Daca ea e de parere ca eu pot face lucruri delicioase in bucatarie, atunci eu sunt de parere ca ea poate face chestii la fel de cool in video. Draga Marta Usurelu, sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca mare bucurie mi-ai facut cu asta:

PS: Invitatia BIZ e in picioare: o sa fac o mica poveste despre ce fac eu de un an jumate. La evenimentul din 7 si 11 noiembrie, la Howard Johnson Grand Plaza Hotel.

PPS: urarea de mai sus se extinde si catre Next Advertising!

24 septembrie. Azi se implineste fix anul de cand am deschis oficial Bacania Veche in Barbu Vacarescu 49.

Am, asa, un zambet inexplicabil pe fata. Sunt la sute de kilometri de casa, dar nu pot sa nu fiu cu gandul in locul care m-a absorbit in ultimul an. Dincolo de multumirile pe care trebuie sa le adresez tuturor celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul la proiectul asta, dincolo de toate multumirile pe care trebuie sa le aduc apropiatilor mei care m-au suportat de mai bine de-un an vorbind doar despre “bacanie”, trebuie sa fac o plecaciune adanca in fata voastra, a celor care m-ati suportat (si support-at) online cu toate grozaviile pe care le-am putut face (oarecum impreuna cu voi). Cum ar fi ASTA!

Nu vreau sa fiu siropos in vreun fel, desi am o umezeala de emotie in ochi.

Dar vreau sa strig totusi cu voce tare ca m-ati facut fericit! Nici mai bogat, nici mai linistit, nici mai fumos, nici mai relaxat. Ci doar muuult, muuult mai fericit decat eram. Si spun asta aici pentru ca Bacania Veche e un proiect construit si crescut pe doi piloni importanti: comunicarea online si PR-ul natural pe care l-a generat.

(pentru cine nu e in tema neaparat sau nu e pasionat de comunicare, pr-ul natural e ala cand nu pui mana pe telefon sa suni la reviste/ziare/etc ca sa vina oamenii sa scrie despre tine. Pentru ca ma jur pe rosu ca n-am sunat pe nimeni, niciodata!)

Acum un an, inainte sa deschid bacania, am plecat in Grecia – acolo unde ma simt ca acasa. M-am intors si am deschis.

Acum sunt tot in Grecia – locul unde ma simt din ce in ce mai mult ca acasa. Ma intorc luni si ma apuc de doua lucruri: 1. primul an dupa primul an de Bacanie si 2. un nou proiect (mic, zglobiu si dragut)…

E de fiecare data la fel!

Si sper ca o sa fie la fel de bine!

Multumesc voua pentru primul an de Bacanie!

Spread the news: am intarziat un pic datorita proiectelor in care am fost implicat in ultima vreme, insa, iata, se intampla! Deschid un fel de “sucursala” Bacania Veche tocmai in Corbeanca, la doi pasi de hipodrom. Mecanismul de lucru este exact acelasi ca si in cazul Moo Moo. Un spatiu bine delimitat in interiorul After Flight va fi umplut de bunatatile pe care am reusit sa le adun eu in Bacanie. Din pacate, nu vor fi toate. Adica vor lipsi produsele proaspat facute, branzeturile si carnatii care au nevoie de conditii speciale de pastrare (frigidere), iar asta este strict din motive logistice: nu avem loc de niste vitrine frigo!

Dar cauza nu este pierduta, pentru ca toti clientii care au nevoi din aceste zone vor putea sa le comande dimineata prin telefon/mail/shop/facebook/sms si le vor putea ridica seara din After Flight.

Suni dimineata pana in 12, ne zici ce vrei si pana diseara iti trimitem pachetul in Corbeanca. In drumul spre casa te opresti fix 2 minute, ridici coletul (care sta, evident, intr-un frigider in backstage) si pleci mai departe spre casa.

Ce avem in After Flight?

O lista intreaga:

- sucuri de mere 100% naturale, dar din astea Romanesti

- condimente de toate felurile (cred ca vor fi cam 70-80 in final, desi incepem cu mai putine)

- sare neiodata (vreo 3 feluri)

- gemuri si dulceturi de casa

- paste fara gluten, paste din faina integrala

- sosuri bio si naturale

- lista este foarte foarte lunga, o sa ajungem la o baza de vreo 300 de produse diferite

Cum stam? Pai pana cand o sa incepem sa primim feedback de la voi nu prea stim cum stam. E motivul pentru care va cer ajutorul. Pentru a putea face si aici, in After Flight, exact asa cum facut cand am construit Bacania: mergand 100% pe mana voastra. O sa vreti sa ducem acolo doar piper, asa o sa facem. Daca vreti si sos de rosii bio – aducem. Dar e important sa ne ziceti ce va doriti!

