Imi notasem de cateva zile in calendar: joi trebuie sa merg “la depozit”. Stabilisem o intalnire acolo sa vad chestii din Franta aduse aici, direct, intr-un camion cu frig. Ora stabilita, nimeresc (cu ajutor). Frig. Intru. Paradis. Oameni buni, nu va puteti imagina cum mi-a trecut tremuratul. Intrasem intr-un vis frumos din care nici nu mi-am propus sa ies. Prin urmare, am decis sa il mut, bucata cu bucata, in Bacanie. Adica pe mecanismul traditional prin care lucruri fabuloase sunt aduse in Romania si aterizeaza la mine in galantare!

As vrea sa mentionez, in treacat, faptul ca sunt la curent cu “plezirismul” francez in materie de arta culinara (aici intra si ingredientele), cu preocuparea lor pentru mancare – pe care o suspectez ca a precedat nevoia de independenta – si cu faptul ca tot ei au putut crea opere de arta in farfurie. Des.

Sa fac o lista scurta?

Vreo… muuuulte feluri de branze (iar francezii sunt renumiti pentru preocuparea asta), anghinare proaspata, hasmatuchi/coriandru/patrunjel cret, morcovi violet, pui de Bresse, rate in sange, foie gras, ciuperci spectaculoase, usturoi roz, Raclette, fatza de vitel, unt sarat (am primit spre degustare, puteti gusta si voi), pak choi – varza chinezeasca, mustaruri de Dijon cu tot felul de chestii in ele si o multime de alte lucruri – le pun pozele mai jos.

Concluzia e una: multe dintre lucrurile astea, aduse direct din Franta, o sa ajunga pe rafturi la mine. Incepand cu frunze de dafin proaspat. Asteptati-va la ce e mai rau in sensul bun!

Mananc Raclette si plang. Mananc. Hai si voi!

Suntem bine!

Cel mai la indemana imi este sa vorbesc despre uleiul de masline. Asta pentru ca stiu ce prostie se intampla. Am trait-o si am ascultat-o de mai multe ori.

Supermaketurile sunt pline de ulei de masline de rahat. Care, eventual, contine niste ulei din samburi de masline. Pana acum cativa ani si eu tot din ala cumparam. Dadeam echivalentul a 5-6 euro/litru. Uneori mai mult, dar doar pentru ca era teapa mai mare. Asta face multa lume. Cumpara ulei de masline pe care – cu tupeu – banditii mai si scriu EXTRAVIRGIN! O nesimtire, evident, pentru ca uleiul ala nu are nimic de-a face cu maslinele. Sau, in cazul in care e din masline, e tras din masline de calitatea celor “facute” de oaie/capra.

Pasul 1. Produsul e prost. Lumea cumpara, mancanca, mai cumpara o data, alt brand, tot prost… asa ca ajunge la concluzia:

Pasul 2. Uleiul de masline NU-SI MERITA banii! Pentru ca e prost.

Pasul 3. In mintea oamenilor, categoria “ulei de masline” e asociata unui produs prost, deloc conform celor trambitate la TV cum ca e ceva senzational de bun.

Pasul 4. Nu mai cumpar niciodata ulei de masline extravirgin! (pentru ca… pasul 3!)

Apoi vin niste oameni onesti care aduc in Romania (in sfarsit) ulei de masline extravirgin din ala adevarat! Bun, verde, aromat, presat la rece. De cea mai buna calitate. Ce te faci, insa, cand el costa intre 8 si 12 euro/litru?

Pasul 5. Se produce ruptura si oamenii care NU MAI CRED in categorie, evita sa il cumpere.

Iar de aici, toata lumea are probleme. Importatorii – ca nu vand. Oamenii – ca nu consuma ulei de masline.

Mi se pare ca am descoperit si cauza: nu exista nici un control al alimentelor care intra in Romania, nu exista standarde (cum sunt dracosii de la FDA http://www.fda.gov/ care te baga in puscarie pana si pentru niste amarate de seminte de tonka! Dar regula e regula, nu?!).

Daca pui pe un ulei de motor eticheta cu “ulei de masline extravirgin” – sigur reusesti sa il bagi in niste alimentare!

