„Pe Marius il cunosc demult. Insa cred ca ne-am imprietenit intr-o seara de iarna in redactia TVmania cand asteptam sa ne surprinda inspiratia si Marius m-a imbiat cu o tuica de la Dersca. Glumesc, cred ca sunt prieten cu el din ziua in care ne-am cunoscut. Cam atat de putin iti ia sa te imprietenesti cu Marius.
Mancam des la el acasa. Dupa ce n-am mai fost colegi, ne intalneam la cumparaturi si-apoi mergeam la el sa ne gateasca. Sau incropeam ceva din conservele trimise de mama lui. Cred ca in perioada aceea l-am intrebat prima data cand isi deschide o carciuma. Cand era asta? Demult. Aveam plete amandoi, atat de demult.
In ziua in care a deschis, la Bacanie era haos. Lume multa, totul parea usor incropit, Marius construise rafturile cu mana lui, framantase painea cu mana lui, el lua comenzile, el turna in pahar. Un cunoscut mi-a zis atunci: „Mare curaj a avut prietenul asta al tau sa deschida asa ceva”. Lui Marius ii radeau ochii. Cred ca nu-l mai vazusem niciodata asa de fericit.
Intr-o zi am plecat de la birou in pauza de masa, am intrat in Bacanie si i-am zis ca plec de la corporatie. A fost primul care nu m-a intrebat de ce. A lasat treaba deoparte si a iesit cu mine pe terasa. Cand i-am zis ca-mi fac magazin de bauturi a zambit si mi-a zis „chiar ma pregateam sa-ti spun ca-i musai sa iubesti ce-o sa faci”. Apoi am deschis o sticla de vin ca sa incepem entreprenoriatul meu cum se cuvine.
Cand a inceput emisiunea de la Digi, Marius filma chiar in Bacanie. Imi amintesc de prima emisiune impreuna, cand am gatit musaca. Ne-am distrat atat de tare incat am si uitat sa mai terminam filmarea. Apoi cineva a avut de lucru sa scoata toate paharele acelea de vin din cadru.
Marius a gandit Bacania ca o casa. Cu o curte mica unde sa poata sa creasca flori si verdeturi, unde sa miroasa tot timpul atat de frumos incat sa pleci mancand sau, dimpotriva, sa vrei sa mai zabovesti cascand gura la rafturi.
Iar el si-a intrat atat de bine in rolul lui de bacan, incat nici eu, care-l cunosc de pe vremea cand avea plete si six packs, nu mi-l mai pot imagina fara sort, gesticuland langa un raft cu borcane. Bacania este casa lui. Iar el tocmai ce-a implinit primii lui sapte ani de-acasa. La multi ani frate Mariuse!”
Citeste si: 7 ani de Bacania Veche (1)
Un comentariu: La 7 ani de Bacania Veche – guest post by Dragos Varsandan
Pingback: 7 ani de Bacania Veche (1) | Marius Tudosiei Blog ()