Mica erata la Romania, Te iubesc!

Si nu este vorba despre mine sau de Bacanie, decat prin ricoseu. In emisiunea de aseara, la un moment dat s-au facut referiri la produsele conventionale care au pe eticheta – complet aiurea – termeni ca “traditional”. Pe imagini se vedea un jambon “traditional” care era plin de chimicale si de prostii. Comentariul a continuat cu aceleasi informatii, doar ca in imagini s-a montat un cadru cu o ceafa de porc facuta de partenerii Bacaniei Vechi de la Florava. De la care eu personal si muuuulti clienti ai Bacaniei am mancat tot felul de lucruri super-bune. Realizez ca a fost realmente o eroare de montaj, erori care pot aparea atunci cand lucrezi un material de 45 de minute. As vrea insa sa fiti linistiti si sa nu va faceti griji: toate lucrurile pe care le-am adus de la Florava (CC Lucian Abrudan) sunt brici. Au, ca toate produsele din Bacanie, doar ingrediente pe care eu le pot accepta: sare, ierburi, condimente. Fara sh*t-uri!

Despre Romania, Te iubesc! , Pro TV si Bacania Veche

Dupa cate mesaje am primit, mi-e clar ca toata lumea s-a uitat la emisiunea de duminica seara. Primul lucru pe care vreau sa il notez: am vazut un documentar foarte bun. Bine documentat, bine montat. Profesionist. Si asta, realizez, este un mare ajutor pentru toti cei care stau in cumpana intre mancare oricum-ar-fi si mancarea sanatoasa!

Mi-a placut sa pun umarul la un subiect pe care si eu il consider destul de “fierbinte”! Si nu ma preocupa doar pentru ca am eu Bacania, ci pentru ca il vad important.

Comentariile o sa vina de la sine, actiunile urmatoare vor veni oricum, as vrea sa concentrez aici cateva linkuri, materiale si informatii care trebuie sa stea toate la un loc:

- o stire prezentata vineri, la 19:00, de Andreea Esca: http://stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60478923&section=1&video_section_id=1

- Emisiunea Romania, Te iubesc! in doua parti (inainte si dupa publicitate si promo)

partea 1: http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/hrana-sanatoasa-a-devenit-un-lux-la-romani.html

partea 2: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-hrana-sanatoasa-un-lux-partea-a-ii-a.html

Ce-ar mai putea ajuta:

Pagina de Facebook Romania, Te iubesc! – http://www.facebook.com/pages/ROMANIA-TE-IUBESC/115547375126318

Pagina emisiunii pe Stirile ProTV: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/

Pregatiri pentru un weekend important :)

Vestile bune vin, evident, pe Facebook. Per total, cele 8 borcane de Dulceata de lapte cirese amare scoase la licitatie au ajuns la un total de peste 450 466 de lei (de la 219 cat erau initial). Asta este o veste buna, pentru ca inseamna o parte dintre banii de care Fundatia Comunitara Bucuresti are nevoie. Ganditi-va ca inclusiv daca le vizitati blogul/site-ul si puneti un comentariu tot sustinere se cheama (mai ales daca actiunile astea vor fi urmate de actiuni concrete). Au si scris de proiectul nostru comun <aici>.

Intre timp:
- Cartea Regala de Bucate isi asteapta cumparatorul. Un exemplar unic, notat si marcat ca fiind al Bacaniei Vechi. Pretul cartii este de 40 de lei. (evident, orice suma in plus se va duce in aceeasi directie)
- Mazilique ne-a dat toate hinturile posibile ca sa facem cele mai bune scones, dupa reteta ei, povestita aici. (din pacate nu va putea fi prezenta fizic, "oricat mi-ar fi placut" – incheiat citatul – fiind mult mai prezenta prin tarile calde si pline de mancaruri gustoase – AICI se mentioneaza destinatia, precum si motivul colateral al distractiei.)
Iata ce si cum cu scones astea:

- Copolovici, maestrul Prazului din Caserola si Taste and Mood Engineer at Kopel’s Restaurant (Bucharest, Sirenelor Str. 87) o sa ne livreze… pam-pam-pam Cheesecake. Da, dragilor, fix pe ASTA!

