30 martie – 1 aprilie 2012 | Capital Plaza | Bucuresti

Buy tickets! Foloseste codul bv12 in linkul asta si ai 15% reducere pentru bilete!

Event4all – alaturi de EIT Forum Auto – Importator Volvo, Carton, BCR asigurari de viata si Silhouette – Centre de Slabit si Infrumusetare – anunta cel de-al doilea eveniment din seria „Women and Children First MMXII – Get the best value from your lives” dedicat femeilor active, femeilor insarcinate, mamelor si copiilor .

Evenimentul se va desfasura la Capital Plaza in zilele de 30, 31 martie si 1 aprilie 2012.

Concept inovativ de eveniment, acesta cuprinde workshop-uri interactive sustinute de reprezentantii celor mai importante companii pe teme de sanatate, nutritie, frumusete, preventie, cariera, asigurari medicale, design, moda, dans si sport .

Companii precum Motherhood Center, InSPE ( Scoala Internationala de Invatamant Primar), Biogenis, RIA Clinic, Cutera Medical Center, Smart Medical Center, Zepter Home Art, Biotrend, Tupperware, Casiopeea, Delia Burnham, Mama Boutique, Mame pentru mame, 4career, Avocatnet, Biotrend, Sanmate Group, Sis Bio Trade, Nexial Cosmetics, BCR Asigurari Viata Vienna Insurance Group, Silhouette, Carton, Wagner si Quick Bodyform isi vor prezenta produsele si serviciile in cadrul workshop-urilor, prin demonstratii permanente in cadrul spatiului de expunere si prin vanzare.

Toate companiile vor oferi participantelor importante gratuitati legate de produsele si serviciile prezentate.

WorldClass, Club Moving Otopeni si Wilmark vor participa cu clase de balet, dans si yoga.

Wagner va sustine workshop-uri de pictura pe portelan.

In cadrul Atelierelor de paine Bacania Veche Marius Tudosiei va continua seria workshop-urilor de facut paine.

Galeria de arta Nasui va expune in cadrul evenimentului lucrari ale lui Francisc Chiuariu, Flavia Pitis si Aurel Tar.

O camera speciala va fi amenajata pentru copii de catre firma BOKO, unde se vor derula programele Cinematecii Junior – programe pentru copii de dezvoltare a culturii generale si a valorilor traditionale romanesti cu ajutorul filmelor si povestilor de odinioara

Biletul pentru cele trei zile este 35 RON – se poate achizitiona pe site-ul biletoo.ro sau direct pe office@medic4all.ro.

Detalii pe http://www.facebook.com/groups/womenchildrenfirst/

Intre timp cineva a urcat si promo-ul la emisiune. Pentru ca nu stiu cum sa il urc eu, il linkez.

http://www.digi24.ro/stire/Inva-a-sa-mananci-sanatos-la-emisiunea-Sanatatea-in-bucate~1194

Am folosit o tona de obiecte, in printscreenul de mai sus am o ulcica de lut dela Dersca si o sticla de vin pe care il am la Bacanie. Unul in care am eu mare incredere…

De ceva vreme ma distrez cu branzeturile frantuzesti (bine, si englezesti, daca pun la socoteala Stiltonul).

Ma uit lung la ele, ciupesc cate un varf de cutit pentru ca (remember) sunt la dieta, le povestesc tuturor despre cum Crotin-urile sunt ceva mai cremoase decat Chabichou-urile, despre cum Selles sur Cher are un praf de carbune vegetal pe deasupra si tot asa.

Multa lume nu stie insa ca ele (branzele astea super-fine) pot fi atat placere pura cat si ingredient.

Mai zilele trecute puneam o propunere de reteta care foloseste branza – la fel de celebra – Beaufort. Era o supa.

Acum am doua idei. Ambele vin de la Andreea, o noua prietena a Bacaniei care ma ajuta pe mine cu picaturi de inspiratie.

Ambele folosesc Saint Marcellin, o branza pe care o aducem in Bacanie saptamana asta, in premiera.

