Mai zilele trecute vedeam din nou filmuletul asta si… mi-am dat seama ca daca toate stirile pe care le-am citit pe subiect ar fi aparut in US, marile lanturi si-ar fi recuperat (din procese) toate pierderile cauzate de modificarile de “substrat”. Unele stiri nu aveau nici o legatura cu realitatea. Spunea un ziar, de exemplu, ca Jamie Oliver a demascat folosirea otravii in carnea de hamburger. Dar nu asta a facut. Altii scriau ca JO are probe care atesta ca M***’s (nu dam nume) pune amoniac in carnea de chiftele (http://en.wikipedia.org/wiki/Ammonia).  In fine, o grozavie intreaga! Pe mine ceva m-a socat: suntem in fata unui fapt implinit. Nu exista supozitii. Este o victorie importanta. Un pas enorm a fost facut spre eliminarea unor chestii nefiresti din alimentatie. Si nici atunci nu suntem in stare sa scriem bine? Adica nu trebuie sa faca nimeni analize si predictii. Nu trebuie sa ai fler. Trebuie sa traduci ceva! WTF! Uite un link util aici!

Din motivul simplu ca eram curios la ce o sa se ajunga in materie de traducere/interpretare, am stat vreo cateva zile pe margini si numa’ am citit. Mai mult titluri, ca explodam la text…

Acum, daca e sa ne gandim bine, mai sunt o multime de lucruri care nu ne plac in lumea asta… Poate ca nu trebuie sa asteptam ca intotdeauna ALTCINEVA sa ne rezolve problemele!

Ei bine, cred ca e momentul sa facem ceva-uri pentru noi. Pasi mici. Importanti.

Zic…

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Later: marti, 31 ianuarie 2012, tot acolo si folsind aceleasi date pentru inscrieri, ne-am putea vedea din nou. Acum cu un plan mult mai interesant: facem sushi. De fapt ne vom distra impreuna facand si gustand cele mai fresh lucruri.   De data asta ne vedem de la 18:30!

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Conferintele de la sosea | 8 decembrie 2011 | Ecogastronomia

Nu am fost chemat de pomana, ci pentru a povesti un pic despre cum e sa aduci lucrurile autentice pe rafturile unui magazin (ca Bacania e, totusi, un magazin) dintr-un oras.

Conferinta a fost lunga (2 ore juma’), din doua parti, cu 7 vorbitori (including me): prof. Vintila Mihailescu (antropolog, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative) – in rol de moderator – Tiberiu Cazacioc (Slow Food Bucuresti Valahia Gusturilor, Targul Taranului), Teodora Aldescu (EcoR Partner), Andrei Barbu (Cosul de Legume), Marta Pozsonyi (Slow Food Turda), Violeta Dinca (Violeta’s Vintage Kitchen).

Partile bune pe care le-am identificat eu, lucruri care imi dau speranta:

- Marta Pozsonyi e plina de optimism, in ciuda dificultatilor pe care le-a tot intampinat (incepand cu lipsa interesului parintilor pentru soarta alimentara a copiilor)

- Exista o multime de voci – deocamdata separate, individualizate – care “toaca” subiectele astea. Ceea ce e bine, mai ales intr-o perspectiva a unificarii intr-un cor coerent si de masuri generator.

- Exista un apetit destul de important (vizibil) pentru produsele curate.

- Cel putin teoretic, patriotismul local ar trebui sa fie extrem de manifest in zona lui “ce d***u mancam” si “de unde vine mancarea noastra”. Eat LOCAL!

- Am primit de la Tiberiu Cazacioc o cartulie din Franta: “Mangez local et de saison”. Daca ei pot, noi ce-avem sa nu vrem calea asta?

- Nu stiu cat de relevant e, insa discutia de aseara mi-a facut pofta sa imi aloc si eu niste timp subiectului.

