Bucataria e o treaba grea, spun unii. Spectaculoasa, aducatoare de glorie si plina de suspans, sustin altii. Si toti au dreptate. Visam frumos in jurul ingredientelor, imaginam tehnici, stam cu trufa infipta in cuget si simtiri. Ne uitam la filme inspirationale in care oamenii ajung sa faca niste chestii total greu de inteles, iar noi ne chinuim sa le descifram pasii.

Si toate astea mor sau sufera in tacere cand pleaca Dana in vacanta!

Dana este doamna care se ocupa de vase la noi in bucatarie. E mica de inaltime, vesela mai mereu si are un ras molipsitor. Uneori n-o simti cand trebaluieste pe langa tine, uneori esti prea concentrat in nenorocitul ala de sos care-ti da de furca inca nici n-o bagi de seama. Ii livrezi insa constant spatule, tigai si oale, razatori si lavete, iar la sfarsitul zilei in jurul postului tau de lucru cineva trebuie sa spele pardoseala. Si tot ea o face, uneori atat de linistit incat nici nu remarci. Remarci insa ca ai ustensile curate si ca e totul ok in jurul tau.

Cand Dana e in concediu, lumea nu mai e la fel. N-are sens sa insist „in ce fel nu mai este la fel” 🙂 Stim cu totii cat de greu e.

Abia atunci iti dai seama cat de greu e sa suferi de Sindromul Dana.

Mi-am luat ragazul sa scriu asta pentru ca aproape niciodata nu ajungem sa le multumim suficient Danelor din viata noastra. In fiecare bucatarie, de restaurant, hotel, bistro sau catering, o Dana vegheaza asupra creatiilor celorlalti oameni. Si uneori nu apucam sa spunem, la finalul programului, „Multumesc, Dana!”.

Gandul asta e pentru toate Danele din lume. Multumesc tuturor! Pentru fiecare farfurie curata din care am mancat, pentru fiecare cutit curat pe care l-am folosit si pentru fiecare tigaie curata in care am sau mi s-a gatit. Stiu ca aveti degetele buburuzite de atata apa, ca va ustura pielea de la substantele de curatat si ca pudra aia din manusile de menaj (fie amidon, fie talk) va sapa in fiecare rid si la fiecare imbinatura a pielii. Si tocmai pentru ca stiu, am motive in plus sa va fiu recunoscator.

Intorcandu-ma in bucataria mea, ma uit plin de speranta pe calendar. Ziua in care Dana noastra se intoarce din concediu nu e departe. Si-atunci toata viata se aseaza in normalul ei.

Multumesc, Dana!