Acelasi lucru se intampla si cu branzele de la stana – ca in piata se vinde branza de la metro de la ruse pe post de branza de sibiu. Si lumea se intreaba: de ce naiba sa dau mai multi bani pe o branza de la stana, ce? eu nu stiu ca are ACELASI gust cu branza din supermarket? (normal, ca multe branze sunt fix aceleasi).

La fel e si cu painile de prin piete. Cica sunt pe vatra, de la tara, dar sunt doldora de amelioratori si miros a gel-fix!

La fel e si cu vinul “direct de la podgorie”… cu mierea, care de fapt e sirop de zahar… cu smantana, care e “de la galetusa”… cu mancatul in oras, pentru ca unele restaurante fac mancare cu prostii din astea [ click-FBLINK  ] … cu mega-reducerile care sunt precedate de super-scumpiri – de-ajungi sa cumperi chiar mai scump … si cu inca o tona de lucruri. Printre care si conceptul de bacanie.

Si totul, dragilor, nu are decat un unic mobil: goana dupa bani! ^%&^*&%^%* (imi vine sa vorbesc urat, zau asa!)

M-am saturat de tepari!

Poza de mai sus e de aici: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1267327/How-olive-oil-helps-switch-genes-lead-conditions-including-heart-disease-arthritis.html – de la un articol destul de bun pentru a fi citit!!!

… ca intr-o buna zi sa se vorbeasca intre ei toti infractorii si raufacatorii si sa isi ia liber. Sa nu faca nimic, sa nu comita nimic, sa nu iasa din casa… Sa nu aiba loc nici un accident de circulatie, sa nu se loveasca nimeni la antrenamente, sa nu vorbeasca nimeni pe nimeni de rau, sa se faca declaratii politice. Sa nu vina cuiva idei de noi catedrale-facatoare-de-minuni, sa nu cante nimeni nimic (nici macar manele, sau mai ales manele), sa nu pocneasca nici un silicon, nici o baba sa nu fie violentata in nici un fel, nepotii sa fie cuminti, sa nu chiuleasca nimeni de la scoala, sa nu fumeze nimeni nimic, sa nu cada greu mancarea nici unei vedetute, sa nu ploua prea mult (sau prea putin), sa nu ninga/viscoleasca, sa nu bata valul, sa nu fie cozi la vama, sa nu fie cozi pe Valea Prahovei/DN1, sa nu fie proteste, sa nu se intample decat lucruri bune.

Asta ca sa vad, de curiozitate, cu ce si-ar umple televiziunile 40-50 de minute de stiri.

Poate cu stiri relevante…

(multi stiu de mirarea mea cand am vazut cum arata buletinul de stiri de la http://www.rte.ie/ – televiziunea irlandeza: economie, politica (cu masura, fara scandaluri si injuraturi), sporturi (nu doar fotbal), cultura…)

Conform machetei, publicul tinta al acestui dezvoltator sunt familiile care se muta, au un copil, acesta face primii pasi, isi INJURA prima data parintii, apoi merge la camin, are prima serbare… si tot asa.
Eu sunt uimit: cum poti sa spui intr-un ad lucrurile astea despre clientii tai?

Este absolut fabulos! Din motive lesne de inteles am acoperit numele (care oricum s-a acoperit el insusi de ridicol) Ca masura de prevedere, am un printscreen cu pagina unde era macheta! Asta in cazul in care se modifica …

Thomas si prietenii sai cu vagoanele!
Asa-i zice Luca si e aproape imposibil sa il conving sa-i spuna doar Thomas… E amuzant si ma distreaza mereu cand trecem pe langa niste sine (de orice fel, inslusiv tramvai) ca incepe sa imi povesteasca despre Thomas si prietenii sai cu vagoanele care fac si dreg!

Acum insa sunt intr-o incurcatura! Mare!

Am aruncat cutia de la Thomas si NU mai stiu cum sa i-l asamblez la loc. Am cautat si pe net poze cu jucaria, m-am dus in magazine sa vad cutia, am intrebat printre prietenii mei. Nimic. Nici un rezultat. Acum trebuie sa il aman de fiecare data cand vrea sa se joace cu Thomas si prietenii sai cu vagoanele… Ba plecam la plimbare, ba cautam alta jucarie… Copilul e dezamagit ca nu pot sa i-l fac pe Thomas la loc. Si eu as fi…

N-as vrea sa las lucrurile asa, prin urmare va cer voua ajutorul: ajutati-ma cu o fotografie a cutiei acestui model de Thomas ca sa vad in cum arata traseul sinelor. Daca aveti fix modelul asta, va rog din suflet sa ma ajutati. Imi trebuie doar o poza si-atat. (pe tudosiei [at] gmail sau pe FB aici )

Descrierea acestui Thomas.

