„7 ani de Bacania Veche! Nu cred, trebuie sa fie o greseala pe undeva! Cu niciun chip nu pot sa inteleg unde s-au ascuns astia sapte ani…
Hmm… Uite ca nu-mi ajung degetele de la o singura mana sa numar de cati ani stiu Bacania…
Pe Marius il stiu de si mai mult timp. Oare exista internet pe atunci? Chiar asa, sigur nu-l aveam pe telefonul mobil. Nu aveam acces nici acasa, internetul era pe vremea aceea ceva strict legat de birou. Ma ocupam de lansarea unei noi reviste si faceam recrutare pentru echipa editoriala. Unul dintre candidati a fost extrem de convingator. „Un luptator moldovean”, a scris Razvan Ionescu, adjunctul meu de atunci, cu meticulozitatea-i proverbiala, pe fisa lui Marius, ca o concluzie. „Pai sa-l luam, nu ne strica cineva atat de determinat si de neobosit atunci cand are un obiectiv de realizat!” am hotarat pe loc. Asa si-a facut intrarea fiul Derscai in redactia TV Mania.
A fost o poveste frumoasa pentru noi, toti cei care am trait-o. Niciodata nu am mai vazut, ca atunci, un om mai entuziast si mai pozitiv atunci cand avea ceva nou de facut, ceva ce numai el intelegea cu adevarat. Tot asa, insa, n-am mai intalnit pe cineva atat de afectat atunci cand, dintr-un motiv sau altul, „jucaria” se strica, sau se dovedea a nu fi ceea ce parea la prima vedere.
Parca ar avea nevoie de un punct de echilibru, imi spuneam in sinea mea. Ceva care sa-i tempereze atat optimismul debordant, cat si supararile astea ocazionale. Iata ca acum are nu unul, ci mai multe puncte de sprijin: Ioana, Luca, Petru, Bacania… A devenit, el insusi, un sprijin pentru multi alti oameni cu care se intersecteaza. Este vedeta TV si lupta pentru sanatatea copiilor si pentru educarea parintilor in ceea ce priveste alimentatia. Iar, uneori, gateste pentru prieteni.
Povestea asta de succes ii incoltise in minte de cand se ocupa de marketingul Jurnalului National. „Ce-i cu atatea inserturi cu retetele lui Jamie Oliver?”, l-am intrebat odata, cand ne-am intalnit intamplator. „Vrei sa-i inveti sa gateasca pe toti cititorii ziarului?”. „Am eu un plan!”, mi-a raspuns. „O sa afli cand va veni momentul!”. Iar planul a fost sa se lase de un job bunicel si sa riste la loteria antreprenoriatului. Fara bani de investitie – acolo, o bruma! – si fara vreo plasa de siguranta.
Astazi, sapte ani mai tarziu, putem sa spunem ca planul i-a reusit. Numai el stie cu cata truda, cu cate zile in care a muncit 18-20 de ore, cu cate renuntari. Important este insa rezultatul. Si zambetul acela sugubat care nu s-a intamplat sa-i lipseasca vreodata de pe chip.
La multi ani, Bacania Veche! La multi ani, Marius! Poate mai gatesti candva pentru noi, baietii, cum o faceai odata in bucataria din Vitan. Nu-i graba, cand iti gasesti tu timp. No pressure! :)”
Citeste si: 7 ani de Bacania Veche – guest post by Dragos Varsandan
omentarii: La 7 ani de Bacania Veche – guest post by Claudiu Serban
Pingback: 7 ani de Bacania Veche – guest post by Sorin Popescu | Marius Tudosiei Blog ()
Pingback: 7 ani de Bacania Veche – guest post by Radu Voicu | Marius Tudosiei Blog ()