Imi notasem de cateva zile in calendar: joi trebuie sa merg “la depozit”. Stabilisem o intalnire acolo sa vad chestii din Franta aduse aici, direct, intr-un camion cu frig. Ora stabilita, nimeresc (cu ajutor). Frig. Intru. Paradis. Oameni buni, nu va puteti imagina cum mi-a trecut tremuratul. Intrasem intr-un vis frumos din care nici nu mi-am propus sa ies. Prin urmare, am decis sa il mut, bucata cu bucata, in Bacanie. Adica pe mecanismul traditional prin care lucruri fabuloase sunt aduse in Romania si aterizeaza la mine in galantare!

As vrea sa mentionez, in treacat, faptul ca sunt la curent cu “plezirismul” francez in materie de arta culinara (aici intra si ingredientele), cu preocuparea lor pentru mancare – pe care o suspectez ca a precedat nevoia de independenta – si cu faptul ca tot ei au putut crea opere de arta in farfurie. Des.

Sa fac o lista scurta?

Vreo… muuuulte feluri de branze (iar francezii sunt renumiti pentru preocuparea asta), anghinare proaspata, hasmatuchi/coriandru/patrunjel cret, morcovi violet, pui de Bresse, rate in sange, foie gras, ciuperci spectaculoase, usturoi roz, Raclette, fatza de vitel, unt sarat (am primit spre degustare, puteti gusta si voi), pak choi – varza chinezeasca, mustaruri de Dijon cu tot felul de chestii in ele si o multime de alte lucruri – le pun pozele mai jos.

Concluzia e una: multe dintre lucrurile astea, aduse direct din Franta, o sa ajunga pe rafturi la mine. Incepand cu frunze de dafin proaspat. Asteptati-va la ce e mai rau in sensul bun!

Mananc Raclette si plang. Mananc. Hai si voi!

Suntem bine!

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Cel mai la indemana imi este sa vorbesc despre uleiul de masline. Asta pentru ca stiu ce prostie se intampla. Am trait-o si am ascultat-o de mai multe ori.

Supermaketurile sunt pline de ulei de masline de rahat. Care, eventual, contine niste ulei din samburi de masline. Pana acum cativa ani si eu tot din ala cumparam. Dadeam echivalentul a 5-6 euro/litru. Uneori mai mult, dar doar pentru ca era teapa mai mare. Asta face multa lume. Cumpara ulei de masline pe care – cu tupeu – banditii mai si scriu EXTRAVIRGIN! O nesimtire, evident, pentru ca uleiul ala nu are nimic de-a face cu maslinele. Sau, in cazul in care e din masline, e tras din masline de calitatea celor “facute” de oaie/capra.

Pasul 1. Produsul e prost. Lumea cumpara, mancanca, mai cumpara o data, alt brand, tot prost… asa ca ajunge la concluzia:

Pasul 2. Uleiul de masline NU-SI MERITA banii! Pentru ca e prost.

Pasul 3. In mintea oamenilor, categoria “ulei de masline” e asociata unui produs prost, deloc conform celor trambitate la TV cum ca e ceva senzational de bun.

Pasul 4. Nu mai cumpar niciodata ulei de masline extravirgin! (pentru ca… pasul 3!)

Apoi vin niste oameni onesti care aduc in Romania (in sfarsit) ulei de masline extravirgin din ala adevarat! Bun, verde, aromat, presat la rece. De cea mai buna calitate. Ce te faci, insa, cand el costa intre 8 si 12 euro/litru?

Pasul 5. Se produce ruptura si oamenii care NU MAI CRED in categorie, evita sa il cumpere.

Iar de aici, toata lumea are probleme. Importatorii – ca nu vand. Oamenii – ca nu consuma ulei de masline.

Mi se pare ca am descoperit si cauza: nu exista nici un control al alimentelor care intra in Romania, nu exista standarde (cum sunt dracosii de la FDA http://www.fda.gov/ care te baga in puscarie pana si pentru niste amarate de seminte de tonka! Dar regula e regula, nu?!).