Este despre o exploatare de carbune. Trenul trece printr-un tunel in care se incarca (platforma vagonului se intoarce in tunel si la capatul celalalt iese “incarcat” cu carbune. Exista si un pod, o gara si un “capat de linie”. In fata garii trenul poate fi oprit prin actionarea unui levier care ridica de fapt terasamentul dintre sine. Pozele alaturate o sa va ajute mai mult.

Multumesc de ajutor!

Imi place ca lumea face sport(uri) in Padurea Baneasa. Unii alearga de placere, altii in competitii, iar o alta categorie pedaleaza. Minunat!

Ce urasc e insa ca mutileaza padurea si lasa o multime de urme.

Ca si cum ar fi important ca lumea sa afle si dupa un an ca marele club de ciclism a avut o treaba aici.

Le doresc sa pateasca exact acelasi lucruri:

- sa-i vopseasca golanii pe haine cu spray fosforescent

- sa le lege copiii carpe colorate in par si fasii de plastic

- sa le lege cu sfoara pe spate tot felul de inscriptii si mascari

- sa le aduca gunoierii cate o pubela plina in mijlocul sufrageriei!

La multi ani tuturor necivilizatilor care vin in padure!

1. Nu fac

- nu raspund la SMS-urile de La multi ani. Nici de ziua mea, nici de ziua nationala, nici de Craciun/Revelion.

- nu dau sms-uri de sarbatori. Si nu pentru ca mi se pare un cost nejustificat (that too), ci pentru ca ar fi un sms intre alte 217 semeseuri dintre care 30 au aceeasi poezioara stupida si 25 un text semi-idiot. Nu vreau sa fiu cu sms-ul meu in asa o companie.

- nu dau mailuri de “inainte sa sarbatori iti urez si iti fac si iti dreg” . Mi se pare ca e bine sa iti ocupi timpul cu ultimele pregatiri la job inainte de plecarea in vacanta. Daca ai una. Daca nu ai vacanta, e cu atat mai neplacut sa primesti un mail de la un om care pleaca in vacanta. Ajungi sa il urasti sau, cel putin, sa il dispretuiesti pentru lipsa de implicare in cariera proprie (ia uite, ii arde de vacanta in loc sa munceasca!).

- nu dau telefoane in perioada sarbatorilor pentru ca NU vreau sa te deranjez de la masa in familie, de la cafeluta de dupa masa, de la coniacul de seara sau de la o discutie pe care ai putea-o avea, dupa multa vreme, cu ai tai. Nu te sun decat daca e ceva urgent, caz in care se intelege ca apesi butonul “call” fara rezerve/regrete.

2. Nu-mi place

- nu imi place sa raspund la telefon in momentele de pauza de lucru. Fie ca e seara si ma relaxez si eu dupa vreo zi mai grea, fie ca e vacanta si sunt “deconectat”.

- nu imi place sa stau pe net in vacanta, sa raspund la mailuri sau sa lucrez. Uneori o mai fac, dar ma urasc pentru asta.

- nu-mi place deloc strategia companiilor de telefonie mobila de a pune in circulatie colectii intregi de texte in perioada sarbatorilor doar ca sa aiba lumea de sa forwardeze (nu stiu daca o fac deliberat, insa asta se inampla).

- nu-mi place cand cedez la al saselea tzarait consecutiv si aflu de la interlocutor ca… la multi ani, sanatate, tot ce-ti doresti. C’mon! Chiar trebuie sa imi confirmi ca sunt sarbatori si ca “tot ce-mi doresc sa mi se implineasca”? Las ca e destul sa imi doresc eu asta pentru mine, tu vezi-ti de dorintele tale!

- nu-mi place ca, din punctul de vedere al modului in care comunicam intre noi, consumerismul ne-a facut varza. Dam o tona de telefoane si sms-uri, insa nu suntem in stare sa trecem pe la prietenii nostri sa le facem o vizita si sa le ducem un fursec si un vin.

