Am inchis pentru curatenie (la cap)

Si am fost, toata saptamana trecuta, aici:

Este vorba despre Kea, Grecia. O insula in care, asa cum ma asteptam, am gasit oameni relaxati, normali la cap, care iti zambesc fara sa astepte nimic de la tine. Sau mai ales pentru ca nu asteapta nimic de la tine. Oameni care sunt mandri de locul in care traiesc, care iti ofera mancaruri minunate cu mandria localnicului care stie ca „la noi sunt cele mai bune”. Dar care admit ca uleiul de Kalamata este cel mai bun. Si nu sufera pentru asta. Pur si simplu o recunosc natural, desi simti ca le-ar fi placut ca cel mai bun sa fi fost din insula lor.

M-am intors relaxat (la minte), desi obosit (fizic). Ma simt bine si o sa vedeti asta cand o sa ne vedem. A propos de asta, putem sa ne vedem de sambata 4 septembrie incolo, pentru ca o sa deschidem Bacania in program normal (de la 8 la 8 seara) chiar daca nu toate lucrurile sunt gata. Dar sunt acum mai sigur ca oricand, imbibat de spiritul Greciei insulare, ca imi veti fi iertat toate gresalele, asa cum si eu am iertat pe fiecare grec care nu era perfect. Sau poate tocmai din pricina asta i-am indragit si mai mult. Pentru ca nu incearca sa ascunda nimic, nu isi doresc sa puna nimic sub pres. Lucrurile sunt asa cum sunt: poate un pic ruginite, poate un pic nefinisate inca, poate crapate, fisurate, nu tocmai curate-luna. Poate n-or fi pus de fiecare data carnea cu clestele pe farfurie si-or mai fi facut asta si cu mana (ceea ce am si vazut). Dar n-am avut o problema, nu m-am simtit lezat, ofensat sau deranjat de asta. M-am simtit ca acasa, cumva. A fost ca in familie. Ceea ce o sa incerc si eu sa fac, cu Bacania mea, de sambata incolo. Sa va fac sa va simtiti ca-n vacanta de vara, la bunici. Sa va fac sa uitati un pic de grijile zilei si sa va fac macar o bucurie. Oricat de mica. Asa cum mi s-a intamplat si mie in fiecare dintre cele vreo 10 zile cat am stat printre ei, AICI. Promit sa revin cu tot felul de detalii despre ce se poate manca pe insula…

Ziarul Financiar scrie despre Bacania Veche

20 august | Bucuresti

Anca Negoita si Ioana Mitu semneaza astazi in Ziarul Financiar, in sectiunea “Dupa afaceri”, un articol despre piata produselor bio-eco-organice in care un loc important (cam o treime din text) e ocupat de Bacania Veche. Va recomand editia print a ziarului sau versiunea electonica a articolului, care se gaseste AICI. Multumesc, Anca, pentru fidelitatea cu care ai prezentat informatiile legate de Bacanie. Ne vedem la lansare!
E de notat ca Anca – doar cu ea am discutat – m-a contactat via mail sa-mi spuna ca a descoperit detalii despre Bacanie si ca i s-a parut interesant proiectul pentru un articol la care se documenta. Asta ma face sa fiu si mai multumit de faptul ca Bacania nu trebuie “sustinuta” piaristic si/sau artificial. Vad ca se descurca si singura si ajunge la oamenii interesati de zona asta cu mancare sanatoasa.

Site-urile Start&Grow

Mi-am propus de multa vreme sa scriu despre asta. Mi se pare important. Cele 4 start-up-uri sunt, evident, online. Mai mult sau mai putin, in functie strict de interese. Primul site (in adevaratul sens al cuvantului) este cel de la Cluj. Asteco Lifestyle are de azi un site bine facut, pe care o sa puteti gasi o multime de info util. Il gasiti aici: http://www.astecolifestyle.com/ Alexandra, Stelian – ati facut treaba superbuna, l-am aratat si eu unor prieteni si mi-au dat un feedback in care pot avea incredere. E de bine!!!

