ceva, totuși. Bine că nu a ieșit „urechea” aia!