Imi notasem de cateva zile in calendar: joi trebuie sa merg “la depozit”. Stabilisem o intalnire acolo sa vad chestii din Franta aduse aici, direct, intr-un camion cu frig. Ora stabilita, nimeresc (cu ajutor). Frig. Intru. Paradis. Oameni buni, nu va puteti imagina cum mi-a trecut tremuratul. Intrasem intr-un vis frumos din care nici nu mi-am propus sa ies. Prin urmare, am decis sa il mut, bucata cu bucata, in Bacanie. Adica pe mecanismul traditional prin care lucruri fabuloase sunt aduse in Romania si aterizeaza la mine in galantare!

As vrea sa mentionez, in treacat, faptul ca sunt la curent cu “plezirismul” francez in materie de arta culinara (aici intra si ingredientele), cu preocuparea lor pentru mancare – pe care o suspectez ca a precedat nevoia de independenta – si cu faptul ca tot ei au putut crea opere de arta in farfurie. Des.

Sa fac o lista scurta?

Vreo… muuuulte feluri de branze (iar francezii sunt renumiti pentru preocuparea asta), anghinare proaspata, hasmatuchi/coriandru/patrunjel cret, morcovi violet, pui de Bresse, rate in sange, foie gras, ciuperci spectaculoase, usturoi roz, Raclette, fatza de vitel, unt sarat (am primit spre degustare, puteti gusta si voi), pak choi – varza chinezeasca, mustaruri de Dijon cu tot felul de chestii in ele si o multime de alte lucruri – le pun pozele mai jos.

Concluzia e una: multe dintre lucrurile astea, aduse direct din Franta, o sa ajunga pe rafturi la mine. Incepand cu frunze de dafin proaspat. Asteptati-va la ce e mai rau in sensul bun!

Mananc Raclette si plang. Mananc. Hai si voi!

Suntem bine!

Mai zilele trecute vedeam din nou filmuletul asta si… mi-am dat seama ca daca toate stirile pe care le-am citit pe subiect ar fi aparut in US, marile lanturi si-ar fi recuperat (din procese) toate pierderile cauzate de modificarile de “substrat”. Unele stiri nu aveau nici o legatura cu realitatea. Spunea un ziar, de exemplu, ca Jamie Oliver a demascat folosirea otravii in carnea de hamburger. Dar nu asta a facut. Altii scriau ca JO are probe care atesta ca M***’s (nu dam nume) pune amoniac in carnea de chiftele (http://en.wikipedia.org/wiki/Ammonia).  In fine, o grozavie intreaga! Pe mine ceva m-a socat: suntem in fata unui fapt implinit. Nu exista supozitii. Este o victorie importanta. Un pas enorm a fost facut spre eliminarea unor chestii nefiresti din alimentatie. Si nici atunci nu suntem in stare sa scriem bine? Adica nu trebuie sa faca nimeni analize si predictii. Nu trebuie sa ai fler. Trebuie sa traduci ceva! WTF! Uite un link util aici!

Din motivul simplu ca eram curios la ce o sa se ajunga in materie de traducere/interpretare, am stat vreo cateva zile pe margini si numa’ am citit. Mai mult titluri, ca explodam la text…

Acum, daca e sa ne gandim bine, mai sunt o multime de lucruri care nu ne plac in lumea asta… Poate ca nu trebuie sa asteptam ca intotdeauna ALTCINEVA sa ne rezolve problemele!

Ei bine, cred ca e momentul sa facem ceva-uri pentru noi. Pasi mici. Importanti.

Zic…

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Cel mai la indemana imi este sa vorbesc despre uleiul de masline. Asta pentru ca stiu ce prostie se intampla. Am trait-o si am ascultat-o de mai multe ori.