Despre Marius Dan pot spune, pe scurt, ca a trecut deja printr-un rebranding mic. Acum este Tudor – Personal Tailor. Site-ul e in lucru, stiu asta din interior . Logo-ul insa este fabulos (pentru mine) si mi se pare atat de cuprinzator si de explicit incat nu mai are nevoie de nimic!!! Site-ul e de gasit aici, e inca in lucru dar din cate stiu la momentul lansarii lui va contine niste lucruri absolut inovatoare (profiluri complete cu tot cu dimensiuni, astfel incat sa-ti poti comanda la un moment dat costumul fara nici un efort): http://tudor-tailor.com/

Kenubi e pe o alta pista fata de noi, ceilalti. Ei au un alt fel de a face lucrurile, pentru ca domeniul lor e atat de diferit. Pentru ei varianta cea mai buna e sa aiba 1 (un) client. Motiv pentru care nu au nevoie  de 3 milioane de vizitatori. Pe site-ul lor veti remarca un super-logo.

Despre Bacanie… e inca in laboratoarele Copimaj. O sa ii dam drumul odata cu deschiderea oficiala a Bacaniei. Pana una-alta, avem niste preview-uri:

Cred ca Bacania si Tudor o sa fie primele lansate, ca site-uri, pentru ca stiu ca asta trebuie sa se intample in cam doua saptamani. Despre Kenubi n-am vesti de lansare. Dar sunt sigur ca vine!

„Fresh Pasta & Pesto” + Ciocolata artizanala

Probabil stiti. Sambata am facut paste proaspete si pesto. Sub ochii celor care au vrut sa guste dintr-asa o delicatesa. Spun „delicatesa” pentru ca pastele proaspete nu au nici o legatura cu cele uscate. Iar pesto-ul proaspat este… ei bine, cred ca e total diferit de cel pe care il puteti cumpara de la magazin, „la borcan”. Nu vreau sa zic nimic de rau despre munca tuturor acestor mari companii care au umplut supermarketurile romanesti cu pesto, dar mi se pare neplacut sa adaugi inclusiv cartofi in compozitie… In fine, povestea zilei de sambata a fost pe cat de simpla pe atat de frumoasa. Am primit multe mesaje de multumire atat pentru paste, cat si pentru ciocolata.

Despre trufele de ciocolata ar fi ceva important de spus: sunt facute artizanal, nu contin nici un fel de conservant si au in compozitie ingrediente de cea mai buna calitate. Am facut impreuna cu Paula – autorul trufelor – un research extrem de amanuntit si am ajuns la concluzia (foarte  buna pentru Bacanie) ca astfel de bijuterii de ciocolata nu se mai pot gasi in nici un loc din Romania. Ceea ce este grozav, pentru ca nici n-am deschis bine si Bacania are un produs de top in exclusivitate.

Una peste alta, sambata trecuta a fost una foarte draguta si cred ca oaspetii nostri s-au simtit destul de bine.
Am vazut atatea fețe bucuroase pe cat de multe au fost surprinse placut…
As vrea sa mai multumesc tuturor celor care ne-au trecut pragul si-as mai vrea sa va garantez tuturor ca o sa inventam tot timpul lucruri cel putin la fel de gustoase…

Fara comentarii. Doar cu un “multumesc”

Contextul e usor de dedus: Alina tocmai trecuse prin Bacanie. Si a postat un comment…