Wikipedia, linkata mai sus, spune limpede despre branza asta ca e din laptele de la vacile care cresc in vreo 300 de comune (Isère, Drôme si Savoie). Sud-estul Frantei, regiunea Dauphine.

1. Saint-Marcellin si cartofi la cuptor

Pentru 6 persoane: 12 cartofi medii, 2 piese Saint Marcellin, apragic tocat, patrunjel, sare, piper, 2 oua (de preferat de tara).

Se fierb cartofii intregi cu tot cu coaja, in apa sarata. Sa nu le fierbeti chiar de tot. Se scoat cartofii din apa, se face o gaura in ei care se umple cu o umplutura pregatita din: Saint Marcellin, arpagic, oua, sare, piper, patrunjel.

Se pun cartofii asa umpluti intr-un vas uns cu unt. La 180°. Se servesc alaturi de o salata verde. Puteti sa adaugati pe cartofi un strop de ulei de nuca si chiar miez de nuca.

Toata afacerea asta merge bine cu un vin alb sec, sau demisec.

2. Sos cu Saint-Marcellin

Pentru 3-4 persoane: 100 ml de creme fraiche si 1 Saint-Marcellin.

Pentru 6-7 persoane: 200 ml de creme fraiche si 2 piese Saint-Marcellin

Piper si sare.

Intr-o cratita se fierbe smantana, se adauga Saint-Marcellin taiat in macar 8 bucati.  Se bate amestecul cu un tel. Se lasa crema sa fiarba putin si sa ajunge o crema mai groasa. Se adauga putin piper proaspat macinat.

Acest sos poate fi folosit alaturi de paste, carne sau peste.

Nu stiu cati dintre voi isi amintesc de povestea pe care am spus-o eu pentru Grant’s, in prima campanie online a acestui brand in/pentru Romania…

Am avut onoarea sa fiu intre Video-Ambasadori, alaturi de Cristina Bazavan si Adrian Ciubotaru – doi oameni cu care am interactionat foarte putin de-a lungul vietii, dar pe care ii respect pentru tot ceea ce au facut.

Intre timp campania “Descoperă Grant’s. Spune-ti povestea!” a ajuns la final, castigatorii au fost desemnati si lista cu toate numele lor o puteti gasi pe pagina de Facebook. Peste 300 de povesti au fost inscrise in concurs, iar unele dintre performante au fost realmente impresionante: ~ 35.000 fani pe pagina.

Grant’s e unul dintre brandurile de care pot sa ma apropii fara efort si fara sa imi propun. E natural, cumva, pentru ca povestea Grant’s incepe cu “The family behind the blends”… Iar de aici incolo nu mai trebuie decat un produs bun (este) si cateva intalniri (done).

Si ca sa aveti la indemana inceputul povestii, iata!

Înfiinţată de William Grant în 1886, William Grant & Sons Ltd este o afacere de familie independentă, cu sediul in UK. Astăzi, compania de băuturi de lux este condusă de a cincea generaţie a familiei şi produce unele dintre cele mai importante branduri internaţionale de scotch whisky (cel mai popular single malţ – Glenfiddich®, gama Balvenie® – un single malţ produs manual şi Grant’s® blended scotch – nr-ul 4 pe plan mondial) dar şi alte branduri premium de referinţă (ginul Hendrick’s®, romul Sailor Jerry®, tequila Milagro® şi Tullamore Dew – whiskey irlandez).

Uite si lista castigatorilor: Ioana Ghita, Mocanu Cornelia, Munteanu Mihai, Adrian Banciu, Tania Dumitrache, Laura Andreea Stelian, Adriana Ada, Ciprian Mirica, Maftei Alexandru, Lucia Clepce, Dante Flori, Apetroae Ana Ana, Clain Alexandru Nicolae, Adrian Gasca, Cristina Maria Munteanu, Iordachi Cristian, Marin Andrei, Jieanu Niculina, Dinu Maria Otilia, Georgescu Ionut, Predescu Luoana, Gabriela Nitu, Urzeala Ionut, Ana Si Raluca, Cristina Dobre.