Unele lucruri o sa se schimbe. In ceea ce ma priveste. Adica legat de cum comunic cu lumea. O sa fiu mai… atent! Ceea ce va doresc si voua! Toate bune!

Craciun Fericit tuturor!

Nu pentru noi, ci pentru niste copii ceva mai putin norocosi decat ai nostri. Copii care stau in camine  si centre de plasament.

As vrea sa nu povestesc mult despre asta, asa ca o sa va spun pe scurt: vom avea o urna mare in Bacanie in care va voi ruga sa aduceti jucarii de care copiii vostri nu mai au nevoie. Sau jucarii pe care le-ati cumparat si… ati vrea sa le dati altcuiva. Sau jucarii de care nu mai aveti VOI nevoie pentru ca v-ati facut oameni mari! Eu o sa incep cu cativa ursuleti de plus pe care i-a smotocit Luca in primul an. Sunt intr-o stare foarte buna, asa ca ii dau. Mai are cateva jucarii care nu ii surad foarte mult, asa ca o sa le dau si pe acelea. Orice ajutor e binevenit pentru ca toate, dar absolut toate lucrurile stranse vor ajunge in manutele unor copii care au o viata destul de grea.

Ideea mi-a fost prezentata de Karina de la Neocasa, mi-a placut si am zis ca ajut si eu. Mai ajuta Cafepedia si La Mama, plus o multime de oameni pe care ii puteti descoperi in comunicatul de presa de mai jos.

Se cauta ajutoare de Mos Craciun!

Bucuresti, 16 decembrie 2011 – In perioada 18-23 decembrie 2011 Neocasa a initiat in colaborare cu La Mama si Cafepedia campania “Hrana din suflet pentru suflete” prin care Mos Craciun va putea ajunge la mai multi copii care nu il intampina de fiecare data de Sarbatori. Campania va debuta cu un atelier al lui Mos Craciun organizat in mansarda de la Cafepedia Romana, duminica, 18 decembrie 2011, incepand cu ora 11, in cadrul caruia se va orna turta dulce si se vor crea ornamente de brad si felicitari de Craciun.

Duminica, 18 decembrie 2011, ora 11, la Cafepedia Romana se va da startul campaniei « Hrana din suflet pentru suflete » prin care mai multi copii care nu au sansa sa il intampine in fiecare an pe Mos Craciun vor putea primi cadouri care sa le faca Sarbatorile mai luminoase. In cadrul acestui eveniment de lansare a campaniei o echipa de copii si de adulti cu suflet de copii vor crea ornamente de Craciun asemeni celor pe care le faceam din hartie glasata cand eram mici, felicitari de Craciun si vor orna turta dulce. Toata lumea este invitata in mansarda de la Cafepedia Romana pentru a descoperi cat de usor este sa fii ajutorul lui Mos Craciun!

Campania a fost initiata de Neocasa, va fi gazduita de Cafepedia Romana si se bucura de sprijinul mai multor parteneri precum La Mama (restaurantul care a redefinit mancarea romaneasca), Sweet Ela (cei care transforma dulciurile in arta), Clubul Vis in Dungi (echipa de detectori de basm profesionisti, de diferite specialitati) si Bacania Veche (pariul castigat cu mancarea buna). In saptamana de dupa lansare, la Cafepedia Romana va asteapta sacul lui Mos Craciun sa il umpleti cu jucarii, carti si alte daruri pentru copiii sarmani. O urna de colectare va fi de asemenea amplasata la Bacania Veche de pe Barbu Vacarescu, nr. 49. Atat produsele create in atelierul Mosului, cat si cele colectate de-a lungul campaniei vor fi trimise, impreuna cu hrana pregatita de restaurantul La Mama catre copiii de la centrul Sf. Maria din Bcuuresti si catre copii din zonele defavorizate ale judetului Vaslui, in ajunul Craciunului.

Oricare dintre noi se transforma din nou in copil atunci cand vine Craciunul – sa dam sansa si unor copii care au uitat sa zambeasca sa fure clipe de bucurie cu aceasta ocazie!