Cea mai tare sambata din viata mea

Asta am simtit eu despre sambata trecuta. O zi despre care nu am apucat pana acum sa scriu nimic poate si pentru ca am asteptat sa se ‘aseze’ cumva lucrurile. A fost, fara indoiala, una dintre cele mai solicitante, frumoase, dificile, emotionante, chinuitoare, fericite zile de care am avut parte de pana acum. Intr’un fel (oarecum neoficial) mi’am vazut proiectul in picioare. Functionand cumva. Miscat de energii puternice, venite chiar de la cei care mi’au trecut pragul. Ca o scurta recapitulare, pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu: sambata asta am facut un mic eveniment privat in Bacanie. O zi. Vreo 48 de cozonaci, vreo 10 paini diferite, lapte proaspat, limonada, cafeaua Domingo (care e posibil sa devina cafeaua oficiala a Bacaniei), branzeturi fine si carneturi diverse, gemuri, dulceturi, un roze perfect echilibrat, sucuri de mere, biscuiti bio si o multime de alte bunatati. Mi’au trecut pragul, in Barbu Vacarescu 49, peste 100 de oameni (sper viitori prieteni). Nu ma asteptam asa multa lume. Nu anuntasem decat pe Facebook despre cozonacii de sambata, asa ca a fost o surpriza placuta. Si cred ca e momentul potrivit sa’mi cer scuze celor carora nu am putut sa le acord atentia pe care o merita. La un moment dat era asa aglomeratie in Bacanie ca nici u mai stiam ce sa fac. Si m’am panicat un pic, am iesit in curte cu gandul sa ma rup din valtoare. Dar n’am reusit, ca tocmai se terminase roze’ul si m’am scoborat sa umplu ulcica de lut… Am incercat sa va cunosc pe toti, sa stau macar un pic de vorba cu fiecare dintre voi, dar mi’e teama ca nu am reusit chiar bine. Oricum, sper sa va fi simtit bine, sa fi avut o experienta ata de placuta incat sa va amintiti de Bacania Veche, de mine, de dulceturile cele necunoscute, de painea cu oregano si de toti ceilalti care s’au straduit sa va faca sederea placuta. (Radule, imi pare rau ca a trebuit sa’ti intrerup vacanta). Mi’a placut foarte tare ca ati facut poze cu propria’mi mama, care framanta cozonaci in timp de voi discutati in jurul mesei. Mi’a placut ca am realizat ca i’ati apreciat munca, efortul si talentul.
Si pentru ca mi’am dat seama cat de bine e in preajma voastra, m’am gandit la un nou eveniment de weekend. Dar pana atunci as vrea sa va rog sa’mi spuneti aici, in comentarii, ce’ar trebui sa schimb in Bacanie pana la deschiderea oficiala. Ajutati’ma sa fac totul mai bine. Asa ca… astept sa aflu!
Cu plecaciune, al vostru,
Marius
PS: am scris de pe telefon, asteptand sa intru la medic. E posibil sa mai fi facut greseli prin text…

M-au apucat toti… cozonacii! IAR!

Sunt intr-o mare viteza. Pe ultima suta, pregatiri masive. Am luat aseara tarziu, cand am si anuntat pe Facebook ca sa nu ma mai pot razgandi (ca sunt om de cuvant), decizia sa ma arunc in apa adanca. Realizez ca numai asa o sa invat sa inot de-adevaratelea. @Mihai Stanescu mi-a spus asta acum ceva vreme. Nu ca nu l-as fi crezut, insa exista un anume sentiment de teama care de regula te impiedica. La mine e teama de detalii uitate.

  Da, stiu ca sambata asta, cand primii prieteni vor pasi in Bacanie, vor mai fi multe lucruri inca “neterminate”. Sau nefacute inca… Pe cele pe care le stiu, le voi nota chiar eu. Daca nu o voi aduce pana atunci, o sa vedeti un mic panou pe care scrie “Aici va fi o canapea".

Realizez insa ca daca nu ma apuc acum, nu ma mai apuc prea curand. Deci sambata asta mancam cozonac proaspat! Am zis!

Am auzit candva ca “mai binele e dusmanul binelui”. Mi se aplica. In incercarea mea de a face lucrurile perfect, as fi putut amana momentul asta pana la toamna. Si tot nu m-as fi simtit pregatit. Tot as mai fi avut un mic ceva de rezolvat. As mai fi lucrat la florile din curte (a propos, mi-a murit un superb ghiveci de levantica, cel mai probabil din cauza ca eu nu i-am mai pus fertilizantii aia cu care a fost, sarmanul, obisnuit)… As mai fi indreptat un raft, as fi schimbat si pentru a 22-a oara materialul de la perdele.