Daca pui pe un ulei de motor eticheta cu “ulei de masline extravirgin” – sigur reusesti sa il bagi in niste alimentare!

Acelasi lucru se intampla si cu branzele de la stana – ca in piata se vinde branza de la metro de la ruse pe post de branza de sibiu. Si lumea se intreaba: de ce naiba sa dau mai multi bani pe o branza de la stana, ce? eu nu stiu ca are ACELASI gust cu branza din supermarket? (normal, ca multe branze sunt fix aceleasi).

La fel e si cu painile de prin piete. Cica sunt pe vatra, de la tara, dar sunt doldora de amelioratori si miros a gel-fix!

La fel e si cu vinul “direct de la podgorie”… cu mierea, care de fapt e sirop de zahar… cu smantana, care e “de la galetusa”… cu mancatul in oras, pentru ca unele restaurante fac mancare cu prostii din astea [ click-FBLINK  ] … cu mega-reducerile care sunt precedate de super-scumpiri – de-ajungi sa cumperi chiar mai scump … si cu inca o tona de lucruri. Printre care si conceptul de bacanie.

Si totul, dragilor, nu are decat un unic mobil: goana dupa bani! ^%&^*&%^%* (imi vine sa vorbesc urat, zau asa!)

M-am saturat de tepari!

Poza de mai sus e de aici: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1267327/How-olive-oil-helps-switch-genes-lead-conditions-including-heart-disease-arthritis.html – de la un articol destul de bun pentru a fi citit!!!

Later: marti, 31 ianuarie 2012, tot acolo si folsind aceleasi date pentru inscrieri, ne-am putea vedea din nou. Acum cu un plan mult mai interesant: facem sushi. De fapt ne vom distra impreuna facand si gustand cele mai fresh lucruri.   De data asta ne vedem de la 18:30!

Si nu pentru ca nu aveam treaba, ci pentru ca am descoperit niste “chestii” noi (pentru mine) care mi-au placut foarte mult. Echipamentele se cheama Tupperware si sunt facute dintr-un amestec de materiale care nu interactioneaza cu mancarea (nu o degradeaza, nu intra in mancare) si pastreaza alimentele intr-o stare foarte buna.

Eu am facut un fel de test involuntar cu o cutie pentru pastrat branza. Inainte de o vacanta de 12 zile am cumparat (da, stiu, sunt compulsiv cand dau de chestii bune de care eventual nu am nevoie) niste branza cremoasa de capra si niste telemea communa de oaie. Pe care, evident, le-am lasat in frigider. La intoarcere le-am gasit intacte. Aspect, gust, miros. Daca aveti timp va povestesc la un moment dat ce face cutia asta si de ce se poarta asa cu branzele mele. Pe cutiile cu pricina scrie:

Ca sa ne intoarcem scurt si la obiect:

- miercuri seara, de la 5 (17:00 in limbaj de specialitate) ma apuc sa fac niste chestii de mancare. O mica demonstratie.

- Locul in care se va derula treaba asta – in Piata Unirii, centrul-centrului. Adresa precisa e: Splaiul Unirii- str Halelor nr 5, etaj 1. E simplu de ajuns, recomand transportul in comun/taxiul.

- esti invitat sa te inscrii. Ca sa fii in sala cu locuri limitate, trebuie sa te inscrii (afli mai jos cum si unde).

- o sa facem un meniu scurt si dragut: paine cu seminte (foto ilustrativ), niste bruschete fenomenale, gasesti o poza mai jos, niste papanasi de branza – cu smantana si dulceata (la care nu avem poza, dar o sa aveti voi la eveniment) si…. INCA O SURPRIZA care se va costitui intr-un main dish despre care pot spune ca o sa fie bun, daca nu cumva macar spectaculos…

De ce-ai vrea sa fii acolo?

Pai hai sa ne gandim:

- vrei sa faci si altceva in afara de rutina zilnica; vrei sa adaugi un pic de fun in viata ta.

- ai vrea sa afli micile trucuri pe care le am in maneca.

- te-am facut curios / curioasa despre cutia aia de branza (ei bine, acolo o sa descoperi un univers intreg – paradisul celor care isi iubesc hrana).