Supermaketurile sunt pline de ulei de masline de rahat. Care, eventual, contine niste ulei din samburi de masline. Pana acum cativa ani si eu tot din ala cumparam. Dadeam echivalentul a 5-6 euro/litru. Uneori mai mult, dar doar pentru ca era teapa mai mare. Asta face multa lume. Cumpara ulei de masline pe care – cu tupeu – banditii mai si scriu EXTRAVIRGIN! O nesimtire, evident, pentru ca uleiul ala nu are nimic de-a face cu maslinele. Sau, in cazul in care e din masline, e tras din masline de calitatea celor “facute” de oaie/capra.

Pasul 1. Produsul e prost. Lumea cumpara, mancanca, mai cumpara o data, alt brand, tot prost… asa ca ajunge la concluzia:

Pasul 2. Uleiul de masline NU-SI MERITA banii! Pentru ca e prost.

Pasul 3. In mintea oamenilor, categoria “ulei de masline” e asociata unui produs prost, deloc conform celor trambitate la TV cum ca e ceva senzational de bun.

Pasul 4. Nu mai cumpar niciodata ulei de masline extravirgin! (pentru ca… pasul 3!)

Apoi vin niste oameni onesti care aduc in Romania (in sfarsit) ulei de masline extravirgin din ala adevarat! Bun, verde, aromat, presat la rece. De cea mai buna calitate. Ce te faci, insa, cand el costa intre 8 si 12 euro/litru?

Pasul 5. Se produce ruptura si oamenii care NU MAI CRED in categorie, evita sa il cumpere.

Iar de aici, toata lumea are probleme. Importatorii – ca nu vand. Oamenii – ca nu consuma ulei de masline.

Mi se pare ca am descoperit si cauza: nu exista nici un control al alimentelor care intra in Romania, nu exista standarde (cum sunt dracosii de la FDA http://www.fda.gov/ care te baga in puscarie pana si pentru niste amarate de seminte de tonka! Dar regula e regula, nu?!).

Daca pui pe un ulei de motor eticheta cu “ulei de masline extravirgin” – sigur reusesti sa il bagi in niste alimentare!

Acelasi lucru se intampla si cu branzele de la stana – ca in piata se vinde branza de la metro de la ruse pe post de branza de sibiu. Si lumea se intreaba: de ce naiba sa dau mai multi bani pe o branza de la stana, ce? eu nu stiu ca are ACELASI gust cu branza din supermarket? (normal, ca multe branze sunt fix aceleasi).

La fel e si cu painile de prin piete. Cica sunt pe vatra, de la tara, dar sunt doldora de amelioratori si miros a gel-fix!

La fel e si cu vinul “direct de la podgorie”… cu mierea, care de fapt e sirop de zahar… cu smantana, care e “de la galetusa”… cu mancatul in oras, pentru ca unele restaurante fac mancare cu prostii din astea [ click-FBLINK  ] … cu mega-reducerile care sunt precedate de super-scumpiri – de-ajungi sa cumperi chiar mai scump … si cu inca o tona de lucruri. Printre care si conceptul de bacanie.

Si totul, dragilor, nu are decat un unic mobil: goana dupa bani! ^%&^*&%^%* (imi vine sa vorbesc urat, zau asa!)

M-am saturat de tepari!

Poza de mai sus e de aici: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1267327/How-olive-oil-helps-switch-genes-lead-conditions-including-heart-disease-arthritis.html – de la un articol destul de bun pentru a fi citit!!!

Later: marti, 31 ianuarie 2012, tot acolo si folsind aceleasi date pentru inscrieri, ne-am putea vedea din nou. Acum cu un plan mult mai interesant: facem sushi. De fapt ne vom distra impreuna facand si gustand cele mai fresh lucruri.   De data asta ne vedem de la 18:30!

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Pe Blandinde sunt convins ca v-o aduceti aminte, am si scris despre ea. Timp de 3 saptamani a fost internul nostru, in Bacanie, si v-ati putut intalni cu ea aici.

Intre timp s-a intors acasa. Si pentru Craciun a facut… cozonaci! Care arata super! Sunt convins ca au fost si buni.

Langa poze, Blandine ne-a scris un mesaj scurt. Il redau in intregime, fara sa umblu in el, pentru autenticitate.

