De regula vad partile bune si frumoase din lucrurile care mi se intampla. Cum e si cu emisiunea asta pe care o fac la Digi. Munca multa, cad seara lat, dar si multumirile vin in serie. Prima ar fi ca ma tine mult mai riguros si atent in fata aragazului. Trebuie sa gatesc constant, ceea ce nu se mai intamplase de multa vreme (din pricina de program). Acum gatesc 2-3 zile din 7 zile, intr-o medie de 11 chestii/saptamana. Dragut!

O alta multumire vine din faptul ca proiectul asta ma pune alaturi de niste oameni cu care altfel cred ca n-as mai fi gatit muuulta vreme (sau poate deloc). Uite, cu Diana Urban Zotterela nu mai gatisem niciodata, dar am facut asta acum o saptamana, pentru emisune. Niste minunatii asiatice, dintre care pachetelele de primavara mi-au placut ca idee foarte mult. Ideea de a ti le face in casa, adica. A! Si mi-a mai placut razatoarea ei, trebuie sa imi iau si eu una!

Apoi gandeste-te ca n-as fi avut altfel cum sa il cunosc pe Henrik Sebok altfel. Despre el am o poveste absolut cutremuratoare (care mi-a schimbat perspectiva) si nu, nu este legata de prezenta lui la MastefChef.

Saptamana trecuta am filmat cu Adi Hadean (FB, site). Ne-am distrat foarte bine, asa cum chiar el a consemnat, dar ce e foarte bun in toata intamplarea e ca mi s-a confirmat acel lucru care suna cam asa: cu unii oameni poti sa te vezi rar si sa fie FIX ca si cum te-ai fi vazut ieri.

Reteta pe care a facut-o Adi in emisiune e urcata deja la el pe blog, cu tot cu povestea despre incursiunea noastra “tip Abramovici”, cand ne-am decis, din mers(ul filmarii), sa-i facem un topping de mascarpone si trufe albe din care am eu intr-un compartiment secret al congelatorului. Rezultatul final o sa il vedeti duminica asta (6 mai 2012, precizare necesara daca tinem cont ca textul asta o sa ramana si la anul aici) pe tv sau pe net (http://www.digi24.ro/tv/live ). Eu nu va ofer decat poza de la inceput, ce urmeaza de la rulourile astea crude incolo e o poveste de cateva minute…

Fain e ca in emisiunile urmatoare o sa ma revad (la cratita) cu alti oameni faini, cu care n-am mai gatit de mult (Copolovici) sau niciodata (Catalina si Madalin). Pana la toamna o sa fac turul orasului!

De ceva vreme ma distrez cu branzeturile frantuzesti (bine, si englezesti, daca pun la socoteala Stiltonul).

Ma uit lung la ele, ciupesc cate un varf de cutit pentru ca (remember) sunt la dieta, le povestesc tuturor despre cum Crotin-urile sunt ceva mai cremoase decat Chabichou-urile, despre cum Selles sur Cher are un praf de carbune vegetal pe deasupra si tot asa.

Multa lume nu stie insa ca ele (branzele astea super-fine) pot fi atat placere pura cat si ingredient.

Mai zilele trecute puneam o propunere de reteta care foloseste branza – la fel de celebra – Beaufort. Era o supa.

Acum am doua idei. Ambele vin de la Andreea, o noua prietena a Bacaniei care ma ajuta pe mine cu picaturi de inspiratie.

Ambele folosesc Saint Marcellin, o branza pe care o aducem in Bacanie saptamana asta, in premiera.

Wikipedia, linkata mai sus, spune limpede despre branza asta ca e din laptele de la vacile care cresc in vreo 300 de comune (Isère, Drôme si Savoie). Sud-estul Frantei, regiunea Dauphine.

1. Saint-Marcellin si cartofi la cuptor

Pentru 6 persoane: 12 cartofi medii, 2 piese Saint Marcellin, apragic tocat, patrunjel, sare, piper, 2 oua (de preferat de tara).