Ingrijorarile mele in urma discutiilor de aseara:

- Noi fonduri europene din proiecte care arata bine pe hartie o sa ajunga sa fie folositi complet aiurea in agricultura din Romania. N-o sa se intample nimic bun din asta, urmarile o sa fie egale cu zero. Adica nu: o sa se lase cu un drum la urne. Imi vine sa &&^%&&^*&^^%%$##@#@$@$ cand ma gandesc la asta…

- Parintii isi aloca mult prea putin timp copiilor. Sau atentie prea putina dau dezvoltarii lor. Nu vor sa se implice in activitati impreuna cu copiii (proprii). Romania sufera masiv la capitolul asta.

- Agricultura ecologica este caracterizata drept o varianta ALTERNATIVA sistemului conventional. Mi-e ciuda ca tocmai noi, cei care ne straduim in domeniul asta, ajungem sa ne pozitionam drept nisa. Adica sunt trist, cand de fapt ASTA este adevarata agricultura, nu metoda din pozele alaturate:

- Eu (in continuare) NU POT valida argumentul ca daca e bio/eco/sanatos nu e la fel de gustos. Cine vrea demonstatie, o ofer!

- Mi s-a confirmat convingerea ca cea mai mare parte a subventiilor europene pentru agricultura ajung fix la cine nu trebuie. Banii se “sifoneaza” (am preluat termenul din discutiile de aseara) si ajungem in situatia in care beneficiari ai – sa zicem – 4,5 milioane de euro (subventii, proiecte) dau faliment in cativa ani… Nice, cine s-ar fi gandit la asa o frumusete de proiect?!

- Mi s-a confirmat certitudinea ca lipsa de informatii din Romania – in domeniul mancarii – este mai rea decat ciroza si cancerul la un loc. Cine vrea sa se apuce de ceva in domeniul asta mai bine si-ar trage un glont in genunchi. Asta daca nu cumva prezinta simptomele “consecvent-autistice” de care unii dintre noi dam dovada.

- Micii producatori si micii retaileri NU pot face fata, in momentul asta, competitiei cu marii producatori si cu marii retaileri. Romania nu e ca Franta, acolo unde aproape nimeni nu-si cumpara paine pentru doua zile, cand poate trece in fiecare zi pe la “bulanjerul” din colt (pe care il stie de ani de zile) sa-si ia bagheta proaspata.

- Mi-am dat seama ca am fost inconstient cand mi-am asumat niste riscuri de care aproape nici nu-mi mai vine sa vorbesc.

Deocamdata ma opresc aici, insa o sa mai povestim noi pe subiect.

Am trecut si anul trecut prin asta si pentru ca mi-ati spus ca v-a placut, ca a fost o idee buna si productiva, o facem din nou!

WEEKENDUL DE ZACUSCA

Iata inventarul de joi:

- 23 de tipuri/feluri de zacusti de la vreo 6-7 producatori (o sa mai vina sambata unele noi). Avem de vinete, de gogonele, de vinete si ciuperci, cu menta, cu pleurotus, cu fasole, cu champignons, zacusca de dovlecei, de vinete – picanta, de…. you name it!

- 6 feluri sosuri/salate de iarna – gogosari in sos, cu sau fara mustar, mancarica de vinete si alte cele.

Ce se intampla in weekend?

Tarancuta vine in curte la Bacanie sa ne faca zacusca proaspata. O operatiune pe care cred ca unii dintre voi n-ati mai vazut-o de o multime de ani, de cand mergeati toamna la bunici!
Da, va zic de pe acum ca o sa o fiarba pe un primus pentru ca nu am cum face foc de lemne in curte, aici. Ar fi prea mult pentru pompieri… Insa o sa fie o zacusca proaspat facuta, pe care o servim la caserole.

O sa facem vin fiert cu toate cele, o reteta in care am combinat Britannia si Tarile Nordului. Rautaciosii ar spune ca-i o prostie, ca sunt prea multe arome, insa anasonul stelat, scortisoara si portocalele merg bine impreuna orice-ar spune ei! Atata vreme cat e implicat niste vin acolo!

O sa degustam zacusti intr-o veselie, o sa incercam sa avem paine proaspata pentru operatiunea asta! In rest… numai de bine!