Update miercuri: busuioc mov nu avem saptamana asta. Nu era. Pentru el mai asteptam o saptmana. Imi pare rau!

Direct de la producatori, camionul aduce goodies din Franta in Bacanie.

Rozmarin proaspat, coriandru proaspat, busuioc verde si rosu, menta, frunze de dafin proaspete sau cartof violet. Toate astea vor ajunge saptamana asta in bacanie ( Bacania Veche ). Este un experiment pe care il fac pentru ca trebuie sa vad cat interes pentru FRESH exista.

Voi putea face saptamanal aceasta aprovizionare. Astfel incat mozzarella sa primeasca busuioc proaspat (rosu), mojito sa aiba menta proaspata in el, thai-ul de seara sa se garniseasca bine cu coriandru si musafirii sa aiba motive sa strige "WAW! piure violet n-am mai mancat niciodata"…

Una peste alta, e de bine. Eu sper ca e un experiment care o sa ajunga obisnuinta! Pentru mine, dar si pentru voi!

Imi notasem de cateva zile in calendar: joi trebuie sa merg “la depozit”. Stabilisem o intalnire acolo sa vad chestii din Franta aduse aici, direct, intr-un camion cu frig. Ora stabilita, nimeresc (cu ajutor). Frig. Intru. Paradis. Oameni buni, nu va puteti imagina cum mi-a trecut tremuratul. Intrasem intr-un vis frumos din care nici nu mi-am propus sa ies. Prin urmare, am decis sa il mut, bucata cu bucata, in Bacanie. Adica pe mecanismul traditional prin care lucruri fabuloase sunt aduse in Romania si aterizeaza la mine in galantare!

As vrea sa mentionez, in treacat, faptul ca sunt la curent cu “plezirismul” francez in materie de arta culinara (aici intra si ingredientele), cu preocuparea lor pentru mancare – pe care o suspectez ca a precedat nevoia de independenta – si cu faptul ca tot ei au putut crea opere de arta in farfurie. Des.

Sa fac o lista scurta?

Vreo… muuuulte feluri de branze (iar francezii sunt renumiti pentru preocuparea asta), anghinare proaspata, hasmatuchi/coriandru/patrunjel cret, morcovi violet, pui de Bresse, rate in sange, foie gras, ciuperci spectaculoase, usturoi roz, Raclette, fatza de vitel, unt sarat (am primit spre degustare, puteti gusta si voi), pak choi – varza chinezeasca, mustaruri de Dijon cu tot felul de chestii in ele si o multime de alte lucruri – le pun pozele mai jos.

Concluzia e una: multe dintre lucrurile astea, aduse direct din Franta, o sa ajunga pe rafturi la mine. Incepand cu frunze de dafin proaspat. Asteptati-va la ce e mai rau in sensul bun!

Mananc Raclette si plang. Mananc. Hai si voi!

Suntem bine!

26ianuarie2012. Pentru oricine mai avea un dubiu, data asta ofera un certificat de nastere. In mod cu totul intamplator, este cu o zi dupa implinirea a doi ani de la prima iesire publica a Bacaniei, cu proiectul “11+11”.

Cum s-au intamplat lucrurile?

Fundatia Comunitara Bucuresti (FCB) – cu care acum aproape un an faceam un eveniment in Bacanie – tocmai s-a infiintat! Asta e o veste extrem de buna pentru ca fundatiile comunitare pot schimba lumea in care traim. Au idei clare, bine conturate, au proiecte pe care le urmaresc si pe care LE DUC LA CAPAT! Vreti sa vedeti lucruri si, eventual, sa deveniti parte din ele? Ia uite unde sta raspunsul: http://fundatiacomunitarabucuresti.wordpress.com/ 

http://www.fundatiacomunitarabucuresti.ro.

