Tii minte senzatia aceea din prima zi de scoala? Nu a ta, desigur. Ziua aia cand ti-ai dus copilul la scoala in prima zi. Cam asa ma simt eu acum, cand pregatim #redeschiderea Bacaniei din Barbu Vacarescu 49. Furnicaturi in talpa, neliniste, nerabdare, indoieli, griji, framantari, sperante, vise-cu-ochii-deschisi. Si toate in acelasi timp! 🙂

Ceva nou. Ceva vechi. Ceva albastru. 

Fix ca in relatiile lungi, de durata, trainice!

Acum 6 ani (da, fix varsta de scoala!) simteam la fel ca acum. Eram dupa 9 luni de santier, dupa sute de discutii cu furnizorii, dupa o activitate online care, in esenta, nu se sprijinea pe nimic concret: nu aratasem mai nimic nimanui cu exceptia a trei proiecte punctuale*! Dar eram in posesia celui mai pretios vis: locul ala in care sa adun cele mai bune mancaruri din tara. Si care a devenit locul cu cele mai bune experiente adunate din tara. Asta am invatat eu in sase ani: mancarea nu este doar despre mancare, e mai mult despre experienta in sine, cea din jurul mancarii, dar care nu se poate sustine in lipsa unei calitati ridicate a mancarii.

Pe 4 septembrie 2010 deschideam poarta mica, verde, de la Bacania Veche. Era o deschidere „neoficiala”, facuta de frica (recunosc!). Sa vad ce se intampla! Deschiderea oficiala a fost pe 24 septembrie. Am deschis usa pe 4 si ma gandeam, speriat de-a dreptul, la „clientul care va sa vina”. Eram speriat de moarte, aproape nu rasuflam, pana a intrat Cristi. El a fost primul nostru client. Am povestit una-alta, mi-a zis din ce face el, i-am mai povestit din ce vrem noi sa facem, a gustat chestii** – printre care niste prajituri facute de Nina – si asa am simtit ca am deschis.

Ceva nou.

Dupa 6 ani era clar nevoie de ceva nou. Acuma n-o sa va mint sa va spun ca redecoram pentru ca „noile trenduri in design si curentele noi…” pe bune?! Nu-s genul care sa se conformeze curentelor! Ar putea sa se impuste in genunchi si sa moara asteptand salvarea de la mine! 🙂

Am redecorat pentru ca nu mai puteam altfel. In astia sase ani am facut tot felul de modificari. Am scos vitrinele si am pus un dulap frigorific. Am modificat blatul Ninei. Am scos cosul de paine si am facut o „cutie” de paine (pe care nimeni n-o depista vreodata, motiv pentru care painea statea intr-un cos!). Am mai pus un raft in colt. Am schimbat biroul de la casa de marcat, am adus un butoi de stejar! Am dus masa rotunda acasa, apoi am adus-o inapoi…

Asa nu se mai putea! Desi stiu ca in viata fiecarui loc transformarile astea sunt inevitabile si le-am vazut/analizat in toate calatoriile noastre din ultimii ani. La noi insa ele afectasera structura si functionalitatea.

Asa a aparut nevoia de redecorare si, pentru ca inca ne place (desi l-am folosit din plin la @Bacania Veche The Charity Shop), nevoia de si mai mult:

 Ceva Albastru

Modificarile n-au fost usoare. Crede-ma, sunt atat de obisnuit cu structura veche a Bacaniei incat iti pot recita pe de rost toate rafturile si toate produsele. In ORDINE! 🙂 Ceea ce nu e rau! Ba mai stiu si cum au evoluat preturile la unele produse. Dar aveam nevoie sa ne intoarcem la ceva functional si bun pentru clientii nostri. Asa ca a trebuit sa redecoram. Iar un albastru-grec-provencal era tot ce ne doream. Cu lavanda in el, sa ne intelegem. Cu vitrine noi pentru branza si carne, dar mai ales pentru prajiturile pe care le face Nina sau pentru quiche-urile pe care le umplem cu tot felul de minunatii.

In versiunea noua am reusit sa aducem si mancarea gatita in prim plan. Pentru ca am ajuns sa ne pricepem cu adevarat, dupa 4 ani de gatit pentru gradinite si tot 4 de bistro (in Fabrica de Glucoza 9B). O supa pe zi si cateva mancaruri care pot fi combinate cumva pentru pranz sau pentru o cina reusita. Nu mult, ci doar atat cat sa faca diferenta. Iar diferenta asta noi am simtit-o acasa intr-o seara cand am avut niste migdale crude marinate, cateva masline verzi si un pahar de vin. Raspunsurile nu stau in meniuri elaborate, ci in ceva bun, savuros, plin de personalitate.

E exact ce ne propunem sa fie noua Bacanie Veche. Ceva vechi – am pastrat rafturile din 2010, am reciclat blaturile de lucru pentru prajituri -, ceva nou – avem o sectiune intreaga proaspat construita -, ceva albastru – nuanta pe care am definit-o ca fiind cea mai buna explicatie pentru noua Bacanie.

Acum dau din casa: am avut zile intregi de framantari! Zile in care ma gandeam ca voua, clientilor casei, n-o sa va placa noua Bacanie. Ca nu veti recunoaste locul, ca n-o sa va placa. Nu-i usor sa faci asa niste  modificari de mari propriului tau „copil”. Insa realizez ca pe de o parte erau necesare, pe de alta parte ca o sa vi se para o reala partea a evolutiei relatiei noastre.

Am pastrat cele mai bune parti din Bacanie. Fie ca vorbim de niste lemne, fie despre produse de raft sau mai ales daca vorbim despre „apucaturile casei”. Am schimbat acolo unde mi s-a parut ca e nevoie de schimbare, de trepte urcare, de pasi in fata. Stiu Bacania ca pe propriul buzunar, poate chiar mai bine. Inclin sa cred ca va stiu pe voi, clientii Bacaniei, mai bine decat si-i stie orice bacan pe-ai lui. Si cred – cred cu tarie – ca am facut ceea ce trebuia facut inca de acum 2-3 ani: pe ceva vechi sa punem ceva nou si sa dam cu ceva albastru! 🙂

Imi doresc sa va vad din nou la noi, imi doresc sa va placa la fel de mult, imi doresc sa va simtiti la noi la fel de bine!

Recunosc ca mi-e greu sa ma acomodez in noul design, dar sigur o sa ma ajute prezenta voastra. Povestile noastre! Paharul de vin pe care o sa-l degustam! Prajiturile, uleiurile, zacustile. De fapt cred ca o sa ne ajute pe toti buchetul asta de vechi apucaturi, asezate si sapate intre noi si voi, asa cum se aseaza orice relatie de lunga durata.

Asa cum se aseaza bacanul in viata fiecarui musteriu. Si invers!

Va astept in noua Bacanie Veche. La acceasi adresa: Barbu Vacarescu 49!

Toate bune! La fel de bune!

Marius
Bacanul tau, adica:

Ceva vechi (din 2010):

————–

* Proiectele au fost „11 paini si 11 cozonaci” – cu care am livrat fix ce-am zis, adica paini si cozonaci facute toate acasa la mine, impreuna cu mama, apoi un weekend de cozonaci intr-o Bacanie Veche inca nedeschisa oficial si inca o zi de weekend de „Fresh pasta&pesto” in care am facut paste si pesto de la 9 dimineata la 9 seara fara oprire! 🙂

** Cristi (impreuna cu sotia lui) sunt si acum clientii  Bacaniei. Vin din cand in cand si constanta asta ma face sa cred ca inca n-am dat-o in bara incat sa ne uite. 🙂