Va astept ca si cand…

Later update: a fost foarte bine, zacusca proaspata a facut furori.

uite si cateva poze aici:

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150345940026720&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=3&theater

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150345947321720&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=3&theater

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150345990181720&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=3&theater

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150346030081720&set=a.249619141719.148659.248896046719&type=3&theater

Ce va face Bacania Veche la Orasu’n Bucate

(nota importanta: sunt indragostit de street cooking – mananc pe strada oriunde si oricand, constatand ca mancarea de strada pastreaza toata autenticitatea preparatelor)

Stiti de evenimentul de duminica, din strada. Se cheama Orasu’n bucate (detalii aici)este un targ culinar. De ce-am ajuns eu cu Bacania mea acolo? Pentru ca oamenii au gustat din ce-am tot facut eu si le-a placut. Asa ca au considerat ca e oportun sa fiu acolo. Adica m-au vazut demn de asta. Compania in care ma voi afla este absolut placuta, adica o sa fiu langa Soni sau Kumar, langa Raw’s, Red Angus SteakHouse, Zen Sushi, Simbio sau Fitto Caffe.

Tot in zona in care o sa fiu eu, adica sub acelasi acoperis veti putea gusta si bea din vinul la care tin eu cel mai mult: PATRICIAN! Un vin pentru oameni seriosi! pe cuvant!

Vestea cea mai buna este insa ca o sa vin cu…

S A R M A L E

In foi de varza cu carne, cu cimbru, afumaturi, mamaliga si smantana (optional).

(cine-a fost la Street Delivery stie despre ce vorbesc!)

Pe langa sarmalele astea geniale o sa mai fac si niste lipii cu cheddar, rosii, patrunjel si chilli la grill (aceleasi pe care le-am facut la BBDO de Noaptea Agentiilor (macar aici nu voi fi pe terasa la etajul sase si sper ca nici nu va ploua! )

Intre timp o sa pun la fiert niste suc de mere cu scortisoara, gutui, cuisoare si alte cele. Ca pentru vreme rece, ca deja e toamna!

Unele pentru care la Street Delivery am primit felicitari, dar si telefoane cu “mai tine-mi si mie doua portii, te rog”.

Vrei sa vii? Atunci treaba asta e bine sa stii ca e pe Grigore Alexandrescu 89-97 (aproape de Perla, vizavi deStudio Martin). E la strada, deci n-ai cum sa ratezi!

Sambata asta Festivalul merelor in Bacanie primeste un ajutor de nadejde: Irinuca o sa va intampine in prag (daca nu-i prea frig) cu mere proaspete si bune, de la livada prietenilor de la Valea Mare.

Despre ce urmeaza sa facem sambata asta ati citit AICI si AICI si desigur am creat un FBevent AICI.

Pe scurt, insa, lucrurile o sa arate asa: degustam si bem suc de mere Valea Mare, facem suc de mere fiert cu niste lucruri minunate in el, facem mere coapte la cuptor (am eu o reteta faina), prajituri cu mere, cornulete cu mere, cornuri cu mere, tarte cu mere…

Despre Irinuca si ce face ea puteti afla detalii FB-AICI si AICI.

Dar o sa va spun si eu pe scurt ca este un personaj creat de Asociatia Emovere, ca este prezenta la toate actiunile asociatiei (si nu sunt putine) tocmai pentru a sustine (mai eficient) ideea de alimentatie sanatoasa – motiv pentru care imparte mere cu orice ocazie – ca fetita din spatele personajului este extrem de simpatica si joviala si se lipeste de sufletul omului – ceea ce speram din suflet ca ajuta la asimilarea mesajului pe care il transimite odata cu marul oferit!!!

Asa ca va astept – adica va asteptam sambata asta (22 oct, de la 9 spre… 10) in Bacanie. Valea Mare o sa fie deja acolo. Noi la fel!

IN CAZUL IN CARE AVETI DORINTE ASCUNSE (habar n-am ce: mere fierte, mere murate…) VA ROG SA MA ANUNTATI DIN TIMP, pentru ca vreau sa elimin momentul penibil in care zic ca n-am…

24 septembrie. Azi se implineste fix anul de cand am deschis oficial Bacania Veche in Barbu Vacarescu 49.