Acuma… Vine intr-o zi Alina Kasprovschi si punem tara la cale. Mailul in care ma anunta ca Fundatia s-a infiintat venise de ceva. Acum vorbeam despre evenimentul oficial de lansare si faceam planuri. Imi zice ca vrea sa vin acolo. Sa aduc niste goodies si sa vorbesc despre comunitatea care s-a dezvoltat organic in jurul conceptului meu. Adica in jurul Bacaniei. In scurt timp, din vorba in vorba, am ajuns in punctul in care am decis ca in timpul evenimentului sa aranjam cumva astfel incat comunitatea sa se manifeste vizibil. Sa produca ceva. Nu doar sa spuna ca exista, ci chiar sa isi arate concret existenta. Zis si facut. Am facut anuntul, cu o zi inainte, ca urmeaza sa facem ceva impreuna. Dupa care au inceput framantarile: ce ar trebui sa fac astfel incat sa fim exact in zona FCB? Si am legat lucrurile! (eu sunt onest de felul meu, recunosc ca ideea buna mi-a venit cu 15 minute inainte sa incepem, ideile anterioare nu era asa de bune).

Cum arati ca o comunitate functioneaza?

Ei bine, trebuie sa ii oferi sansa sa se exprime. Este exact ce isi propune si FCB sa faca. Sa le dea oamenilor sansa sa se implice in re-desenarea Bucurestiului. Asa ca exact asta am facut si eu. In vacanta de iarna, cat am stat la Dersca, mi s-a conturat foarte tare in cap dorinta de a face lucruri concrete in planul meu de “Vreau sa schimb lumea!”. Adica am legat lucrurile. Oricum mi-era foarte clar ca de unul singur o sa ma schimb cel mult pe mine… Asa ca am starnit o intreaga discutie (111 likes, 119 comments & 40 shares in doar 15 ore) despre un subiect care poate avea un impact destul de mare asupra oamenilor. Iata textul mesajului pe care l-am scris comunitatii (e pe FB aici):

Bacania Veche: Vreau sa schimb lumea. Pasul 1!
Vreau sa facem impreuna o lista cu obiceiurile alimentare pe care le-ai vrea dispature din viata ta si a celor din jurul tau (familie, prieteni, cunoscuti, vecini etc).
Hai sa aratam ca suntem o comunitate care functioneaza!
Hai sa incepem sa facem acum lista!
Suntem o comunitate sau nu?
Incep eu: nu mai vreau sa mananc seara, vreau sa ii ajut pe toti cei din jurul meu sa nu mai faca asta!

Pana sa apuc sa vorbesc ceva la microfon, in seara evenimentului, peste 50 de membri ai comunitatii isi comunicasera opiniile. Cred ca ceea ce am facut noi, comunitatea din jurul Bacaniei, a fost in primul rand un extraordinar sprijin moral oferit FCB si membrilor sai. A fost demonstratia faptului ca SE POATE!!!

Epilog. Sau cum mi-am facut agenda.

Ce urmeaza sa se intample e relativ previzibil. Practic, in seara evenimentului de lansare FCB mi-am dat teme, cu ajutorul vostru. Cele aproape 120 de comentarii contin in ele dorintele voastre. Weekendul asta o sa incerc sa le centralizez pe toate. Incepand cu “mi-as dori sa iau micul dejun in fiecare zi” pana la “fara E-uri, conservanti, coloranti sau arome identic naturale” (cum ziceam in august 2010).

Asa ca: iau lucrurile pe care mi le-ati pus pe lista; centralizez totul; revin cu un fel de “top” (exista idei care apar in mai multe comentarii, asta inseamna ca par a fi mai apasatoare); in functie de prioritatile voastre incep sa croiesc planuri CONCRETE!

Hai sa va dau un exemplu: cand o fi sa lucram la “vreau sa iau micul dejun acasa cu familia” voi incepe prin a vedea exact care sunt cauzele care ne impiedica sa facem asta. Le voi selecta pe cele cu care pot lupta si voi incerca sa gasesc solutii. Nu voi putea lupta cu “sunt somnoros, ma trezesc tarziu si nu am timp sa iau mic dejun”, insa am solutii pentru “nu mai am idei despre ce sa imi pregatesc dimineata”. Aici chiar am. Si pentru adulti, si pentru copii si pentru activitati comune.