- Crazy Mother Cooker o sa vina personal. Inca nu mi-a zis daca vine sambata sau duminica, dar o sa vina sigur sa ne faca PASTEIS DE NATA, TARTE PORTUGHEZE CU CREMA DE OU SI VANILIE. Ele se pot analiza mai bine in poza asta. Va rugam sa ramaneti pe frecventa si sa aflati cand vine domnul sa ne prepare bunatati din astea!!!

Cum poate scapa Bacania (si voi) de epava asta?

Dragilor,
se da o problema: avem pe colt, la Bacanie, o masina abandonata. E aici de cand imi amintesc eu… (adica din martie 2010). Am intrebat in toate locurile (primarie, politie etc) cum naiba sa scapam de ea. N-am reusit niciunde, ne-au tot expediat de la unii la altii.
Eu ma gandesc in mintea mea ca si pe voi va incomodeaza atunci cand veniti pe-aici si nu gasiti un loc de parcare. Ei bine, locul pe care voi nu-l gasiti s-ar putea sa fie FIX locul pe care il ocupa epava asta.
O Dacie break gri cu numarul B 62 MVI.
E plina de cauciucuri vechi si sunt convins ca nu mai merge nici pana la REMAT (macar sa-si fi luat cineva bonul ala de 3800 lei din programul Rabla).
Cred ca ar fi in interesul intregii comunitati sa scapam de ea.
Sincer sa fiu (si ma stiti sincer), interesul meu este unul direct: mi-as dori sa NU aveti probleme de parcare cand veniti prin Bacania Veche.

Epava

London Pride

Este si o bere pe care am baut-o azi… Si e buna-foc. Desi parca mai mult mi-a placut Hoegaarden, nu stiu de ce. Sau stiu. Simteam nevoia sa impartasesc fericirile de azi. Care au inceput cu o tura luuuuuunga prin Borough Market. Piata aflata sub un pod pe care trec trenurile. Se aud rotile pe sine.
E o senzatie ciudata sa procesezi un full english breakfast “La Maria” pe sunetul ala, dar e si foarte cool in acelasi timp. Borough e un loc din care eu n-as mai pleca. Un loc in care as veni zilnic sa-mi iau lucruri si sa gatesc cu ele. Dealtfel plimbandu-ma pe-acolo mi-a venit o super-idee… Mai ramane sa am si bani s-o fac! )
Oricum, dupa 3 ore de plimbat am cazut lati intr-un pub (evident), care era a fratilor Wright. Cafeaua a fost buna, dar mai mult mi-a placut “Vieille prune”. Nu ma intrebati daca e intre tuica si palinca de prune ca nu va zic!
Intamplarea ne-a dus in curryland, zona in care eram cam singurii turisti din ultimele 90 de zile, dar pe langa inerentele intrebari legate de securitatea individuala am avut parte si de bucuria unei mese la Taayabs.
A fost o zi foarte buna, cu opriri prin cateva dintre celebrele pub-uri londoneze, cu niste idei bune culese de pe-acolo, cu o vizita luuunga si ea prin Chinatown, magazine de-ale etnicilor popositi intamplator la Londra si alte bunatati…
Daca nu ma mai intorc, sa nu va mirati!

