E un lucru deja anuntat: 20 februarie 2022 e ziua in care debuteaza Chefi Fara Limite, super-productia in care am un rol nu foarte insemnat cantativ, dar relevant prin perspectiva formatului emisiunii: I’m The Discovery Man. Iar povestea asta poate fi concentrata in fix fotografia de mai jos:

eu impreuna cu o doamna foarte in varsta, dupa ce am facut flomaria (paste) impreuna si am povestit la camera ceva ce riscati sa vedeti – detalii despre istoria pastelor in zona unde eram, istorii despre cum au ajuns pastele din zona atat de importante…

Cum a inceput aventura greceasca?

Mai multi oameni au fost curiosi sa afle detalii despre plecarea mea de la Digi 24 si curiozitatea s-a intetit acum, odata cu anuntul lansarii noului show care va fi pe Antena 1. N-a fost chiar o mutare, pentru ca la Sanatatea in Bucate am renuntat din iulie 2019 ca sa ma ocup de Bacania Veche, proiectul familiei noastre care se afla intr-o perioada complicata – e un business mic si are nevoie constant de ajutorul meu. Pentru emisiune am mai avut inregistrari pana in septembrie 2019. Si am avut o buna intuitie: toamna lui 2019 a fost pentru reparatiile businessului, pregatirea campaniei de Craciun, iar in 2020 a venit pandemia. Daca nu eram 100% acolo am fi pierdut proiectul! Si ba bucur ca echipa de la Digi a inteles exact mesaju meu, ca trebuie sa ma intorc la ale mele. Le multumesc!

Apoi a venit propunerea din partea echipei condusa de Mona Segal: n-ai vrea sa vii cu noi in Grecia, avem un proiect care ti s-ar potrivi!
Cum sunt mare, extrem de mare iubitor al Greciei – inainte sa inceapa aventura asta, eu si Ioana vazuseram (cu stat si mancat in ele) 27 de insule + ceva pe continent – am spus DA din prima. A existat si un casting (eu nu merg la castiguri din principiu, dar acum s-a intamplat – si a fost chiar de ziua mea!), apoi intreaga echipa a plecat spre „tara cu alb si albastru”. Eu m-am pus in miscare mai tarziu cu doua saptamani, asa ca in primele doua saptamani e posibil sa ma vedeti muncind putin – am reusit sa mai tragem cateva intro-uri si cateva vorbe despre ingredientele primelor doua opriri, dar nu foarte mult.

Apoi m-am urcat si eu in avion si m-am aruncat cu totul intr-o munca uneori istovitoare, alteori complicata, dar in fiecare zi incantatoare pentru mine!

Ce face un #DiscoveryMan?

Rolul meu era extrem de frumos desenat: umblam cat era ziua de lunga sa descopar oamenii, locurile, ingredientele, tehnicile, istoriile, retetele, gusturile, aromele, senzatiile fiecarui loc in parte. Probabil ca stiti asta deja, emisiunea s-a mutat intre 10 zone diferite ale Greciei si a petrecut 3 zile (de filmare) in fiecare dintre ele.

Asadar, in fiecare zona in care am ajuns, ajutat de o echipa de documentare care era acolo cu mult inainte sa fim noi si de echipele de producatori locali (armate de LPA’s), intram in contact cu producatorii de ingrediente, cu bucatarii, cu oamenii locului care pastrau retetele cele mai vechi, facute intr-o forma cu totul si cu totul autentica, mergeam la ei, pe la ferme, prin livezi, pe campuri, intram in bucatariile de restaurant sau in cele de-acasa, gateam cu ei, puneam intrebari, ma minunam absolut autentic pentru ca multe detalii nici mie nu-mi erau cunoscute. Am invatat multe, am aflat multe, am experimentat cu varf si indesat.

Si mai presus de orice SPER sa fi reusit sa va trasmit cele mai multe informatii din tot ce am aflat! Iata unul dintre exemple:

Kokoretzi.

Am mancat in Turcia, am mancat in Grecia, am mancat chiar si in Romania. E unul dintre argumentele pe care le cautam la o destinatie (mai mult eu, ca Ioana nu se da in vant, chiar daca nu refuza).

Insa intr-o dimineata a expeditiei am ajuns intr-un sat aproape de un varf de munte. Eram zgribuliti cu totii, dardaiam la propriu, iar cafenelele nu erau deschise inca – era cu noaptea in cap, oamenii acolo se activeaza ceva mai incolo. Concurentii si cei trei bucatari (Florin Dumitrescu, Sorin Bontea si Catalin Scarlatescu – nu va mai explic formatul ca il stiti!) au intrat intr-o taverna, pe colt, sa filmeze un challange. Noi stateam afara, care prin masini, care rezemati de gardul scolii sa prinda primele raze de soare. Am identificat insa un loc deschis: in biserica erau vreo 10 oameni cu totul, mai mult doamne, dar nu musai foarte in varsta, iar locul mi-a rascolit toate amintirile despre tata, care si el a fost preot, pentru ca pentru o secunda am avut impresia ca-l vad pasind prin altar…

Am stat o vreme, as mai fi stat, dar imi venea randul sa trag ceva cu proprietarul locului.