Eveniment(e)? Desigur!

Chiar sambata asta (18 iunie 2011) o sa facem o sesiune de degustari (ca de obicei, cand se trezeste omul asezat – intre 11:00 si 13:00): branzeturi de tot felul (de la cele de proaspete de capra la cele extramaturate) , trufe negre proaspat culese, apa de ghetar, vinuri fine, produse proaspete din Bacanie (placinte si prajituri), si – daca ne-ajuta Dumnezeu – poate o paine cu hribi…

Acum trebuie sa notez doua chestiuni tehnice:

1. preturile la raft vor fi egale cu cele din Bacanie. Daca o sa facem vreodata greseli, va rog sa ne trageti de maneca.

2. programul de la After Flight este de 7 zile pe saptamana, de la 10 dimineata la 10 seara.

Nu stiu cati dintre voi ati fost sa mancati la MooMoo, dar eu am fost de cateva ori. Si-am mancat de si mai multe ori, pentru ca din cand in cand Andrei Mahu imi aducea cate ceva sa gust. Ce mi s-a parut interesant la Moo Moo (vezi site si Facebok) este faptul ca Andrei crede in treaba asta ca mancarea se poate face si fara prafuri si alte chestii chimice. Si ca trebuie sa aiba gust.

Uite care e planul: Andrei avea la Moo Moo un perete gol (desi era plin de arta). Acum are pe el niste rafturi. Goale. Deocamdata. Pentru ca in noaptea asta ele se vor umple cu tot felul de lucruri din Bacania Veche. Iar de duminica o sa le puteti cumpara INCLUSIV de acolo. Evident, selectia lucrurilor pe care le-am asezat la Moo Moo pe raft imi apartine in totalitate, ca sa stiti pe cine sa injurati daca nu va place ceva. Evident, am avut lungi consfatuiri si cu Andrei pe tema asta, pentru ca pana la urma Moo Moo e locul lui si trebuie sa fie ok cu tot ce se intampla acolo. Evident, daca va vine prin cap ceva ce-ar mai trebui sa aducem (aici, in Bacanie, sau acolo) va rog din suflet sa ne spuneti. La fel de evident este ca v-am ramane recunscatori sa ne spuneti daca simtiti ca gresim pe undeva.

Bacania de la Moo Moo este un proiect care trebuie si vrea sa fie dragut. Sa ofere publicului Moo Moo unele dintre lucrurile pe care le-am adunat eu aici, in Bacanie, gandindu-ne la faptul ca nu toti cei care ii trec pragul lui Andrei ajung si in Barbu Vacarescu.

Ce ar fi de retinut:

- toate, dar absolut toate produsele, vor avea acelasi preturi in Bacania Veche (Barbu Vacarescu 49) si in Moo Moo din Vasile Lascar 23-25.

- duminica, adica pe 10 aprilie, o sa pregatesc Tarta de ceapa caramelizata (FB link) la brunch-ul de la Moo Moo. Mi-e greu sa dau o ora, mai ales ca acum, cand scriu asta sunt intr-o stare de mare ameteala, probabil de la astenia de primavara. Am luat niste lucruri sa ma pun pe picioare si sper sa fiu apt maine sa prestez

- o sa deschidem la Moo Moo un wish-list pe care puteti sa notati toate traznaile care va vin in minte. Noi vom incerca sa le facem sa se intample.

- regulile pe care le-am pus in Bacanie functioneaza si la Moo Moo. Prima e aceea ca dorintele voastre sunt cele mai importante pentru noi. Intamplator cele mai multe dintre ele functionau deja acolo, la fel ca si aici. Asta pentru ca cele doua proiecte seamana destul de tare!

Acuma nu mai sunt multe lucruri de spus. Nu ramane decat sa aflam cand sunteti happy cu aranjamentul asta si cand el va ridica oarece probleme (ca sa le putem rezolva). Sincer sa fiu, chiar ne-ar prinde bine feedback-ul vostru. Atat in ceea ce priveste ideea de a face asta cat si in ceea ce priveste implementarea ei!