Vreau sa fac ceva pentru Bucuresti…

… si am inceput prin a sustine intr-un mod activ FUNDATIA COMUNITARA BUCURESTI. Intamplarea a facut sa ne cunoastem in Bacanie si sa aflu despre proiect. Asa am ajuns sa imi doresc sa ii sustin. Din pacate, suma de bani pe care o pot dona – in numele meu sau al Bacaniei – este nesmenificativa pentru intregul proiect. Asa ca am decis sa fac mai mult.
In weekendul 26-27 februarie, timp de doua zile, o sa incerc sa ii ajut sa stranga ultimii 8.000 de lei de care au nevoie pentru a demara proiectele.
Ce inseamna 8.000 de lei? Pai cam 1.800 de euro. O vacanta in insule, o masina care ar polua inca 10 ani Bucurestiul. Un ceas procopsit care urmeaza sa stea alaturi de alte 30 de ceasuri nebagate in seama intr-o colectie prafuita. Sau ar putea insemna exact pretul unor lucruri punctuale rezolvate in Bucuresti. Pentru ca mie asta mi-a placut la fundatia Comunitara: planul de a face lucruri marunte, dar concrete, palpabile, vizibile si verificabile. Realmente ma saturasem de fundatiile alea care au un singur obiectiv in fiecare an: sa transforme planeta intr-un loc mai bun. Si care, ca proiect de implementare, reuseau sa faca doar cate o vacanta pentru membrii staff-ului.

Hai sa intram in detalii despre weekendul cu pricina:
- pana pe 26-27 o sa inchidem cele 8 licitatii paralele pentru cele 8 borcane de dulceata de cirese amare.
- in cele doua zile o sa avem in Bacanie un mic birou al Fundatiei Comunitare Bucuresti – ocazie pe care nu stiu cati v-au mai oferit-o de a cunoaste in detaliu planurile unei fundatii.
- tot in cele doua zile o sa pregatesc (din partea Bacaniei) o multime de lucruri care vor fi vandute in favoarea Fundatiei.
- si tot in cele doua zile, oameni pe care ii apreciati sau chiar ii iubiti vor pregati sau vor gira cateva lucruri de mancare pe care ve vom vinde tot in favoarea fundatiei.
Adica banii se duc direct la ei si in loc de un bon de casa o sa primiti o chitanta de donatie.
Va exista un PRET MINIM (cel normal, al Bacaniei – de exemplu 2 lei un biscuite cu ghimbir). Orice suma in plus este binevenita – adica veti putea spune ca pentru acelasi biscuite vreti sa platiti – in favoarea Fundatiei Comunitare Bucuresti – sa zicem 3,5 lei.
Cine ne mai ajuta?
Pana acum am setat asa:

- Chez Mazilique va gira niste scones (le-ati mai gustat in Bacanie)
- Copolovici / pranzuldincaserola.ro ne trimite cheesecake (celebru, il stiti doar!)
- Crazy Mother Cooker vine personal sa pregateasca niste specialitati de-ale lui (si pe astea le stiti)
- desi nu stia pentru ce mi le ofera, Curtea Veche se poate considera ca participand cu doua exemplare din Cartea Regala de Bucate – mi le trimisesera mai demult pentru un concurs! Deci se liciteaza si astea doua, banii se duc in acelasi loc.

O multime de lucruri se vor intampla in plus fata de cele discutate mai sus. E posibil sa conving cateva celebritati sa vina si sa gateasca pentru voi (sa fie ajutor de bucatar in cele doua zile). Important este sa punem umarul. Sa il puneti alaturi de mine si alaturi de Bacanie.

Iata si detaliile despre proiect, povestite de Alina Kasprovschi (o sa va rog sa luati linkurile cu copy/paste):

1. Cine e Fundatia Comunitara Bucuresti:
(more…)

Un an de la prima iesire publica

Yap! a trecut un an! Deja… Un an de la prima iesire publica a Bacaniei Vechi. Pe 25 ianuarie, la putina vreme dupa ce facusem pagina de Facebook a Bacaniei.
Am zis atunci ca ma apuc sa fac 11 paini si 11 cozonaci. O decizie luata extrem de “in pripa”, cum se zice la noi, la Dersca. Un layout de scolar (comparativ cu ce stiam sa fac, a fost un crap), cu ce fonturi avea sistemul, pentru ca lucram pe ceva nespecializat! Oricum, mai important decat reusita de design, as vrea sa vorbesc despre faptul ca am avut mari emotii in zilele acelea. Depsre faptul ca mai intai zeci, apoi sute si, iata, acum mii de oameni mi-au fost intr-un fel alaturi in construirea acestui proiect unic in Romania. Si nu-l numesc unic pentru ca este al meu, ci pentru ca… nu mai seamana cu nimic cunoascut.