- vrei, pur si simplu.

CUM TE INSCRII?

Dai un telefon la 0742291350. Sau un SMS cu textul “PARTICIP”.

E numar normal, costa normal.  Maria va raspunde si te inscrie, daca vrei sa fii acolo.

O sa fie fun! Promit!

Pe Blandinde sunt convins ca v-o aduceti aminte, am si scris despre ea. Timp de 3 saptamani a fost internul nostru, in Bacanie, si v-ati putut intalni cu ea aici.

Intre timp s-a intors acasa. Si pentru Craciun a facut… cozonaci! Care arata super! Sunt convins ca au fost si buni.

Langa poze, Blandine ne-a scris un mesaj scurt. Il redau in intregime, fara sa umblu in el, pentru autenticitate.

“buna ziua

craciun fericit

I hope you are well

For christmas I made 11 cozonac. I attached the photos to prove it. I made all the people happy!! Thanks again to Nina for her recipies.

I wish you a happy new year.

a kiss to all the team.

Blandine”

1. Nu fac

- nu raspund la SMS-urile de La multi ani. Nici de ziua mea, nici de ziua nationala, nici de Craciun/Revelion.

- nu dau sms-uri de sarbatori. Si nu pentru ca mi se pare un cost nejustificat (that too), ci pentru ca ar fi un sms intre alte 217 semeseuri dintre care 30 au aceeasi poezioara stupida si 25 un text semi-idiot. Nu vreau sa fiu cu sms-ul meu in asa o companie.

- nu dau mailuri de “inainte sa sarbatori iti urez si iti fac si iti dreg” . Mi se pare ca e bine sa iti ocupi timpul cu ultimele pregatiri la job inainte de plecarea in vacanta. Daca ai una. Daca nu ai vacanta, e cu atat mai neplacut sa primesti un mail de la un om care pleaca in vacanta. Ajungi sa il urasti sau, cel putin, sa il dispretuiesti pentru lipsa de implicare in cariera proprie (ia uite, ii arde de vacanta in loc sa munceasca!).

- nu dau telefoane in perioada sarbatorilor pentru ca NU vreau sa te deranjez de la masa in familie, de la cafeluta de dupa masa, de la coniacul de seara sau de la o discutie pe care ai putea-o avea, dupa multa vreme, cu ai tai. Nu te sun decat daca e ceva urgent, caz in care se intelege ca apesi butonul “call” fara rezerve/regrete.

2. Nu-mi place

- nu imi place sa raspund la telefon in momentele de pauza de lucru. Fie ca e seara si ma relaxez si eu dupa vreo zi mai grea, fie ca e vacanta si sunt “deconectat”.

- nu imi place sa stau pe net in vacanta, sa raspund la mailuri sau sa lucrez. Uneori o mai fac, dar ma urasc pentru asta.

- nu-mi place deloc strategia companiilor de telefonie mobila de a pune in circulatie colectii intregi de texte in perioada sarbatorilor doar ca sa aiba lumea de sa forwardeze (nu stiu daca o fac deliberat, insa asta se inampla).

- nu-mi place cand cedez la al saselea tzarait consecutiv si aflu de la interlocutor ca… la multi ani, sanatate, tot ce-ti doresti. C’mon! Chiar trebuie sa imi confirmi ca sunt sarbatori si ca “tot ce-mi doresc sa mi se implineasca”? Las ca e destul sa imi doresc eu asta pentru mine, tu vezi-ti de dorintele tale!

- nu-mi place ca, din punctul de vedere al modului in care comunicam intre noi, consumerismul ne-a facut varza. Dam o tona de telefoane si sms-uri, insa nu suntem in stare sa trecem pe la prietenii nostri sa le facem o vizita si sa le ducem un fursec si un vin.

Unele lucruri o sa se schimbe. In ceea ce ma priveste. Adica legat de cum comunic cu lumea. O sa fiu mai… atent! Ceea ce va doresc si voua! Toate bune!

Nu pentru noi, ci pentru niste copii ceva mai putin norocosi decat ai nostri. Copii care stau in camine  si centre de plasament.

