Am citit panica in tot felul de articole si materiale (adica aproape articole) despre cum s-a fracturat totul din momentul in care online-ul si-a luat avant si cum tv-ul sufera ca se orienteaza clientii catre online exclusiv, privand media traditionala de inserturi. Acum n-o sa contest ca asta chiar se intampla in anumite cazuri, insa trebuie sa admitem ca sunt branduri care se potrivesc mai degraba online-ului si ca inainte de explozia sa ele se expuneau relativ nepotrivit pe TV, adresandu-se publicului eterogen de pe canapea. Da, existau variantele de targetare pentru ca acum stim exact cine si cum se uita – pe grupe de varsta – dar tot mai scapau varstnicii la cate-o reclama de energizant orice-ai fi facut. In timpul asta, daca-ti pui un ad pe un site de jocuri – e aproape imposibil sa prinzi vreun 50+ acolo.

Pe de alta parte, brandurile care au nevoie de expunere pe toate cateoriile de public vor ramane vizibile pe absolut toate canalele, ba chiar vor explora niste nise pe care acum ceva vreme*, cand oportunitatile de promovare erau mult mai putin generoase, nu le-ar fi avut la dispozitie. De aceea, cred eu, toata lumea trebuie sa fie pregatita pentru tot felul de intamplari care ne aduc – media si branduri – impreuna.

Nu i-as zice musai ca e studiu de caz, dar cred ca intamplarea pe care am trait-o alaturi de RIO Mare ar putea sa ajute. Totul a inceput cu cateva emisiuni sponsorizate, 3 la numar, in care am facut cateva retete tare bune. Ca sa fie treaba bine facuta, aceleasi retete le-am introdus si in meniul de la Bacania Veche The Charity Shop in timp ce le filmam, asta ca sa pot face un soi de post-test al succesului pe care il poate avea o reteta. Iar daca stii „sa citesti in farfurii”**, chiar intelegi daca ai facut ceva bun sau nu.

Sa filmezi o editie cu client nu-i treaba simpla, da-i aducatoare de satisfactii. Nu vorbesc despre cazul in care el lasa un produs in cadru si tu-ti vezi de treaba, ci asta concret despre care va spun. Rio Mare e un produs pe care noi il folosim des in bucatarie pentru doua motive: e bun si are cutii de 0,5 kilo usor de utilizat pentru cat gatim noi (‘jde portii!). A fost insa o aventura intreaga sa gasim un echilibru intre pozitionarea produsului in cadru, la filmari, si momentele de utilizare astfel incat sa respectam si toate regulile CNA si sa facem si un serviciu clientului – stiut fiind ca supra-expunerea dauneaza.

Intr-un final am avut 3 editii foarte faine, zic eu, in care rezultatul a fost grozav – iar eu cand ma gandesc la rezultat am in cap mancarea, evident.

Ne-am dus apoi un pic in online si am povestit retetele, cu cateva detalii, nu prea multe. Rezultat: bun! Oamenii au incercat retetele si combinatiile si am avut chiar si feedback foto cu rezultatele acestor incercari ale internautilor.

Dar am mai facut un pas ulterior – cel catre offline:

Practic am inchis cercul intr-o maniera grozava, pentru ca ne-am intors cu cateva dintre retetele filmate in toamna si le-am pus direct in meniul de la Bacania Veche The Charity Shop. Un proiect de 3 zile, bine inchegat, in care cele doua retete pe zi au fost insotite de degustari ale ingredientului principal – ton sau salate de ton – si plasare de produs + brandingul pravaliei. Din fericire, clientii bistroului nostru de pranz sunt obisnuiti cu degustarile, asa ca n-a fost nevoie de invitatii speciale pentru degustare. De la reactii „Waw! Nu stiam ca-s asa bune salatele astea!” pana la „Nu stiam de Insalatissime…” – toate ne-au bucurat. La fel de mult cum ne-a bucurat si cititul farfuriilor: retetele cu Rio Mare au avut mare succes, s-au epuizat repede si toata lumea le-a apreciat!

Panicile despre cum online-ul calca totul in picioare nu mi se par, iata, justificate. E drept, sa gasesti clienti dispusi sa-ti asculte ideile e un noroc – eu l-am avut de fiecare data, insa! Povestea de mai sus e utila, cred, fara sa aiba pretentia ca ar fi un studiu de caz. E o poveste reala despre cum se pot impleti in mod fericit TV-ul, online-ul si offline-ul, fara sa sufere nici una dintre ele si, mai ales, fara costuri enorme. Bugetele mari sunt deseori suplinite de un strop de creativitate, iar rezultatul e intotdeauna mai bun. Imi amintesc ca prin anii 2000 un angajator „m-a avut” la informatia: „nu prea avem buget, de fapt nu prea avem deloc cash. Cu bani multi stie oricine!” – cred ca a fost experienta care m-a obisnuit sa obtin rezultate bune din idei bune.

A propos, in seara asta ne-am facut si noi o salata simpla, cu Rio Mare. Le place copiilor ceva de speriat! 🙂 Probabil pentru ca Buonissimo!

PS Favorita mea ramane Tuna Pie! 🙂

______

* „acum ceva vreme” e o expresie care tine seama, totusi, de varsta mea si de cei fix 20 de ani de cand pedalez in piata asta.

** cititul in farfurii este apanajul celui care gateste si vrea sa inteleaga ce-a facut (bucatar sau nu): dupa cateva farfurii intoarse de pe sala sau din dining intelegi daca oamenilor le-a placut mancarea in functie de cat si mai ales CE gasesti in farfurie. Daca exista un element care a fost evitat constant, atunci ala e gresit. Daca e farfuria golita (si stearsa cu paine) inseamna ca ai gatit bine (sau ai pus portii minuscule).