Se fierb cartofii intregi cu tot cu coaja, in apa sarata. Sa nu le fierbeti chiar de tot. Se scoat cartofii din apa, se face o gaura in ei care se umple cu o umplutura pregatita din: Saint Marcellin, arpagic, oua, sare, piper, patrunjel.

Se pun cartofii asa umpluti intr-un vas uns cu unt. La 180°. Se servesc alaturi de o salata verde. Puteti sa adaugati pe cartofi un strop de ulei de nuca si chiar miez de nuca.

Toata afacerea asta merge bine cu un vin alb sec, sau demisec.

2. Sos cu Saint-Marcellin

Pentru 3-4 persoane: 100 ml de creme fraiche si 1 Saint-Marcellin.

Pentru 6-7 persoane: 200 ml de creme fraiche si 2 piese Saint-Marcellin

Piper si sare.

Intr-o cratita se fierbe smantana, se adauga Saint-Marcellin taiat in macar 8 bucati.  Se bate amestecul cu un tel. Se lasa crema sa fiarba putin si sa ajunge o crema mai groasa. Se adauga putin piper proaspat macinat.

Acest sos poate fi folosit alaturi de paste, carne sau peste.

Cristi Roman (foodblog.ro) scrie zilele trecute un articol foarte cool despre extract vs esenta de vanilie si despre ce e mai bine sa folosim. Primul lucru care mi-a atras atentia este definitia lui Cristi despre alimentatia sanatoasa:

Niciodata nu am zis dietetica, ci sanatoasa, iar sanatoasa la mine inseamna nu neaparat fara grasime, ci inseamna o legatura cu natura, cu firescul, cu lucrurile reale, create de pamant sau de apa.

Mai, asta mi-a placut foarte mult. Pentru ca el sintetizeaza in putine cuvinte inclusiv viziunea mea despre alimentatia sanatoasa. Si ar fi trebuit sa ajung si eu la aceasta formulare tocmai pentru faptul ca deseori mi se intampla sa imi spuna lumea ca ce fac eu in Bacanie nu e musai alimentatie sanatoasa pentru ca e calorica, plina de grasimi si carbohidrati. Ei bine, asa e! Insa alegerea legata de cantitati este a fiecaruia dintre noi. In perioada in care am luat-o razna cu mancarea, nu ceea ce mancam m-a dereglat, ci cantitatea. Acum mi-am bagat mintile in cap, mananc mai putin, dar la fel de “bogat” in arome si gusturi. Cantitatile mai mici m-au slabit 8 kilo in 2 luni. Great!

Dar sa revenim la subiectul atins si foarte bine dezbatut de Cristi Roman.

Esenta de vanilie de la *un brand cunoscut* contine: aroma identic naturala, solvent: propilenglicol E1520, apa, antioxidant: BHA E320.

Extractul de vanilie pe care l-am facut noi se cheama Akapon contine: Pastai de vanilie (Madagascar), alcool alimentar din cereale, apa. Preparat conform standardului FDA pentru “one fold”.

Si mai contine efortul de a agita recipientul de 2 ori pe zi, timp de 3 luni macar.

Mai zilele trecute am facut un cremsnit in Bacanie si am folosit extract natural. Crema aceea galbuie s-a umplut de minuscule picatele negre, iar aromele au fost spectaculoase. Am avut cateva intrebari, de la clienti, despre ele. Le-am explicat. S-au bucurat! Au apreciat.

Acum doua luni, in cadourile de Craciun ale unei companii cu nume puternic si cu viziuni clare, am inclus Akapon – extractul de vanilie de care sunt atat de mandru. Dincolo de orice, m-a bucurat ca mai multa lume a primit si va avea in casa, pentru lunile urmatoare, acest produs pe care l-am facut “ca la carte”!

Astea chimice VS ce?