“buna ziua

craciun fericit

I hope you are well

For christmas I made 11 cozonac. I attached the photos to prove it. I made all the people happy!! Thanks again to Nina for her recipies.

I wish you a happy new year.

a kiss to all the team.

Blandine”

Craciun Fericit tuturor!

Nu pentru noi, ci pentru niste copii ceva mai putin norocosi decat ai nostri. Copii care stau in camine  si centre de plasament.

As vrea sa nu povestesc mult despre asta, asa ca o sa va spun pe scurt: vom avea o urna mare in Bacanie in care va voi ruga sa aduceti jucarii de care copiii vostri nu mai au nevoie. Sau jucarii pe care le-ati cumparat si… ati vrea sa le dati altcuiva. Sau jucarii de care nu mai aveti VOI nevoie pentru ca v-ati facut oameni mari! Eu o sa incep cu cativa ursuleti de plus pe care i-a smotocit Luca in primul an. Sunt intr-o stare foarte buna, asa ca ii dau. Mai are cateva jucarii care nu ii surad foarte mult, asa ca o sa le dau si pe acelea. Orice ajutor e binevenit pentru ca toate, dar absolut toate lucrurile stranse vor ajunge in manutele unor copii care au o viata destul de grea.

Ideea mi-a fost prezentata de Karina de la Neocasa, mi-a placut si am zis ca ajut si eu. Mai ajuta Cafepedia si La Mama, plus o multime de oameni pe care ii puteti descoperi in comunicatul de presa de mai jos.

Se cauta ajutoare de Mos Craciun!

Bucuresti, 16 decembrie 2011 – In perioada 18-23 decembrie 2011 Neocasa a initiat in colaborare cu La Mama si Cafepedia campania “Hrana din suflet pentru suflete” prin care Mos Craciun va putea ajunge la mai multi copii care nu il intampina de fiecare data de Sarbatori. Campania va debuta cu un atelier al lui Mos Craciun organizat in mansarda de la Cafepedia Romana, duminica, 18 decembrie 2011, incepand cu ora 11, in cadrul caruia se va orna turta dulce si se vor crea ornamente de brad si felicitari de Craciun.

Duminica, 18 decembrie 2011, ora 11, la Cafepedia Romana se va da startul campaniei « Hrana din suflet pentru suflete » prin care mai multi copii care nu au sansa sa il intampine in fiecare an pe Mos Craciun vor putea primi cadouri care sa le faca Sarbatorile mai luminoase. In cadrul acestui eveniment de lansare a campaniei o echipa de copii si de adulti cu suflet de copii vor crea ornamente de Craciun asemeni celor pe care le faceam din hartie glasata cand eram mici, felicitari de Craciun si vor orna turta dulce. Toata lumea este invitata in mansarda de la Cafepedia Romana pentru a descoperi cat de usor este sa fii ajutorul lui Mos Craciun!

Campania a fost initiata de Neocasa, va fi gazduita de Cafepedia Romana si se bucura de sprijinul mai multor parteneri precum La Mama (restaurantul care a redefinit mancarea romaneasca), Sweet Ela (cei care transforma dulciurile in arta), Clubul Vis in Dungi (echipa de detectori de basm profesionisti, de diferite specialitati) si Bacania Veche (pariul castigat cu mancarea buna). In saptamana de dupa lansare, la Cafepedia Romana va asteapta sacul lui Mos Craciun sa il umpleti cu jucarii, carti si alte daruri pentru copiii sarmani. O urna de colectare va fi de asemenea amplasata la Bacania Veche de pe Barbu Vacarescu, nr. 49. Atat produsele create in atelierul Mosului, cat si cele colectate de-a lungul campaniei vor fi trimise, impreuna cu hrana pregatita de restaurantul La Mama catre copiii de la centrul Sf. Maria din Bcuuresti si catre copii din zonele defavorizate ale judetului Vaslui, in ajunul Craciunului.

Oricare dintre noi se transforma din nou in copil atunci cand vine Craciunul – sa dam sansa si unor copii care au uitat sa zambeasca sa fure clipe de bucurie cu aceasta ocazie!