Cand l-am vazut pentru prima data, am crezut ca nu e adevarat. Omul avea spre 90 de ani, iar viata lasase pe el, dar mai ales pe fata lui, urme adanci. Si totusi era ceva ce nu reusise nici sa stearga si nici sa umbreasca: licarirea din ochii omului multumit ca face ceva bun, care aduce fericire celor din jur. M-a invatat si pe mine, in ciuda faptului ca eu nu vorbesc greaca si nici el nu vorbea engleza. Mi-a aratat insa, printre glume si poante, ca unui nepot, cum se impleteste kokoretzi ca la carte. Adica asa cum face el de o viata din organele propriilor oi si capre pe care le creste in munte. Povestea lui e cutremuratoare chiar si pentru noi, astia nascuti la tara si mutati la oras. Pentru ca nici viata noastra n-a fost atat de grea si complicata, n-am avut atata de suferit din pricina conditiilor de viata. Si, trebuie sa recunosc, mare parte din respectul pe care il port grecilor este legat de faptul ca lor nimic nu li se pare greu: isi construiesc orase si sate in cele mai ascutite varfuri de munte, urca si coboara sute de metri in diferenta de nivel, cultiva intr-un sol pe care noi nici macar iarba de cosit n-am pune, ies pe mare in niste vanturi care pe noi ne-ar face sa ne ascundem in beci. Imi place de greci ca sunt ca de piatra. Si amuzanti! Exact pe gustul meu! Si exact asa era si domnul acesta langa care invatasem cum se impleteste un kokoretzi cinstit! Si n-o sa va vina sa credeti, dar dupa ce-am terminat filmarea, a insistat sa stam un pic si sa bem un tsipouro din productia lui… Da, la 10 dimineata, omul asta de 90 de ani nu m-a lasat pana n-am tras un shot – sau cel putin asa credeam eu, pentru ca nici n-am pus paharul pe masa bine ca mi l-a si umplut: „N-ai cum sa ajungi la varsta mea daca te opresti prea devreme!” 🙂 Buna invatatura! 🙂

Cum s-a terminat aventura greceasca?

Istovit dupa atata munca indesata in 40 de zile, dar cu tolba plina de povesti si intamplari, am ajuns acasa cu inima plina: am mai stat pe videocall-uri cu familia, dar trecusera totusi 40 de zile de cand nu ne-am vazut fizic. E un moment important, cel in care iti dai seama cat de mult iti lipsesc cei dragi si cat de importanti sunt pentru tine!
Si-am asteptat rabdator pana acum sa inceapa difuzarile, ca sa incep sa public sistematic tot felul de informatii colaterale proiectului, informatii care nu ar avea ce cauta acolo, pentru ca rolul de Discovery Man nu a venit spre mine degeaba, eu chiar asa imi duc viata, doar asta facem noi in toate vacantele si calatoriile…

Planul e simplu si n-as vrea sa credeti ca sunt dezinteresat. Am un interes direct, acela de a va arata Grecia asa cum o vad eu, nu cum se vede de la all inclusive. Grecia pietelor, a tavernelor, a fermierilor, a oamenilor calzi si veseli pe care ii intalnesc in fiecare vacanta.

Mi-ar parea rau sa nu fac asta, o datorez tarii care ne adopta, sistematic, in fiecare an, pentru macar doua saptamani fabuloase! 🙂

Ce urmeaza?!

Aici nu am nici un raspuns. Nici n-au inceput bine difuzarile primului sezon si am primit intrebari daca si unde se va face sezonul 2. Nu mai pierdeti timpul sa ma intrebati. Nu stiu inca nimic, iar daca as sti probabil ca va imaginati ca exista o perioada lunga in care nimeni nu va vorbi despre asta. Apoi, nu stim sigur cum o sa se acomodeze privitorii cu munca mea acolo. Poate ca nu va fi un hit, oricat m-am straduit, asa ca un eventual sezon doi o sa fie facut de altcineva in rol de Discovery Man.

Ce stiu sigur e ca (1) m-am bucurat de fiecare secunda, (2) mi-a placut teribil, (3) am invatat mult, (4) m-am straduit, m-am dat peste cap sa fac jobul asta asa cum l-as fi facut pentru Oscar! 🙂

Imi place Grecia prea mult ca sanu fi dat in fiecare secunda tot ce puteam mai bun din mine!

Chefi Fara Limite se va difuza duminca de la 20:00, luni si marti de la 20:30, pe Antena 1 si daca nu aveti postul la indemana puteti vedea totul pe Antena PLAY!