U P D A T E

Asta am simtit eu despre sambata trecuta. O zi despre care nu am apucat pana acum sa scriu nimic poate si pentru ca am asteptat sa se ‘aseze’ cumva lucrurile. A fost, fara indoiala, una dintre cele mai solicitante, frumoase, dificile, emotionante, chinuitoare, fericite zile de care am avut parte de pana acum. Intr’un fel (oarecum neoficial) mi’am vazut proiectul in picioare. Functionand cumva. Miscat de energii puternice, venite chiar de la cei care mi’au trecut pragul. Ca o scurta recapitulare, pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu: sambata asta am facut un mic eveniment privat in Bacanie. O zi. Vreo 48 de cozonaci, vreo 10 paini diferite, lapte proaspat, limonada, cafeaua Domingo (care e posibil sa devina cafeaua oficiala a Bacaniei), branzeturi fine si carneturi diverse, gemuri, dulceturi, un roze perfect echilibrat, sucuri de mere, biscuiti bio si o multime de alte bunatati. Mi’au trecut pragul, in Barbu Vacarescu 49, peste 100 de oameni (sper viitori prieteni). Nu ma asteptam asa multa lume. Nu anuntasem decat pe Facebook despre cozonacii de sambata, asa ca a fost o surpriza placuta. Si cred ca e momentul potrivit sa’mi cer scuze celor carora nu am putut sa le acord atentia pe care o merita. La un moment dat era asa aglomeratie in Bacanie ca nici u mai stiam ce sa fac. Si m’am panicat un pic, am iesit in curte cu gandul sa ma rup din valtoare. Dar n’am reusit, ca tocmai se terminase roze’ul si m’am scoborat sa umplu ulcica de lut… Am incercat sa va cunosc pe toti, sa stau macar un pic de vorba cu fiecare dintre voi, dar mi’e teama ca nu am reusit chiar bine. Oricum, sper sa va fi simtit bine, sa fi avut o experienta ata de placuta incat sa va amintiti de Bacania Veche, de mine, de dulceturile cele necunoscute, de painea cu oregano si de toti ceilalti care s’au straduit sa va faca sederea placuta. (Radule, imi pare rau ca a trebuit sa’ti intrerup vacanta). Mi’a placut foarte tare ca ati facut poze cu propria’mi mama, care framanta cozonaci in timp de voi discutati in jurul mesei. Mi’a placut ca am realizat ca i’ati apreciat munca, efortul si talentul.
Si pentru ca mi’am dat seama cat de bine e in preajma voastra, m’am gandit la un nou eveniment de weekend. Dar pana atunci as vrea sa va rog sa’mi spuneti aici, in comentarii, ce’ar trebui sa schimb in Bacanie pana la deschiderea oficiala. Ajutati’ma sa fac totul mai bine. Asa ca… astept sa aflu!
Cu plecaciune, al vostru,
Marius
PS: am scris de pe telefon, asteptand sa intru la medic. E posibil sa mai fi facut greseli prin text…

Pentru cine nu știa de chestia asta deșteaptă, astăzi am reinventat apa caldă și roata (în același timp).
Am aflat prin încercare și test personal că două bucăți de lemn (în cazul ăsta OSB de 18 mm) pot fi suturate perfect folosind aparatul de pus capse. ȘI NU SE MAI MIȘCĂ DE ACOLO!
(nota tehnică: nu dați aproape un milion pe niște capsatoare super-brand. Fac același lucru ca și ăsta de 19,90 lei, no-name, pe care l-am luat eu. 1.000 de capse costa 5 lei)

Băcănia Veche a consemnat în această seară un eveniment important pentru suflețelul ei. Magda Achim a făcut prăjitura neagră-neagră cu căpșuni pe care am propus-o în Libertatea pentru Femei – Rețete. Și i-a ieșit absolut spectaculos!!! O să vă mai spun doar că m-am bucurat foarte tare. E un alt pas important pe care l-a făcut Băcănia în drumul său către inimile voastre!

Vezi Facebook fanphotos aici.

Și iată și interiorul… Frumos! Foarte frumos!!! Mulțumesc, Magda!

Este mai mult decât un vitraliu, este mai mult decât un obiect de decor. Este o parte dintr-un artist. O parte care va rămâne pentru totdeauna alături de Băcănie. Alături de noi. Alături de toți cei care vor avea răgazul să își tragă sufletul un pic și să-i afle povestea. Este o parte din Anca Pustea. Partea care va fi in fiecare zi alături de Băcănia Veche.