O sa ma prindeti sambata (cred) fara toate corpurile de iluminat. Fara “uniforme”, probabil fara canapeaua din hol, fara prea multe (sau spre deloc) preparate din carne (extrem de perisabile), fara gazon sub pomi, fara toate condimentele, ingredientele, legumele, fructele si “jucariile” pe care mi le-as fi dorit. Dar o sa ne prindeti cu niste cozonaci dolofani, cu niste paini rumene, cu niste branza de capra maturata, cu zambetul pe buze, cu dulceata de lapte pe raft, cu o cafea senzationala (asta e opinia mea) – tocmai mi-a confirmat Carmen ca vom bea DOMINGO – la umbra din curte; sper ca va fi si lapte proaspat, poate si niste branza proaspata de capra, de ce nu si niste lapte proaspat de capra sau niste iaurt…

Nu va faceti insa planuri de mari cheltuieli pentru ca, matematic vorbind, vom avea pe rafturi sub 30% din cantitatea normala de tentatii. Va astept asadar cu o vorba buna si-un suc rece. Sambata asta. Cand aveti drum, ca noi o sa fim de la 6 aici… Iar aici inseamna Barbu Vacarescu nr. 49.

Ca sa conservam lucrurile asa cum sunt si sa le transmitem integral: miercuri seara aterizeaza propria noastra mama (va includ si pe voi. o veti cunoaste… este mama de profesie, poate fi a oricaruia dintre voi, dar numai eu si cele doua surori ale mele am fost norocosi). Joi pregatim Bacania, se acomodeaza si ea cu locul, facem un test eventual. Vineri pregatim cozonacii. Vineri seara incepem sa ii coacem, astfel incat sa se racoreasca pana vin primii pofticiosi (sambata dimineata). De principiu NU scoatem cozonaci fierbinti din Bacanie pentru ca ei trebuie ingrijiti cu mare atentie in primele 3-4 ore dupa ce se coc. Sambata o sa continuam sa coacem. Prajiturile vor fi deja gata, pentru ca ele au nevoie de 1 zi sa se “amorseze”. Ce trebuie sa fie scos pe loc din cuptor o sa scoatem sambata. Si, desigur, o sa ne iertati daca o sa mai avem stangacii. Pana acum am facut asta doar acasa. Acum e prima data cu spectatori.

Update de 14 zile…

Am cam disparut. Nu din oras, nu din viata mea, ci de aici. S-au precipitat lucrurile. Am intrat intr-o vrie ciudata, in care am facut o multime de lucruri. Bune. Lucrarile inauntru sunt aproape gata. Planul pentru primele stocuri sunt aproape gata. Decoratiunile? Aici stau mai rau, dar promit sa ma revansez. Curtea are tot ce-i trebuie, mai lipseste sa le asez la locurile lor. A! Imi mai trebuie o masa si 4 scaune pentru curte (daca aveti sugestii, v-as ramane recunoscator). Testele la cuptoare merg bine. Painile ies ok, desi eu inca nu sunt multumit pe deplin de ele. Asa ca mai lucrez, in fiecare zi, la perfectionarea relatiei pe care o am cu propriile cuptoare. Mai trebuie sa fac teste ca sa ne intelegem perfect si toata lumea sa fie multumita. Aha! Intre timp am mai tras o tura prin tara – dar aici o sa va spun povestea intreaga…

Sunt un milion de lucruri de facut. Am inceput vreo 5(zeci de) liste cu ce mai trebuie facut si… tot am senzatia ca uit lucruri. Incerc sa par lucid, sa ma misc ca si cum as sti ce am de facut. De fapt sunt relativ panicat. Dar o sa o scot la capat. Sunt sigur.

24% depresie

Ultimele 2 zile m-au craniat. Toată lumea nu vorbește decât despre creșterea TVA. Ceea ce e un subiect mare, nu poate fi ignorat, dar toți acești dezbătători m-au adus într-o stare destul de urâtă. Realmente sunt deprimat. Între timp am început ceva fizioterapie, deci mă dor oasele, am și răcit, deci mă doare și carnea, sunt frânt de oboseală și-aș vrea să dorm. Aș vrea să mă trezesc apoi într-o lume normală la cap.

Google Alerts mi-a dat inclusiv setul ăsta:

Definiții

BĂCĂNÍE, băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. -ie.
Sursa: DEX ‘98 

BĂCĂNÍE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie
Sursa: NODEX

BĂCĂNÍE s. (înv.) spițerie.
Sursa: Sinonime

(more…)