11+11

In urma anuntului cu 11 paini si 11 cozonaci, lista s-a inchis in 40 de minute, desi la momentul acela cred ca Bacania avea cam 100 de friends! Recunosc, amicul meu Viorel Copolovici a fost unul dintre cei din lista. Victor Ciutacu a fost un alt cunoscut. In rest au fost oameni cu care pagina Bacaniei m-a pus in contact. Oameni cu care ulterior am fost la masa, cu care ne-am vazut la evenimente sau pe care i-am intalnit si cunoscut mai bine in Bacanie, dupa ce-am deschis.
Daca treceti prin pravalie si vreti sa vorbim despre asta, eu sunt pregatit, dar aici nu vreau sa intru mai adanc in povesti, ca ma emotionez foarte tare. Ceea ce iarasi mi se pare normal…

Dincolo de multumirile pe care cu totii le meritati pentru sprijinul “din umbra” pe care mi l-ati acordat in ridicarea Bacaniei, mai vreau sa fac un anunt:
Fiecare dintre cei din lista “11+11″ va primi un card valabil inca un an de-acum incolo.
Un card care le va oferi 11% reducere la orice achizitie din Bacania Veche.
Daca o sa pot, cand deschid magazinul online o sa extind reducerea si acolo, nu doar in magazinul din Barbu Vacarescu.
Asta inseamna ca de-acum, de azi, si pana in 25 ianuarie 2112, toti cei din lista au -11% la tot ce cumpara!
Stiu ca pentru nici unul dintre voi, cei din lista, nu despre bani e vorba. Ar fi putut fi 10 sau 20%. Am ales 11 pentru ca asta e cifra sub care ne-am cunoscut.
Va multumesc din suflet si, daca ati fi acum langa mine, v-as imbratisa.
N-aveti idee cat a contat ziua aceea, in care am avut certitudinea ca Bacania poate sa mearga pe picioarele ei.
Toate cele bune,
marius

Schimbul de promotionale din Bacanie

Nu scriu lung, ca n-are nimeni timp sa citeasca mult. Acesta nu e un concurs, ci un mod (altul, nou) prin care imi doresc sa stimulez interactiunile.
Se dau:
- obiceiul companiilor de a produce tot felul de obiecte promotionale la sfarsit de an
- o lista lunga de destinatari ai acestor produse promotionale (care nu va fi 100% onorata decat in rare cazuri)
- stocuri mai mari sau mai mici de astfel de obiecte.

Ce urmaresc?
Pur si simplu sa cresc nivelul de interactivitate dintre voi, cei care treceti prin Bacanie.

Cum procedam?
Incepand de astazi si pana pe 10 ianuarie, fiecare dintre voi poate veni cu unul sau mai multe obiecte promotionale ale companiei la care lucreaza sau pe care o detine.
Toate obiectele vor fi depuse intr-o cutie, in Bacanie.
Pentru fiecare obiect pe care il aduci in Cutia cu Promotionale primesti cate un mic bonulet pe care il pastrezi.
Intre 11 si 20 ianuarie, vei putea lua din Cutia cu promotionale fix cate obiecte ai adus. Sau mai putine (in nici un caz mai multe).
Cine nu vrea sa ia cate a adus, le poate oferi altor persoane. Respectiv clientilor care au deschis mai tarziu televizoarele sau nu detin astfel de obiecte. Acestia ar putea sa isi aleaga orice le pofteste inima abia dupa 20 ianuarie. Pana cand se goleste cutia.

Ce putem face in plus:
- fiecare dintre voi, cei care veti aduce chestii, puteti sa atasati obiectelor (scris, post-it sau alte metode) o adresa de mail, o adresa de blog, un ID de mess…
- fiecare dintre voi, cei care veti lua obiecte, ati putea sa trimiteti un mail sau mesaj in orce forma celui care a pus in cutie obiectul ales.
- ambele “tabere” ar putea sa starneasca o mica discutie pe tema asta. Nu despre calitatea sau utilitatea obiectelor in sine, ci despre cum, iata, s-a nascut un alt tip (spontan) de contact/interactiune intre companii, oameni, corporatii. Dar de fapt e o chestie strict intre oameni!

