30
May
Dragi părinți, iată o informație care vă poate salva părul. La propriu. De fapt pe-al copiilor voștri. La intersecția dintre Lacul Tei și Str. Maica Domnului, acolo unde cotește linia de tramvai, e un fel de „centru comercial”. O jucarie cu parte și etaj cu tot felul de chestii înăuntru. Printre ele, până pe 15 martie, a fost și o frizerie pentru copii din lanțul Ciufolici. Am fost și noi (după ce am găsit o super-coadă în Amzei). Azi am fost din nou. Ni s-a părut că e ceva schimbat. Când copilul era deja pe jumătate tuns, am aflat că „nu mai e Ciufolici, dar noi am scăzut prețurile”. Deșteaptă mișcare, zic, numai că odată cu prețurile au căzut și frizerițele de copii. Am plecat de-acolo cu freza copilului ciumpăvită de ziceai că l-au tuns cu ciobul de sticlă. Am făcut greșeala să vreau și eu un tuns cu mașina. Eu mă tund zero, de regulă. Puteți crede că au bușit-o până și pe asta? Am plecat cu smârcuri în cap, cu zone de piele expusă. Lepra mă lăsa mai elegant, iar ciuma mi-ar fi oferit uniformitate.
Care a fost rezultatul? Am plecat glonț în Amzei, la „adevăratul” Ciufolici! Am plătit prețul corect (28 lei) și am plecat cu copilul normal (din nou). Mai mult, de milă, junele frizer mi-a îndepărtat și mie din cap urmele acelei Ana Pauker a frizerilor din București. Pe scurt și direct: nu mai călcați in acel complex, la frizerie. E DE-ZAS-TRU! Pentru lista oficiala a locatiilor, telefoane de rezervare und stuff, băgați www.ciufolici.ro (e cam cu sunet enervant, dar se poate opri. In plus ei stiu sa tunda bine copii, nu sa faca site-uri).
29
May
Băcănia Veche a consemnat în această seară un eveniment important pentru suflețelul ei. Magda Achim a făcut prăjitura neagră-neagră cu căpșuni pe care am propus-o în Libertatea pentru Femei – Rețete. Și i-a ieșit absolut spectaculos!!! O să vă mai spun doar că m-am bucurat foarte tare. E un alt pas important pe care l-a făcut Băcănia în drumul său către inimile voastre! 
Vezi Facebook fanphotos aici.
Și iată și interiorul… Frumos! Foarte frumos!!! Mulțumesc, Magda!
28
May
Este mai mult decât un vitraliu, este mai mult decât un obiect de decor. Este o parte dintr-un artist. O parte care va rămâne pentru totdeauna alături de Băcănie. Alături de noi. Alături de toți cei care vor avea răgazul să își tragă sufletul un pic și să-i afle povestea. Este o parte din Anca Pustea. Partea care va fi in fiecare zi alături de Băcănia Veche.
Nici nu-mi vine să vă povestesc pe foarte larg totul. Acum ceva vreme Anca mi-a scris pe Facebook sa-mi ceară sigla Băcăniei într-un format ceva mai clar (verctorial). Noroc ca Barna&Co mi-au trimis eps-urile la toate variantele, inclusiv pentru „ștampilă”. După ceva vreme, m-a sunat să-mi spună că e aproape gata. Iar azi de dimineață m-am dus să îl ating și să-l iau. Să-l duc în „casa” lui.
N-am știut prea bine cum să reacționez la toată povestea. Așa că am apelat la cel mai sincer mod de a-i fi recunoscător unui om. I-am dus Ancăi un borcan de
„Dulceață de cireșe amare… de la Dersca”.
Sincer să fiu nu știu dacă pentru multă lume toată povestea asta poate răscoli ceva. Pentru mine, însă, rămâne una dintre întâmplările cu tâlc de la Nașterea Băcăniei. Și nu e primul. Reprezintă mai mult decât un dar, e cu mult mai mult.
Anca, dacă aș ști cum, ți-aș mulțumi poate mai frumos. Dar o să-mi ierți stângăcia și-o să-nțelegi ce vreau să-ți spun cu acest simplu și din tot sufletul „Mulțumesc”?
(Logați-va la Facebook și dați click să vedeți ce lucrări inspirate poate produce Anca:
http://www.facebook.com/anca.pustea#!/album.php?aid=2019719&id=1461858067 )
Iar când vă veți opri prin Băcănie și-oți avea vreme, să mă-ntrebați despre istoria vitraliului. Că n-a ajuns de pomană în sticlă și metal…
28
May
Ca să nu uitați – căutați la chioscuri Libertatea pentru Femei Rețete. Asta dacă vreți să aflați detaliile despre prepelițele mele umplute cu ciuperci sau despre puiul înecat în smântână. Sau despre cartofii la cuptor, căpșunile omorâte de ciocolată au alte trăsnăi pe care le-am avut în cap pentru numărul ăsta.