Am, asa, un zambet inexplicabil pe fata. Sunt la sute de kilometri de casa, dar nu pot sa nu fiu cu gandul in locul care m-a absorbit in ultimul an. Dincolo de multumirile pe care trebuie sa le adresez tuturor celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul la proiectul asta, dincolo de toate multumirile pe care trebuie sa le aduc apropiatilor mei care m-au suportat de mai bine de-un an vorbind doar despre “bacanie”, trebuie sa fac o plecaciune adanca in fata voastra, a celor care m-ati suportat (si support-at) online cu toate grozaviile pe care le-am putut face (oarecum impreuna cu voi). Cum ar fi ASTA!

Nu vreau sa fiu siropos in vreun fel, desi am o umezeala de emotie in ochi.

Dar vreau sa strig totusi cu voce tare ca m-ati facut fericit! Nici mai bogat, nici mai linistit, nici mai fumos, nici mai relaxat. Ci doar muuult, muuult mai fericit decat eram. Si spun asta aici pentru ca Bacania Veche e un proiect construit si crescut pe doi piloni importanti: comunicarea online si PR-ul natural pe care l-a generat.

(pentru cine nu e in tema neaparat sau nu e pasionat de comunicare, pr-ul natural e ala cand nu pui mana pe telefon sa suni la reviste/ziare/etc ca sa vina oamenii sa scrie despre tine. Pentru ca ma jur pe rosu ca n-am sunat pe nimeni, niciodata!)

Acum un an, inainte sa deschid bacania, am plecat in Grecia – acolo unde ma simt ca acasa. M-am intors si am deschis.

Acum sunt tot in Grecia – locul unde ma simt din ce in ce mai mult ca acasa. Ma intorc luni si ma apuc de doua lucruri: 1. primul an dupa primul an de Bacanie si 2. un nou proiect (mic, zglobiu si dragut)…

E de fiecare data la fel!

Si sper ca o sa fie la fel de bine!

Multumesc voua pentru primul an de Bacanie!

Unele lucruri au nevoie doar de timp ca sa iasa bine. Unele de ceva mai mult. Cum ar fi acel ingredient secret pe care il numim “incredere”. Cam asta s-a intamplat in (deja) lunga relatie dintre Bacania Veche si 7 spice. Am vorbit initial despre faina si paine, apoi am facut niste teste (aici e un album intreg), apoi am ajuns pe la moara din Ramnicu Valcea sa vedem ce se intampla pe-acolo si sa ne mai jucam cu mana in aluat un pic, apoi s-a intamplat sa gandim la fel, sa ne dorim aceleasi lucruri si sa facem atelierele de paine de la Street Delivery 2011 (fotos: 1, 2, 3, 4, 5)…

Asa am ajuns sa putem anunta oficial ca

7 spice este furnizorul oficial si exclusiv de faina in Bacania Veche.

O calitate/pozitie pe care “morarul” si-a castigat-o pe deplin. Din punctul meu de vedere este cea mai buna faina cu care pot face cea mai buna paine. Si spun asta pentru ca am testat faina pe toate partile. In toate felurile. Si in paine si in cozonaci si in prajituri. S-a comportat extrem de bine pentru ca e o faina vie. Am incercat si premixurile Yammix – ati vazut si voi rezultatele (unii dintre voi, respectiv cei care au trecut pe-aici cand le-am testat). Yammix mi s-a parut o solutie buna si eficienta pentru cei care sunt super-prinsi, n-au timp sa framante mult sau sa se gandeasca prea mult la ingrediente. Adica oricum e aiurea sa ajungi acasa si sa constati ca nu ai drojdie, nu? In fine, punga asta le contine pe toate: are si drojdie, uscata, intr-un plic, are si semintele in punga (acolo unde e nevoie de ele). In timp ce eu scriu asta, in cuptor se pregatesc de coacere Yammixurile. Revin si cu poza lor.

Prin urmare, de azi gasiti faina 7 spice pe raft la Bacanie. E imposibil sa o ratati, e chiar in fata usii.