26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Later: marti, 31 ianuarie 2012, tot acolo si folsind aceleasi date pentru inscrieri, ne-am putea vedea din nou. Acum cu un plan mult mai interesant: facem sushi. De fapt ne vom distra impreuna facand si gustand cele mai fresh lucruri.   De data asta ne vedem de la 18:30!

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Pe Blandinde sunt convins ca v-o aduceti aminte, am si scris despre ea. Timp de 3 saptamani a fost internul nostru, in Bacanie, si v-ati putut intalni cu ea aici.

Intre timp s-a intors acasa. Si pentru Craciun a facut… cozonaci! Care arata super! Sunt convins ca au fost si buni.

Langa poze, Blandine ne-a scris un mesaj scurt. Il redau in intregime, fara sa umblu in el, pentru autenticitate.

“buna ziua

craciun fericit

I hope you are well

For christmas I made 11 cozonac. I attached the photos to prove it. I made all the people happy!! Thanks again to Nina for her recipies.

I wish you a happy new year.

a kiss to all the team.

Blandine”

17 – 19 noiembrie, Bucuresti, Ramada Plaza Hotel

„Women and Children First MMXI – Get the best value from your lives” este un concept de eveniment dedicat femeilor active, femeilor insarcinate, mamelor si copiilor. Organizat de Events4All, seminarul-atelier-workshop va atinge subiecte importante ale vietilor noastre: sanatate, nutritie, preventie si cariera.

Accesul in cadrul evenimentului se face dupa inscrierea la office@medic4all.ro si plata de 35RON.
Accesul copiilor este gratuit.
Program: joi,vineri 10 – 20, sambata 10 – 17

Pe Facebook gasiti un event creat aici.

Ce o sa fac eu? Ateliere despre paine in care participantii vor fi cumva nevoiti sa isi bage mainile in aluat! La propriu. NU vom coace nimic pentru ca nu vreau sa mancam acolo nimic din ceea ce vom face. In sa vom fi pregatiti cu solutii de transport al painii crude catre casele voastre, acolo unde veti putea avea – dupa doar o ora de copt – mirosul inegalabil al painii calde. Atelierele Bacania Veche incep ultimele si tin o ora si jumatate, in fiecare zi, inainte de inchiderea sesiunilor.

Ce va face Bacania Veche la Orasu’n Bucate

(nota importanta: sunt indragostit de street cooking – mananc pe strada oriunde si oricand, constatand ca mancarea de strada pastreaza toata autenticitatea preparatelor)

Stiti de evenimentul de duminica, din strada. Se cheama Orasu’n bucate (detalii aici)este un targ culinar. De ce-am ajuns eu cu Bacania mea acolo? Pentru ca oamenii au gustat din ce-am tot facut eu si le-a placut. Asa ca au considerat ca e oportun sa fiu acolo. Adica m-au vazut demn de asta. Compania in care ma voi afla este absolut placuta, adica o sa fiu langa Soni sau Kumar, langa Raw’s, Red Angus SteakHouse, Zen Sushi, Simbio sau Fitto Caffe.

Tot in zona in care o sa fiu eu, adica sub acelasi acoperis veti putea gusta si bea din vinul la care tin eu cel mai mult: PATRICIAN! Un vin pentru oameni seriosi! pe cuvant!

Vestea cea mai buna este insa ca o sa vin cu…

S A R M A L E

In foi de varza cu carne, cu cimbru, afumaturi, mamaliga si smantana (optional).

(cine-a fost la Street Delivery stie despre ce vorbesc!)

Pe langa sarmalele astea geniale o sa mai fac si niste lipii cu cheddar, rosii, patrunjel si chilli la grill (aceleasi pe care le-am facut la BBDO de Noaptea Agentiilor (macar aici nu voi fi pe terasa la etajul sase si sper ca nici nu va ploua! )

Intre timp o sa pun la fiert niste suc de mere cu scortisoara, gutui, cuisoare si alte cele. Ca pentru vreme rece, ca deja e toamna!

Unele pentru care la Street Delivery am primit felicitari, dar si telefoane cu “mai tine-mi si mie doua portii, te rog”.

Vrei sa vii? Atunci treaba asta e bine sa stii ca e pe Grigore Alexandrescu 89-97 (aproape de Perla, vizavi deStudio Martin). E la strada, deci n-ai cum sa ratezi!

In 17 noiembrie 2011 facem o treaba impreuna. Eu inca nu stiu ce o sa fac, motiv pentru care am ajuns la formula aia nice cu “surprize”…

Daca aveti vreo pofta… va rog sa imi comunicati din timp ca sa ma pregatesc!

NOTA IMPORTANTA: totul e cu romaneste, nimic cu straineste (imi atrage atentia Ana Oprea)!

http://www.goodfood.ro/articol/goodfood-a-dat-startul-competitiei-de-gatit-in-scoli.html

Deocamdata va dau doar linkul asta de mai sus, o sa vina si detalii.

24 septembrie. Azi se implineste fix anul de cand am deschis oficial Bacania Veche in Barbu Vacarescu 49.

Am, asa, un zambet inexplicabil pe fata. Sunt la sute de kilometri de casa, dar nu pot sa nu fiu cu gandul in locul care m-a absorbit in ultimul an. Dincolo de multumirile pe care trebuie sa le adresez tuturor celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul la proiectul asta, dincolo de toate multumirile pe care trebuie sa le aduc apropiatilor mei care m-au suportat de mai bine de-un an vorbind doar despre “bacanie”, trebuie sa fac o plecaciune adanca in fata voastra, a celor care m-ati suportat (si support-at) online cu toate grozaviile pe care le-am putut face (oarecum impreuna cu voi). Cum ar fi ASTA!

Nu vreau sa fiu siropos in vreun fel, desi am o umezeala de emotie in ochi.

Dar vreau sa strig totusi cu voce tare ca m-ati facut fericit! Nici mai bogat, nici mai linistit, nici mai fumos, nici mai relaxat. Ci doar muuult, muuult mai fericit decat eram. Si spun asta aici pentru ca Bacania Veche e un proiect construit si crescut pe doi piloni importanti: comunicarea online si PR-ul natural pe care l-a generat.

(pentru cine nu e in tema neaparat sau nu e pasionat de comunicare, pr-ul natural e ala cand nu pui mana pe telefon sa suni la reviste/ziare/etc ca sa vina oamenii sa scrie despre tine. Pentru ca ma jur pe rosu ca n-am sunat pe nimeni, niciodata!)

Acum un an, inainte sa deschid bacania, am plecat in Grecia – acolo unde ma simt ca acasa. M-am intors si am deschis.

Acum sunt tot in Grecia – locul unde ma simt din ce in ce mai mult ca acasa. Ma intorc luni si ma apuc de doua lucruri: 1. primul an dupa primul an de Bacanie si 2. un nou proiect (mic, zglobiu si dragut)…

E de fiecare data la fel!

Si sper ca o sa fie la fel de bine!

Multumesc voua pentru primul an de Bacanie!