27
May
Cu parchetul raschetat, azi am inceput procesul de 6 zile de tratament. Mai multe straturi, la intrervale de timp, vin aplicate in ordine. acum se pun primele pensule.
cool. se pare ca facem progrese!
acum am vazut primul metru vopsit cu prima mana…
Love it!!!!
26
May
Pentru cei interesați (și știu că sunt o mulțime) ia să fac eu un rezumat pe scurt al ultimelor zile. Ce vedeți mai jos, în imagine, este un printscreen de pe startups.ro, acolo unde astazi s-au urcat pozele rezultate dintr-o ședință foto – spectacol. Am fost cu toții – Băcănia, Kenubi, Asteco Lifestyle și Mesure&Go – într-un lan de grâu. Un lan de un verde atât de crud încât îți venea să-ți bagi dinții în el ca să-i culegi toată seva și să-i cucerești toată energia. Poate că mai încolo, când ne-om liniști la o limonadă la umbra teilor, v-oi povesti, dacă veți fi curioși. Pentru că sunt convins că avalanșa de trăiri din ziua aceea o să mă urmărească mult și bine…
Mai apoi am mai avut o serie de înâlniri. Cu Eusediu Margasoiu (care m-a ajutat să pun pe hârtie toate lucrurile legate de marketing pe care până acum am ales cumva să le țin numai în capul meu). Cu Mihai Stănescu – un om după funcționarea căruia se spune că s-au copiat toate substantele revelatoare din piață. Imaginați-vă cam ce m-a ajutat să descopăr în mine!!! Cu Anda Racsa, care mi-a demontat în fix 43 de secunde frica infantila de zona finațelor. Cu Mirela Șerban – din zona de expertiză contabilă – care m-a făcut dintr-o dată să simt că sunt un pic mai smart decât credeam inainte… În George Butunoiu, un om care pare multora (cel puțin în frecventele intervenții de la Știrile ProTV) extrem de sobru și dezinteresat de soarta celor din jurul lui, am descoperit un om extrem de atent la detaliile mărunte ale proiectelor pe care le avea în față. Ceea ce e iarăși, zic, un câștig enorm. Iar azi, de exemplu, am fost cu totii la Microsoft. Todi Pruteanu – om pe care l-am simtit in 2 minute ca vine cam din aceeasi zona ca si mine – mi-a demonstrat că există un „clopot” al rigiditatii companiilor in funcție de dimensiune/importanță… Da, a reușit să demonteze într-o oră cel puțin jumătate din ceea ce știam eu (sau credeam că știu) despre Microsoft. (Todi e foarte cool!)
Și nu astea sunt toate lucrurile. Chiar nu sunt doar astea. Ne-au venit o mulțime de idei, am inceput să învătăm unii de la alții, ne ajutăm reciproc. Pare o atmosferă de „familie”, dar nu de pomană eu îi zic de două-trei zile „CANTONAMENT”. O să mai povestesc zilele astea și o să mă înțelegeți de ce!
25
May
Și nu e o figură de stil.
Chiar asta facem.
Azi am anunțat-o și pentru proximitate și trecători, printr-un print livrat de un bun prieten.
(Lucrare de autor, mash alb, 200×120 cm, capse la 50/60 cm, finisat lateral, cordelina alba 2,5t).
Dacă veți coborî pe Barbu Văcărescu, fix în curtea de la numărul 49 veți vedea treaba asta fluturând a speranță între cei doi tei. E semnul că ne apropiem de capătul șantierului și că da, suntem aproape (nu e o chestiune de zile, ci de săptămâni, dar măcar se vede capătul). Măcar simt niște schimbări importante.
Și asta mulțumită cantonamentului Start&Grow! (au inceput întâlnirile, eu simt deja efectele imediate)
21
May
Au trecut ceva zile de când intenționez să scriu asta. De fiecare dată, însă, sub presiune fiind îmi tot spun că „ok, scriu după întâlnirea de azi – o să am mai multe date” sau „mâine ne mai vedem cu cineva, scriu după, cu impresii la cald”.
Cum regretul că n-am împărtășit și cu voi frenezia ultimelor zile s-a acumulat și a ajuns la cote de avarie, iau acum câteva lucruri pe scurt despre Start & Grow, programul startups.ro ținut în mână de Daniel Țigănilă și Cristina Alexandru.