As vrea sa nu povestesc mult despre asta, asa ca o sa va spun pe scurt: vom avea o urna mare in Bacanie in care va voi ruga sa aduceti jucarii de care copiii vostri nu mai au nevoie. Sau jucarii pe care le-ati cumparat si… ati vrea sa le dati altcuiva. Sau jucarii de care nu mai aveti VOI nevoie pentru ca v-ati facut oameni mari! Eu o sa incep cu cativa ursuleti de plus pe care i-a smotocit Luca in primul an. Sunt intr-o stare foarte buna, asa ca ii dau. Mai are cateva jucarii care nu ii surad foarte mult, asa ca o sa le dau si pe acelea. Orice ajutor e binevenit pentru ca toate, dar absolut toate lucrurile stranse vor ajunge in manutele unor copii care au o viata destul de grea.

Ideea mi-a fost prezentata de Karina de la Neocasa, mi-a placut si am zis ca ajut si eu. Mai ajuta Cafepedia si La Mama, plus o multime de oameni pe care ii puteti descoperi in comunicatul de presa de mai jos.

Se cauta ajutoare de Mos Craciun!

Bucuresti, 16 decembrie 2011 – In perioada 18-23 decembrie 2011 Neocasa a initiat in colaborare cu La Mama si Cafepedia campania “Hrana din suflet pentru suflete” prin care Mos Craciun va putea ajunge la mai multi copii care nu il intampina de fiecare data de Sarbatori. Campania va debuta cu un atelier al lui Mos Craciun organizat in mansarda de la Cafepedia Romana, duminica, 18 decembrie 2011, incepand cu ora 11, in cadrul caruia se va orna turta dulce si se vor crea ornamente de brad si felicitari de Craciun.

Duminica, 18 decembrie 2011, ora 11, la Cafepedia Romana se va da startul campaniei « Hrana din suflet pentru suflete » prin care mai multi copii care nu au sansa sa il intampine in fiecare an pe Mos Craciun vor putea primi cadouri care sa le faca Sarbatorile mai luminoase. In cadrul acestui eveniment de lansare a campaniei o echipa de copii si de adulti cu suflet de copii vor crea ornamente de Craciun asemeni celor pe care le faceam din hartie glasata cand eram mici, felicitari de Craciun si vor orna turta dulce. Toata lumea este invitata in mansarda de la Cafepedia Romana pentru a descoperi cat de usor este sa fii ajutorul lui Mos Craciun!

Campania a fost initiata de Neocasa, va fi gazduita de Cafepedia Romana si se bucura de sprijinul mai multor parteneri precum La Mama (restaurantul care a redefinit mancarea romaneasca), Sweet Ela (cei care transforma dulciurile in arta), Clubul Vis in Dungi (echipa de detectori de basm profesionisti, de diferite specialitati) si Bacania Veche (pariul castigat cu mancarea buna). In saptamana de dupa lansare, la Cafepedia Romana va asteapta sacul lui Mos Craciun sa il umpleti cu jucarii, carti si alte daruri pentru copiii sarmani. O urna de colectare va fi de asemenea amplasata la Bacania Veche de pe Barbu Vacarescu, nr. 49. Atat produsele create in atelierul Mosului, cat si cele colectate de-a lungul campaniei vor fi trimise, impreuna cu hrana pregatita de restaurantul La Mama catre copiii de la centrul Sf. Maria din Bcuuresti si catre copii din zonele defavorizate ale judetului Vaslui, in ajunul Craciunului.

Oricare dintre noi se transforma din nou in copil atunci cand vine Craciunul – sa dam sansa si unor copii care au uitat sa zambeasca sa fure clipe de bucurie cu aceasta ocazie!

Conferintele de la sosea | 8 decembrie 2011 | Ecogastronomia

Nu am fost chemat de pomana, ci pentru a povesti un pic despre cum e sa aduci lucrurile autentice pe rafturile unui magazin (ca Bacania e, totusi, un magazin) dintr-un oras.