Ei bine, toate astea se vor transforma in mici caramizi cu care o construim.
Ce? Simplu: o viata mai buna!

Azi am stat. N-am facut nimic. Paula si Ioana au facut totul. A fost cea mai buna cina pe care am avut-o vreodata:

chowder, fish&prawns curry, noodles, fishcakes. And wine? Of course!

Eu cred ca cele mai bune restaurante din bucuresti au fost batute in seara asta!!! Si nu glumesc!

Mi-as dori ca fiecare dintre oamenii din lume sa aiba o astfel de cine. Cat mai des!

Falanghina e un soi de struguri de care nu mai auziseram pana azi. Evident ca l-am testat. Nu e spectaculos, insa e ok. Merge! Desi nu s-ar califica sa intre pe rafturile din Bacanie!

Uneori n-ai inspiratie, alteori ai senzatia ca n-ai timp. De foarte multe ori mic dejunul obisnuit este (deja) plictisitor: oua, niste felii (carneturi sau branzeturi), niste cereale, legume…. in fine! nu mare lucru.

Din motive de “iar omleta” am deschis usa frigiderului.

N-as vrea sa va sperii, insa ce urmeaza sa va spun poate parea suspect. Nu e. Lucrurile pe care le-am gasit in frigider nu puteau constitui, singure, un mic dejun.

Uite ce-am descoperit:

- stiti rulada aia de piept de pui pe care o aducem in Bacanie? Aveam fix… 1 felie. Atat a mai ramas dupa ce am prezentat expertului-sef (Luca) mostre spre degustare.

- un deget de slanina in boia de ardei (dulce). Am avut 5-6 franjuri.

- o felie de burta de porc de la Nea Avram (di la Piatra Nieamtz) – un om in care am capatat intr-o juma’ de an atata incredere incat sa il simt ca pe un membru al echipei mai degraba ca pe un furnizor (l-am convins sa ne aduca osanza pentru prajituri… )

- un ardei gras rosu – am folosit doar varful, nu-mi trebuia prea mult.

- un capat de punga de rucola – fix un pumn.

A! si aveam, de la un mos din piata, niste oua de tara cat pumnul de mari si foarte proaspete.

Sa nu uit ca intre timp se intorsese si sora mea &Daniel din Irlanda si imi predasera un calup mare de cheddar No.7 (adica maturat ca la carte, mirositor ca orice cheddar care se respecta).

Asa ca am profitat de o mai veche idee din capul meu: meniul “Amazing leftovers”. Am pus tigaia la foc si capacul pe focul de alaturi (sa se incinga amandoua).

Operatiunile sunt simple si incep cu transformat carnea in taitei, pe acelasi fund, insa in ordinea in care urmeaza sa aterizeze in tigaia incinsa cu un strop de ulei de masline. Slanina – am intercalat ardeiul rosu – apoi burta si dupa aia restul carnurilor. Cand s-au “tras” un pic la ulei am urcat toata rucola in tigaie. Oul era deja oarecum batut. Nicidecum spuma, ci mai mult amestecat. In el pusesem niste iaurt scurs, din ala grecesc de care nu prea gasesti la noi. Am mutat capacul de pe focul mic deasupra tigaii si am stat (cuminte, fara sa fac nimic) cateva minute.

N’am gasit o farfurie mare pe care sa scot treaba asta. Am ales fundul de lemn. Am tras cu peelerul (model J.O., il am si in Bacanie) niste “coji de cheddar”. Niste fulgi. Compozitia a aterizat pe deasupra lor.

Acu’ dau din casa, insa o sa ma iertati: eram 4 adulti si un copil. Nici unul dintre ei nu a spus DA cand am intrebat, de la bun inceput, cine mancanca. Dupa ce-am pus fundul de lemn pe masa, au mancat toti. Ceea ce imi da senzatia ca am brodat bine!