Intre timp am facut, printre comentariile la articolul lui Cristi, urmatoarele calcule legate de ceea ce cumpara lumea in general:

“Produs de sinteza, la un pret exorbitant, 8 ml = 23 lei. Adica asta vine 287 lei/100 ml.

http://www.cumparaieftin.ro/supermarket_alimentare_adaos-pentru-mancare_diverse/esenta-de-vanilie-dr-oetker-4-buc-x-2-ml/ “

(Am dat si link, sa nu spuna cineva ca bat campii.)

update: gasesc si mai ieftin aici http://www.shopmania.ro/produse-alimentare/p-dr-oetker-esenta-de-vanilie-4×2ml-5×1buc-8149092

Unde avem 4 sticlute x 2 ml fiecare = 8 ml si costa 14.47 lei. asta face 180.87 / 100 ml.

Bogdan gaseste un alt produs, aici: http://duoshop.allshops.ro/produs/878745/Esenta+de+vanilie+4×2ml.html – iar pretul ar fi de 40.50 lei/100ml

Inevitabil am pus acest produs in comparatie cu AKAPON, extractul nostru, care este 100% natural si care costa 45 de lei/100 ml.

Si nici peste comparatia dintre batoanele de vanilie pe care le poti gasi prin magazine (supermarket) si cele pe care le aduc eu in Bacanie n-am putut trece!

Adica intre

- 22,96 lei pentru doua bete aici (11.48 lei/bat) : http://www.smartbuy.ro/produse-alimentare/kotanyi-kotanyi-baton-de-vanilie~2389873.html

- 14 lei pe un baton aici: http://www.cumparaturifarastres.ro/fuchs-baton-de-vanilie.html

vs intre 3 si 5 lei bucata pentru pastaile/betele/pastaile de vanilie din Bacanie din care cugre uleiul!

De-aici incolo nu ramane decat sa anuntam pe cat mai multi oameni din jurul nostru. Uneori facem alegeri cumva fara sa ne gandim prea mult. Poate pe viitor alegem mai bine!

Sunt putine lucruri in lumea asta in categia celor pentru care ai face orice. Pentru mine pe aceasta lista scurta intra branzeturile. As “branzi” in fiecare zi. Mi-ar placea sa am 3 mese pe zi (plus gustari, cum are Luca la gradinita, la 10 si la 16) numai cu branza. Si cu vin rosu. Sau in orice caz, vinul care se potriveste.

Mai fac un pas.

Adica in Franta.

Ei bine, parerea mea despre francezi e una absolut buna. Ba chiar depaseste limita asta, pentru ca eu pot intelege usor faptul ca plezirismul poate sa NU aiba vreo limita… Hai sa ne gandim ca e poporul care a dus arta culinara cu multe salturi mai departe decat ar fi ajuns in lipsa Frantei si a francilor.

Sa nu uitam ca, totusi, francezii sunt cei care ineaca Ortolanii (pasari) in coniac pentru a le manca ulterior (vezi ultima masa a lui Francois Mitterand), ca ei au inventat confit-ul de rata si ca practic transforma orice urma de carne sau leguma intr-o opera de arta. Este motivul pentru care zicem cu bucurie foiegras, si nu trantim un fat-liver!

Ce sa mai zicem de branza? Ei bine, nu pot fi multe de spus. In trecut am avut tot felul de intalniri cu branzeturile frantuzesti, insa in ultimii cativa ani interactiunea a crescut in intesitate si frecventa. Am devenit un fel de sclav al gusturilor puternice, al aromelor uneori insuportabile, al lipicioseniilor, curgatoreniilor sau cleioseniilor. Branza frantuzeasca este visul oricarui om. Daca as fi in mijlocul unui lan de rapita si as inchide ochii, pana si atunci as putea sa-mi readuc “pe limba” (say “undeva in creier”) gustul inconfundabil al unora dintre cele mai percutante branze.

Ce vreau sa spun este ca un nou episod din viata mea incepe acum. Va implica si pe voi, ca nu o sa aduc toata branza pentru mine. Mi s-au ascutit simturile, narile imi freamata in asteptarea celor mai putin cunoscute sau populare branzeturi. Abia astept sa pot impartasi cu voi experienta unica a unei degustari, bucuria impachetarii pentru acasa si nelinistea eternei intrebari: “Am ales vinul potrivit?”