Nici nu-mi vine să vă povestesc pe foarte larg totul. Acum ceva vreme Anca mi-a scris pe Facebook sa-mi ceară sigla Băcăniei într-un format ceva mai clar (verctorial). Noroc ca Barna&Co mi-au trimis eps-urile la toate variantele, inclusiv pentru „ștampilă”. După ceva vreme, m-a sunat să-mi spună că e aproape gata. Iar azi de dimineață m-am dus să îl ating și să-l iau. Să-l duc în „casa” lui.

N-am știut prea bine cum să reacționez la toată povestea. Așa că am apelat la cel mai sincer mod de a-i fi recunoscător unui om. I-am dus Ancăi un borcan de
„Dulceață de cireșe amare… de la Dersca”.

Sincer să fiu nu știu dacă pentru multă lume toată povestea asta poate răscoli ceva. Pentru mine, însă, rămâne una dintre întâmplările cu tâlc de la Nașterea Băcăniei. Și nu e primul. Reprezintă mai mult decât un dar, e cu mult mai mult.

Anca, dacă aș ști cum, ți-aș mulțumi poate mai frumos. Dar o să-mi ierți stângăcia și-o să-nțelegi ce vreau să-ți spun cu acest simplu și din tot sufletul „Mulțumesc”?

(Logați-va la Facebook și dați click să vedeți ce lucrări inspirate poate produce Anca:

http://www.facebook.com/anca.pustea#!/album.php?aid=2019719&id=1461858067 )

Iar când vă veți opri prin Băcănie și-oți avea vreme, să mă-ntrebați despre istoria vitraliului. Că n-a ajuns de pomană în sticlă și metal…

Cu parchetul raschetat, azi am inceput procesul de 6 zile de tratament. Mai multe straturi, la intrervale de timp, vin aplicate in ordine. acum se pun primele pensule.
cool. se pare ca facem progrese!
acum am vazut primul metru vopsit cu prima mana…
Love it!!!!

Pentru cei interesați (și știu că sunt o mulțime) ia să fac eu un rezumat pe scurt al ultimelor zile. Ce vedeți mai jos, în imagine, este un printscreen de pe startups.ro, acolo unde astazi s-au urcat pozele rezultate dintr-o ședință foto – spectacol. Am fost cu toții – Băcănia, Kenubi, Asteco Lifestyle și Mesure&Go – într-un lan de grâu. Un lan de un verde atât de crud încât îți venea să-ți bagi dinții în el ca să-i culegi toată seva și să-i cucerești toată energia. Poate că mai încolo, când ne-om liniști la o limonadă la umbra teilor, v-oi povesti, dacă veți fi curioși. Pentru că sunt convins că avalanșa de trăiri din ziua aceea o să mă urmărească mult și bine…

Mai apoi am mai avut o serie de înâlniri. Cu Eusediu Margasoiu (care m-a ajutat să pun pe hârtie toate lucrurile legate de marketing pe care până acum am ales cumva să le țin numai în capul meu). Cu Mihai Stănescu – un om după funcționarea căruia se spune că s-au copiat toate substantele revelatoare din piață. Imaginați-vă cam ce m-a ajutat să descopăr în mine!!! Cu Anda Racsa, care mi-a demontat în fix 43 de secunde frica infantila de zona finațelor. Cu Mirela Șerban – din zona de expertiză contabilă – care m-a făcut dintr-o dată să simt că sunt un pic mai smart decât credeam inainte… În George Butunoiu, un om care pare multora (cel puțin în frecventele intervenții de la Știrile ProTV) extrem de sobru și dezinteresat de soarta celor din jurul lui, am descoperit un om extrem de atent la detaliile mărunte ale proiectelor pe care le avea în față. Ceea ce e iarăși, zic, un câștig enorm. Iar azi, de exemplu, am fost cu totii la Microsoft. Todi Pruteanu – om pe care l-am simtit in 2 minute ca vine cam din aceeasi zona ca si mine – mi-a demonstrat că există un „clopot” al rigiditatii companiilor in funcție de dimensiune/importanță… Da, a reușit să demonteze într-o oră cel puțin jumătate din ceea ce știam eu (sau credeam că știu) despre Microsoft. (Todi e foarte cool!)

Și nu astea sunt toate lucrurile. Chiar nu sunt doar astea. Ne-au venit o mulțime de idei, am inceput să învătăm unii de la alții, ne ajutăm reciproc. Pare o atmosferă de „familie”, dar nu de pomană eu îi zic de două-trei zile „CANTONAMENT”. O să mai povestesc zilele astea și o să mă înțelegeți de ce!