Condimente, gusturi, arome: sare si piper. Nimic altceva. Are destule. Dar daca ai vreo preferinta speciala, atunci esti liber sa-ti dezlegi creativitatea si s-o lasi sa zburde.

Ustensile: nimic special. Poate un peeler cu care sa faci fulgi de branza matura pe dedesuptul omletei si pe deasupra. A! Tigaie cu capac cat mai potrivit, dar pe asta sunt sigur ca o ai in casa!

Enjoy!

Cel mai la indemana imi este sa vorbesc despre uleiul de masline. Asta pentru ca stiu ce prostie se intampla. Am trait-o si am ascultat-o de mai multe ori.

Supermaketurile sunt pline de ulei de masline de rahat. Care, eventual, contine niste ulei din samburi de masline. Pana acum cativa ani si eu tot din ala cumparam. Dadeam echivalentul a 5-6 euro/litru. Uneori mai mult, dar doar pentru ca era teapa mai mare. Asta face multa lume. Cumpara ulei de masline pe care – cu tupeu – banditii mai si scriu EXTRAVIRGIN! O nesimtire, evident, pentru ca uleiul ala nu are nimic de-a face cu maslinele. Sau, in cazul in care e din masline, e tras din masline de calitatea celor “facute” de oaie/capra.

Pasul 1. Produsul e prost. Lumea cumpara, mancanca, mai cumpara o data, alt brand, tot prost… asa ca ajunge la concluzia:

Pasul 2. Uleiul de masline NU-SI MERITA banii! Pentru ca e prost.

Pasul 3. In mintea oamenilor, categoria “ulei de masline” e asociata unui produs prost, deloc conform celor trambitate la TV cum ca e ceva senzational de bun.

Pasul 4. Nu mai cumpar niciodata ulei de masline extravirgin! (pentru ca… pasul 3!)

Apoi vin niste oameni onesti care aduc in Romania (in sfarsit) ulei de masline extravirgin din ala adevarat! Bun, verde, aromat, presat la rece. De cea mai buna calitate. Ce te faci, insa, cand el costa intre 8 si 12 euro/litru?

Pasul 5. Se produce ruptura si oamenii care NU MAI CRED in categorie, evita sa il cumpere.

Iar de aici, toata lumea are probleme. Importatorii – ca nu vand. Oamenii – ca nu consuma ulei de masline.

Mi se pare ca am descoperit si cauza: nu exista nici un control al alimentelor care intra in Romania, nu exista standarde (cum sunt dracosii de la FDA http://www.fda.gov/ care te baga in puscarie pana si pentru niste amarate de seminte de tonka! Dar regula e regula, nu?!).

Daca pui pe un ulei de motor eticheta cu “ulei de masline extravirgin” – sigur reusesti sa il bagi in niste alimentare!

Acelasi lucru se intampla si cu branzele de la stana – ca in piata se vinde branza de la metro de la ruse pe post de branza de sibiu. Si lumea se intreaba: de ce naiba sa dau mai multi bani pe o branza de la stana, ce? eu nu stiu ca are ACELASI gust cu branza din supermarket? (normal, ca multe branze sunt fix aceleasi).

La fel e si cu painile de prin piete. Cica sunt pe vatra, de la tara, dar sunt doldora de amelioratori si miros a gel-fix!

La fel e si cu vinul “direct de la podgorie”… cu mierea, care de fapt e sirop de zahar… cu smantana, care e “de la galetusa”… cu mancatul in oras, pentru ca unele restaurante fac mancare cu prostii din astea [ click-FBLINK  ] … cu mega-reducerile care sunt precedate de super-scumpiri – de-ajungi sa cumperi chiar mai scump … si cu inca o tona de lucruri. Printre care si conceptul de bacanie.

Si totul, dragilor, nu are decat un unic mobil: goana dupa bani! ^%&^*&%^%* (imi vine sa vorbesc urat, zau asa!)

M-am saturat de tepari!

Poza de mai sus e de aici: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1267327/How-olive-oil-helps-switch-genes-lead-conditions-including-heart-disease-arthritis.html – de la un articol destul de bun pentru a fi citit!!!