Mai zilele trecute aflu ca pretul somonului a explodat brusc, de la un nivel de 55-58 lei/kilo la 85-88 lei/kilo – referinta mea e la fileul intreg de somon de acvacultura (obtinut din pesti de 5-6 kilograme/bucata). Pe alte categorii cresterile de pret erau diferite, insa plasate tot intre 30% si chiar 55%. S-au scris multe articole despre asta, iata un exemplu de la cei care au desenat si graficul alaturat.
E o crestere semnificativa si sunt convins ca mai toti managerii de food si bucatarii si-au refacut calculul farfuriilor pe care le vand.
E o crestere care te face cumva sa-ti reconsideri strategia pe termen lung, mai ales ca…
De ce s-a scumpit?
Am inceput sa pun intrebari despre fenomen. E un lucru stiut ca fermele (si exportul) de somon e un business impartit intre o mana de tari, incepand cu NOrvegia, Chile, urmate de SUA, Irlanda si Scotia. Primele doua tari au peste 50% marketshare pe o piata gigantica, avand in vedere ca somonul de acvacultura este cel mai popular peste din lume (cf. intrafish.com). Intamplator sau nu, multi dintre operatorii chilieni sunt controlati de actionari norvegieni. Si totusi, natura nu poate fi influentata ori de cate ori are omul chef, iar efectele incalzirii globale incep sa se simta in preturile de la raft.
In aprilie-mai 2016, aprox 900 de mii de tone de somon de cultura sunt afectate in Chile. Productia/recoltarea sufera pierderi uriase, pescarii traditionali ies in strada punand „Valul Rosu” care omoara vietatile marine (pesti sau seafood – foto – , dar si balene) pe seama acvacultorilor. Cercetatorii se activeaza. Alga rosie care ucide si dezvoltarea ei neasteptata sunt trecute pe lista efectelor pe care El Nino le produce in fiecare zi.
The Guardian citeaza oamenii de stiinta:
Scientists attribute the unusually potent and widespread algal bloom to unseasonably warm water temperatures as a result of the El Niño weather phenomenon.
Rezultatul? Explozia preturilor!
La fel ca si acum aproximativ 5 ani cand un virus a atacat culturile de puiet de somon, pretul somonului de Atlantic a sarit in aer. „Aceleasi produse care veneau de exemplu la 7 euro/kilo ne vin acum la 11, 12 sau chiar 14 euro/kilo. Iar importatorii nu pot tine pretul, dar nici nu pot urma intru totul evolutia acestuia” – imi spune intr-o detaliata convorbire telefonica Adriana Radianu (R Family Prodservcom).
Adriana are 22 de ani in industria asta si le-a trait pe toate – suisuri si coborasuri. E de parere ca lucrurile o sa mearga prost in piata asta pentru o perioada destul de lunga, poate pentru cativa ani, iar somonul ar putea redeveni un produs de lux din cauza pretului. Cresterile bruste de cca 30% despre care nu stii cand vor regresa pentru ca nu exista o predictibilitate in privinta asta ar putea schimba categoria produsului.
Nu-mi propun sa dezbat aici calitatile sau calitatea somonului, ci mi-as dori macar sa-i ajut pe cei care lucreaza cu somon sa-i reconsidere un pic pozitia. Din punctul meu de vedere este o ocazie buna sa ne intoarcem privirile cu totii catre pestii locali, in ciuda poftei de neoprit a clientilor nostri care statistic vorbind aleg intotdeauna somonul inaintea oricarui alt peste (am facut eu mai multe teste la bistro, in Glucoza).
Evenimentul din Chile nu a afectat doar piata somonului de Atlantic. Pretul somonului de Pacific a crescut si el, insa nu intr-o masura atat de mare pentru ca – rade Adriana – era oricum mult mai scump. Printre alte semne de „anomalie de piata” pe care mi le-a enumera ea mi-a atras atentia faptul ca al doilea cel mai mare exportator/producator de somon din lume (Leroy Seafood Group) nu s-a mai prezentat la cel mai mare targ specializat in peste si fructe de mare de la Bruxelles. Poate parea o decizie care vine sa taie niste costuri, insa cred ca e mai mult de-atat.
Norocul nostru!
Va fac o lista scurta a avantajelor pe care putem sa le tragem de pe urma evenimentelor (tragice dealtfel) din Chile.
- Romania are o Delta bogata in peste si este o tara bogata in peste. Daca ar fi exploatata cu cap ar putea sa ne acopere nevoile cu PESTE LOCAL – vezi detalii despre pestele romanesc.
- Exista foarte multe crescatorii de peste care actioneaza local, unele nu-s musai autorizate pentru prelucrare – e o oportunitate sa acopere golurile din piata.
- Actorii deja activi (cum e furnizorul nostru ValePutna) pot deveni mai prezenti, se pot implica mai mult intr-o piata sufocata de somonul de cultura.
- Avem sansa sa ne gandim o secunda in plus (cat iti ia sa numeri cu 30-50% mai multi bani pe care ii dai pe somon) la ce si cum ar trebui sa consumam. #eatlocal poate insemna ceva, nu?
N-as vrea sa credeti ca sunt un ipocrit – avem somon in meniu pentru ca exista o nevoie si pentru ca el prezinta niste calitati. Insa asa cum am ajutat la asezarea unor trenduri in piata asta, mi-as dori sa pun un umar si la scoaterea la lumina a unor solutii locale. Nu va indemn la boicot, va rog insa sa va uitati si la pestii nostri.
#gatitisimancatisanatos
PS As avea rugamintea sa nu intram in eternul pingpong pseudo-stiintific „ne omoara somonul de cultura” – „e ok somonul de cultura”. Hai s-o tinem simplu: daca FDA permite vanzarea pe teritoriul SUA, adica organismul aproape dictatorial care a pus tonka pe lista neagra pentru ca li se pare ca ar avea efecte halucinogene, atunci il putem considera cu totii ok pentru consum. FDA e un soi de „dracu’ gol” in food, cu reguli si idei extrem de stricte. Pana ne lamurim cu totul despre somon, pana la ultimul atom, eu merg pe mana lor.