Eu cred ca “Schimbul de promotionale” ar putea sa ne apropie cu putin si chiar ar putea sa ne aduca beneficii. (ma gandesc de exemplu ca eu as emaila-o pe Anca Stanila sa o intreb unde a produs GTS calculatorul din poza si cam cat a costat…

Esquire

E o poveste lunga, nici nu mai stiu cum s-a ajuns aici. Am primit ori mail, ori telefon de la Sintia. Sintia Radu. De la Esquire. Am stabilit ca ne vedem. Ne-am vazut, in Bacanie. Am vorbit, am povestit, m-a chestionat. Dupa ceva vreme m-a anuntat ca subiectul (adica io) e pe sumar si ca incepe documentarea. A fost o incantare sa vad ca prima lista de intrebari a fost una LUNGA. Si vorbesc serios! A fost o convorbire de 3 ore intr-un birou asupra dimensiunilor caruia ii multumesc ca nu a facut referiri in articol. Au urmat cateva zile (nu neaparat consecutive) in care Sintia a stat in Bacanie. A stat acolo de dimineata de la 9 pana seara la 8. Ca si mine. Mai mult decat oricare membru al echipei. Era acolo, cu carnetul in mana. Intr-o zi a luat-o la chestionat pe Ioana. In alta zi le-a luat la rost pe Nina, Mari si Mariuta. In alta zi a fost randul Liei. Si tot asa… rezultatul vine in numarul de decembrie. Cel cu Rebengiuc pe coperta.

Cum se nasc promotiile

Eu stiu destul de bine cum se nasc alea mari si adevarate (de care nu mai scapi, oricat ai vrea). Adica, na!, chiar stiu. Ce vreau sa impartasesc cu voi este nasterea unei promotii in Bacanie. Oricum, din punctul de vedere al unor specialisti (cum ar fi @ClaudiuCiobanu, care a lansat de curand www.retail-fmcg.ro ) Bacania e o gluma. Nici macar una buna. Asta pentru nu tine seama de nici o regula si nici o biblie a retailului modern. Asta pentru ca eu vreau sa fac retail din ala cu oameni si nu cu concepte si mecanisme. Revenind: stiu cum se nasc si se promoveaza promotii (ca cea pe care am primit-o prin sms: Doar la M**RO Baneasa: Ulei ARO – unde naibii altundeva gasesti Aro decat in M**RO – la extrem de putini lei pe litru. Minimum 10 bax max 15 bax/factura”; adica iti dau un ulei care si-ar dori sa fie ulei, dar nu-ti dau mai putin de 10; dar nici mai mult de 15. decat daca le pui pe mai multe facturi; mama, deja mi-e sila de mecanismele astea care-ti dau si cheita cu care sa spargi propriile lor conditii. in fine, e pb lor).
Uite hal de promotie pe care m-am vazut eu nevoit sa o fac. Io stiu cate mozzarella se vand pe saptamana. Un numar de … X cutii. Cineva – nu spui cine – comanda ca inecatul fara sa tina seama ca mai aveam ceva-ceva. Sa zicem ca mai aveam in frigider X/2 cutii. Si nu e doar atat. Comanda de azi a fost mai mare decat comanda obisnuita. Prin urmare, m-am trezit, dintr-o prostie, recunosc, cu un numar ceva mai mare decat mi-ar trebui. Si ce face un om normal la cap in situatia asta? Pune (bah, ce naiba o fi cu tiparele astea din capetele noastre???) o promotie. Asa si io: le-am ieftinit pentru ca mi-am pus creierul intr-un tipar. Nu le pot ieftini prea mult, ca eu nu am marje mari. Am dat 15% off.
Oricum, mi s-a parut foarte fun sa fac promotie! O promotie! )) Deci chiar a fost fun!