De ce a devenit important pentru mine? Și de ce senzația asta se accentuează pe zi ce trece? (le zic așa cum îmi vin, nu e o ierarhie in ordinea asta și nici nu-s toate)
1. Un amic îmi zicea că voi ajunge să prețuiesc sigurața pe care ți-o dă faptul că știi că la nevoie ai cui să pui o întrebare. Deja apreciez asta!
2. O să știu în decembrie mai multe lucruri despre viața reală decât dacă mi-aș fi petrecut ultimii 3 ani din viață pe la vreo mare academie economică.
3. În mod real, dacă am întrebări am cui le pune. Răspunsurile, totuși, vor veni de la niște oameni care au făcut performanță încă de acum o mulțime de ani… Deci e de bine!
4. Întâmplările celorlalți 3 vor fi scut și pentru mine (măcar o parte)
5. Cred că mi-am câștigat o mână de prieteni noi. Sinceri, dezinteresați, normali la cap, cu pasiuni, vii. Cred că vor fi prieteni de nădejde: dacă ar fi să îi cred pe psihologi, atunci o să rămânem prieteni pe viață pentru că situațiile dificile îi apropie pe oameni iremediabil. Iar noi numai pe roze nu putem spune că stăm. Deci o să rămânem prieteni.
6. Primesc input de înaltă calitate într-o perioadă în care cea mai mare greșeală pe care aș putea-o face ar fi să iau decizii emoționale, de moment, sub impuls. Acum e cineva care – în cazul în care o iau flagrant pe arătură – să-mi dea o palmă (părintească) peste ceafă. Cât să-mi revin! (e valabil pentru toți 4 din programul Start & Grow)
7. Am învățat deja că trebuie să fiu cu MULT mai atent cu timpul meu. Cum e ora 2 noaptea și mâine e o nouă zi de muncă… promit să revin pe subiect!
20
May
… te oprești din orice. Din treabă, de exemplu. Ideile bune (sau care ți se par ție bune) sunt alea care te ridică din scaun. Sunt cele care te fac să-ți dorești o nouă revoluție, victoria împotriva mediocrității și scoaterea anonimatului în afara legii. Ideile bune te mișcă din loc. Fie ele și niște fantezisme sau niște neadevăruri bine povestite.
În filmulețul de mai jos, pe care @adriansoare l-a pus pe @Twitter, am simțit toate astea și încă 1.000 de lucruri în plus în aceleași 61 de secunde. Pentru că mie îmi plac ideile simple, bune, proaspete și mișto. M-aș gugăli și eu, dar tare mi-e să nu dau peste norocul de luna asta:
„Salut, Tudosiei! Dacă tot te-ai gugălit yourself (ceea ce poate fi foarte fun), poate ți se pare la fel de fun să mă cauți și pe mine la 07xx-xx.xx.xx?! Eu sunt, de felul meu, brutar. Fac pâine ca Muhammad Ali!”
19
May
Idee n-aveți cât de mult mi-a plăcut această zicere… Atât de mult am simțit că se potrivește cu Băcănia Veche, cu lucrurile pe care îmi doresc să le fac aici, încât mi-am călcat pe inimă și am pus trei cuvinte în englezește aici. Primele.
Dar chiar așa e. Fiecare îmbucătură are povestea ei. Și o istorie care merită și trebuie cunoscută. Și este mai mult decât important să ȘTIM ce s-a întâmplat cu mâncarea noastră. Să știm cât mai multe „din urmă”.
Dragi părinți, iată o informație care vă poate salva părul. La propriu. De fapt pe-al copiilor voștri. La intersecția dintre Lacul Tei și Str. Maica Domnului, acolo unde cotește linia de tramvai, e un fel de „centru comercial”. O jucarie cu parte și etaj cu tot felul de chestii înăuntru. Printre ele, până pe 15 martie, a fost și o frizerie pentru copii din lanțul Ciufolici. Am fost și noi (după ce am găsit o super-coadă în Amzei). Azi am fost din nou. Ni s-a părut că e ceva schimbat. Când copilul era deja pe jumătate tuns, am aflat că „nu mai e Ciufolici, dar noi am scăzut prețurile”. Deșteaptă mișcare, zic, numai că odată cu prețurile au căzut și frizerițele de copii. Am plecat de-acolo cu freza copilului ciumpăvită de ziceai că l-au tuns cu ciobul de sticlă. Am făcut greșeala să vreau și eu un tuns cu mașina. Eu mă tund zero, de regulă. Puteți crede că au bușit-o până și pe asta? Am plecat cu smârcuri în cap, cu zone de piele expusă. Lepra mă lăsa mai elegant, iar ciuma mi-ar fi oferit uniformitate. 