Conferinta a fost lunga (2 ore juma’), din doua parti, cu 7 vorbitori (including me): prof. Vintila Mihailescu (antropolog, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative) – in rol de moderator – Tiberiu Cazacioc (Slow Food Bucuresti Valahia Gusturilor, Targul Taranului), Teodora Aldescu (EcoR Partner), Andrei Barbu (Cosul de Legume), Marta Pozsonyi (Slow Food Turda), Violeta Dinca (Violeta’s Vintage Kitchen).

Partile bune pe care le-am identificat eu, lucruri care imi dau speranta:

- Marta Pozsonyi e plina de optimism, in ciuda dificultatilor pe care le-a tot intampinat (incepand cu lipsa interesului parintilor pentru soarta alimentara a copiilor)

- Exista o multime de voci – deocamdata separate, individualizate – care “toaca” subiectele astea. Ceea ce e bine, mai ales intr-o perspectiva a unificarii intr-un cor coerent si de masuri generator.

- Exista un apetit destul de important (vizibil) pentru produsele curate.

- Cel putin teoretic, patriotismul local ar trebui sa fie extrem de manifest in zona lui “ce d***u mancam” si “de unde vine mancarea noastra”. Eat LOCAL!

- Am primit de la Tiberiu Cazacioc o cartulie din Franta: “Mangez local et de saison”. Daca ei pot, noi ce-avem sa nu vrem calea asta?

- Nu stiu cat de relevant e, insa discutia de aseara mi-a facut pofta sa imi aloc si eu niste timp subiectului.

Ingrijorarile mele in urma discutiilor de aseara:

- Noi fonduri europene din proiecte care arata bine pe hartie o sa ajunga sa fie folositi complet aiurea in agricultura din Romania. N-o sa se intample nimic bun din asta, urmarile o sa fie egale cu zero. Adica nu: o sa se lase cu un drum la urne. Imi vine sa &&^%&&^*&^^%%$##@#@$@$ cand ma gandesc la asta…

- Parintii isi aloca mult prea putin timp copiilor. Sau atentie prea putina dau dezvoltarii lor. Nu vor sa se implice in activitati impreuna cu copiii (proprii). Romania sufera masiv la capitolul asta.

- Agricultura ecologica este caracterizata drept o varianta ALTERNATIVA sistemului conventional. Mi-e ciuda ca tocmai noi, cei care ne straduim in domeniul asta, ajungem sa ne pozitionam drept nisa. Adica sunt trist, cand de fapt ASTA este adevarata agricultura, nu metoda din pozele alaturate:

- Eu (in continuare) NU POT valida argumentul ca daca e bio/eco/sanatos nu e la fel de gustos. Cine vrea demonstatie, o ofer!

- Mi s-a confirmat convingerea ca cea mai mare parte a subventiilor europene pentru agricultura ajung fix la cine nu trebuie. Banii se “sifoneaza” (am preluat termenul din discutiile de aseara) si ajungem in situatia in care beneficiari ai – sa zicem – 4,5 milioane de euro (subventii, proiecte) dau faliment in cativa ani… Nice, cine s-ar fi gandit la asa o frumusete de proiect?!

- Mi s-a confirmat certitudinea ca lipsa de informatii din Romania – in domeniul mancarii – este mai rea decat ciroza si cancerul la un loc. Cine vrea sa se apuce de ceva in domeniul asta mai bine si-ar trage un glont in genunchi. Asta daca nu cumva prezinta simptomele “consecvent-autistice” de care unii dintre noi dam dovada.

- Micii producatori si micii retaileri NU pot face fata, in momentul asta, competitiei cu marii producatori si cu marii retaileri. Romania nu e ca Franta, acolo unde aproape nimeni nu-si cumpara paine pentru doua zile, cand poate trece in fiecare zi pe la “bulanjerul” din colt (pe care il stie de ani de zile) sa-si ia bagheta proaspata.

- Mi-am dat seama ca am fost inconstient cand mi-am asumat niste riscuri de care aproape nici nu-mi mai vine sa vorbesc.

Deocamdata ma opresc aici, insa o sa mai povestim noi pe subiect.