Despre gin si istoria lui

Eu cred ca 2017 va fi „Anul Gin&Tonic”. Cred ca Aperolul s-a aplatizat, iar G&T-ul castiga teren in Romania. Pentru ca in Spania, UK, Franta sau tarile nordice e deja la el acasa, insa intr-o varianta mult mai elaborata decat „demult-depasitul” gin + tonic ieftin + felie de lamaie.

Ginul este o bautura spirtoasa care a intrat firesc in viata noastra, insa istoria lui incepe tocmai in secolul XVI, in Olanda.

Stramosul ginului este o bautura pe baza de ienupar si alcool, prescrisa ca leac pentru afectiuni renale, gastrice, lumbago sau guta. Meritul de a fi inventat aceasta bautura medicinala ii revine unui medic pe nume Franciscus Sylvius.

Cam tot pe atunci, soldatii britanici care luptau in Tarile de Jos in Razboiul de 30 de ani, au constatat ca aceasta bautura ii imbarbata, asa ca au numit-o „Dutch courage” si au luat-o cu ei acasa.

Bautura a devenit populara in Regat atunci cand Wilhelm de Orania chiar a permis oricarui englez sa produca ginul in casa. Ginul a pus astfel stapanire pe englezii saraci, fiind o bautura ieftina. In 1730 in Londra erau peste 7000 de magazine in care se vindeau bauturi spirtoase. Evident, aparand distilerii la orice pas, betia a devenit o stare generala. Ginul ajunsese sa fie mai ieftin decat berea iar londonezii „absorbeau” anual aproximativ 50 de milioane de litri de gin.

Era cazul sa se ia atitudine prin The Gin Act, care in 1736 a impus taxe prohibitive. Lumea s-a revoltat, rezultand lupte de strada si cresterea productiei ilegale de gin.

Din cand in cand bauturile au nevoie de reglementare legala.

Dar a venit si vremea ca The Gin Act sa fie anulat, ceea ce a dus la aparitia distileriilor moderne de gin, atent supravegheate si taxate la un nivel decent. Onoarea ginului a fost astfel recapatata iar bautura a devenit favorita gentlemenilor in secolul XIX.

Denumirea de gin vine de la „jenever” care inseamna in olandeza ienupar. Englezii au constatat ca e mai firesc sa scurteze toata povestea cata vreme era mai importanta bautura si nu numele, asa ca i-au spus simplu: gin.

Ginul olandez este distilat cu orz si foarte asemanator cu whisky-ul.

Ginul este astazi una dintre cele mai versatile bauturi spirtoase, fiind usor de mixat cu aproape orice. In plus, au aparut ginuri cu diverse arome: anason, coriandru, scortisoara, sofran, portocala sau lamaie.

Ginul este in zilele noastre o bautura la moda, servit in special sub forma de gin tonic iar popularitatea acestei bauturi a crescut in Anglia, Franta si in special in Spania unde au aparut si gin baruri.

Daca olandezii au inventat ginul si englezii l-au luat cu ei, spaniolii au dus la urmatorul nivel experienta ginurilor tonice, caci nicaieri in lume nu vei gasi atat de multe gin&tonic bars ca in Spania.

Spaniolii au lucrat si la modul de prezentare al ginului tonic. Daca pana nu demult ginul tonic se servea in pahare tip sonda, acum se bea in pahare mari, similare celor de vin rosu, insa cu bulbul mult mai mare (aproximativ 600 ml), cu multa gheata pentru ca aromele sa fie mai usor de apreciat.

Impreuna cu Sorin Barbu, proprietarul restaurantului Alioli, am dezbatut intr-o editie de Sanatatea in Bucate problema ginurilor – in varianta spaniola – si „am exemplificat” atent cateva posibile combinatii! (fotografiile sunt din timpul emisiunii).

Iata cateva curiozitati despre ginul tonic si servirea lui:

In Spania s-a creat traditia sobremesa – combinatiile de ginuri sunt prilej de soclializare dupa masa de pranz iar activitatea asta se poate intinde pana la cina.
Un pahar de gin tonic elaborat nu are mai mult de 50 de ml de alcool (sau 60 ml), altfel s-ar dezechilibra balansul delicat al gusturilor si aromelor.
In general ginurile sunt preparate in fata clientului pentru spectacol. De exemplu, apa tonica se toarna pe un pai spiralat si nu direct in pahar, pentru ca bulele sa se sparga in timp ce bei.
Paharele cu gheata in care se serveste ginul sunt reinghetate cu ajutorul unui aparat special pentru ca bautura sa fie servita la temperatura ideala.