Conferintele de la sosea | 8 decembrie 2011 | Ecogastronomia

Nu am fost chemat de pomana, ci pentru a povesti un pic despre cum e sa aduci lucrurile autentice pe rafturile unui magazin (ca Bacania e, totusi, un magazin) dintr-un oras.

Conferinta a fost lunga (2 ore juma’), din doua parti, cu 7 vorbitori (including me): prof. Vintila Mihailescu (antropolog, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative) – in rol de moderator – Tiberiu Cazacioc (Slow Food Bucuresti Valahia Gusturilor, Targul Taranului), Teodora Aldescu (EcoR Partner), Andrei Barbu (Cosul de Legume), Marta Pozsonyi (Slow Food Turda), Violeta Dinca (Violeta’s Vintage Kitchen).

Partile bune pe care le-am identificat eu, lucruri care imi dau speranta:

- Marta Pozsonyi e plina de optimism, in ciuda dificultatilor pe care le-a tot intampinat (incepand cu lipsa interesului parintilor pentru soarta alimentara a copiilor)

- Exista o multime de voci – deocamdata separate, individualizate – care “toaca” subiectele astea. Ceea ce e bine, mai ales intr-o perspectiva a unificarii intr-un cor coerent si de masuri generator.

- Exista un apetit destul de important (vizibil) pentru produsele curate.

- Cel putin teoretic, patriotismul local ar trebui sa fie extrem de manifest in zona lui “ce d***u mancam” si “de unde vine mancarea noastra”. Eat LOCAL!

- Am primit de la Tiberiu Cazacioc o cartulie din Franta: “Mangez local et de saison”. Daca ei pot, noi ce-avem sa nu vrem calea asta?

- Nu stiu cat de relevant e, insa discutia de aseara mi-a facut pofta sa imi aloc si eu niste timp subiectului.

Ingrijorarile mele in urma discutiilor de aseara:

- Noi fonduri europene din proiecte care arata bine pe hartie o sa ajunga sa fie folositi complet aiurea in agricultura din Romania. N-o sa se intample nimic bun din asta, urmarile o sa fie egale cu zero. Adica nu: o sa se lase cu un drum la urne. Imi vine sa &&^%&&^*&^^%%$##@#@$@$ cand ma gandesc la asta…

- Parintii isi aloca mult prea putin timp copiilor. Sau atentie prea putina dau dezvoltarii lor. Nu vor sa se implice in activitati impreuna cu copiii (proprii). Romania sufera masiv la capitolul asta.

- Agricultura ecologica este caracterizata drept o varianta ALTERNATIVA sistemului conventional. Mi-e ciuda ca tocmai noi, cei care ne straduim in domeniul asta, ajungem sa ne pozitionam drept nisa. Adica sunt trist, cand de fapt ASTA este adevarata agricultura, nu metoda din pozele alaturate:

- Eu (in continuare) NU POT valida argumentul ca daca e bio/eco/sanatos nu e la fel de gustos. Cine vrea demonstatie, o ofer!

- Mi s-a confirmat convingerea ca cea mai mare parte a subventiilor europene pentru agricultura ajung fix la cine nu trebuie. Banii se “sifoneaza” (am preluat termenul din discutiile de aseara) si ajungem in situatia in care beneficiari ai – sa zicem – 4,5 milioane de euro (subventii, proiecte) dau faliment in cativa ani… Nice, cine s-ar fi gandit la asa o frumusete de proiect?!

- Mi s-a confirmat certitudinea ca lipsa de informatii din Romania – in domeniul mancarii – este mai rea decat ciroza si cancerul la un loc. Cine vrea sa se apuce de ceva in domeniul asta mai bine si-ar trage un glont in genunchi. Asta daca nu cumva prezinta simptomele “consecvent-autistice” de care unii dintre noi dam dovada.

- Micii producatori si micii retaileri NU pot face fata, in momentul asta, competitiei cu marii producatori si cu marii retaileri. Romania nu e ca Franta, acolo unde aproape nimeni nu-si cumpara paine pentru doua zile, cand poate trece in fiecare zi pe la “bulanjerul” din colt (pe care il stie de ani de zile) sa-si ia bagheta proaspata.

- Mi-am dat seama ca am fost inconstient cand mi-am asumat niste riscuri de care aproape nici nu-mi mai vine sa vorbesc.

Deocamdata ma opresc aici, insa o sa mai povestim noi pe subiect.