Domnilor, Doamnelor, intram in anul branzei frantuzesti!

Si incepem cu un Beaufort. O editie de iarna (Beaufort D’hiver)…

O branza cu o consistenta tare, obtinuta din lapte de vaca si produsa in zona Beaufort din Alpii Francezi. Branza Beaufort poate fi regasita in trei variante: Beaufort de Savoie produsa pe timpul verii, Beaufort d’alpage si Beaufort d’hiver produsa iarna. Beaufort este o branza cu un gust deosebit si cu o aroma unica gratie altitudinii la care este produsa. Se topeste usor, motiv pentru care este frecvent utilizata in prepararea branzei topite, si poate fi servita alaturi de somon si un pahar cu vin alb.

Supa de Beaufort

2 persoane

Ingrediente
150 g de Beaufort
250 ml vin alb sec
1 litru supa de pui (bulion)
2 galbenusuri de ou
100 ml de smântână
30 g unt Echire
30 g făină
1 căţel de usturoi
6 crengute de patrunjel
Un varf de cutit de nucsoara
Sare şi piper

Reteta:
Se rade 100g de Beaufort, iar restul se taie în cuburi.
Se topeşte untul 30g într-o cratiţă, se adaugă făina, se amestecă bine, se umezeşte cu vin alb şi bulion.
Se adauga căţelul de usturoi zdrobit, sare, piper si nucsoara. Se încălzeşte până la fierbere, amestecând constant. Se amestecă Beaufort-ul ras şi se amestecă până se topeste. Scoateti oala de pe foc.
Se amestecă gălbenuşurile de ou şi smântână într-un castron. Se toarnă supa fierbinte, amestecand. Adăugaţi pătrunjel tocat şi Beaufort cubulete, serviti cu crutoane.

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Later: marti, 31 ianuarie 2012, tot acolo si folsind aceleasi date pentru inscrieri, ne-am putea vedea din nou. Acum cu un plan mult mai interesant: facem sushi. De fapt ne vom distra impreuna facand si gustand cele mai fresh lucruri.   De data asta ne vedem de la 18:30!

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Pe Blandinde sunt convins ca v-o aduceti aminte, am si scris despre ea. Timp de 3 saptamani a fost internul nostru, in Bacanie, si v-ati putut intalni cu ea aici.

Intre timp s-a intors acasa. Si pentru Craciun a facut… cozonaci! Care arata super! Sunt convins ca au fost si buni.

Langa poze, Blandine ne-a scris un mesaj scurt. Il redau in intregime, fara sa umblu in el, pentru autenticitate.

“buna ziua

craciun fericit

I hope you are well

For christmas I made 11 cozonac. I attached the photos to prove it. I made all the people happy!! Thanks again to Nina for her recipies.

I wish you a happy new year.

a kiss to all the team.

Blandine”

17 – 19 noiembrie, Bucuresti, Ramada Plaza Hotel

„Women and Children First MMXI – Get the best value from your lives” este un concept de eveniment dedicat femeilor active, femeilor insarcinate, mamelor si copiilor. Organizat de Events4All, seminarul-atelier-workshop va atinge subiecte importante ale vietilor noastre: sanatate, nutritie, preventie si cariera.

Accesul in cadrul evenimentului se face dupa inscrierea la office@medic4all.ro si plata de 35RON.
Accesul copiilor este gratuit.
Program: joi,vineri 10 – 20, sambata 10 – 17

Pe Facebook gasiti un event creat aici.

Ce o sa fac eu? Ateliere despre paine in care participantii vor fi cumva nevoiti sa isi bage mainile in aluat! La propriu. NU vom coace nimic pentru ca nu vreau sa mancam acolo nimic din ceea ce vom face. In sa vom fi pregatiti cu solutii de transport al painii crude catre casele voastre, acolo unde veti putea avea – dupa doar o ora de copt – mirosul inegalabil al painii calde. Atelierele Bacania Veche incep ultimele si tin o ora si jumatate, in fiecare zi, inainte de inchiderea sesiunilor.