Cand nordicii s-au strans in 2004 la un loc sa faca #NewNordicCuisineManifesto peisajul la ei arata altfel decat arata acum la noi: bucataria lor era atunci exact cum e a noastra acum, cu o identitate incerta si un trecut aproape uitat.

Cand nordicii s-au strans in 2004 la un loc sa faca #NewNordicCuisineManifesto erau condusi de ani buni de niste politicieni mai intregi la cap decat sunt ai nostri acum. Spatiul lor public era populat de oameni normali, ministerele erau conduse de oameni normali si inteligenti. Politicienii lucrau, cum era si firesc, in interesul public.

insa,

Cand nordicii s-au strans in 2004 la un loc sa faca #NewNordicCuisineManifesto aveau la fel de multa nevoie sa faca asta pe cat avem noi nevoie acum. Si, totusi, de ce nu avem inca un #NewRomanianCuisineManifesto acum?

De ce nu si-l asuma nimeni? E o intrebare pe care mi-am pus-o si pe care am primit-o in varii forme in tot felul de momente.

Am gasit cateva explicatii pentru motivul absentei unui astfel de manifest. Asta in ciuda faptului ca noua bucatarie romaneasca se naste, vedem ca se naste, ii apar muguri si cresc lastari, au loc evenimente si oamenii par pregatiti… O mana de oameni ne-am strans intr-o seara sa vorbim despre asta. Altii se indreapta acum catre un punct care va deveni un sindicat. Cateva tinere talente scormone inversunat in cenusa istoriei si aduc trecutul pe mese in restaurantele moderne si perfect actualizate.

De ce nu se intampla atunci? Nu sunt scuze triste, sunt explicatii logice!

Eu cred asa:
– faptul ca gastronomia nu e prinsa in vreo politica publica sau in vreo strategie culturala ne face sa nu putem deschide aripile mai larg.
– faptul ca dupa cate o intrunire profesionala fiecare dintre participanti se intoarce acasa unde trebuie sa dea piept cu viata de zi cu zi ne tine in loc. Te duci la un congres, iar a doua zi te lovesc doar doua si e destul: un control si o demisie. Nu mai ai nici un chef, ti s-a luat oricum, te intorci la ale tale.
– deprofesionalizarea breslelor din ospitalitate. Ca vorbim despre bucatari sau ospatari, hotelieri sau barmani, situatia e aceeasi. Lipseste invatamantul profesional care ar trebui sa pregateasca baza de selectie a viitoarelor genii in domeniu. Cand lucrezi preponderent cu studenti, agenti de asigurari intre joburi sau fosti taximetristi, e greu sa crezi ca mai ai vreme sa dezvolti gastronomia. Nivelul mediu de pregatire in domeniu e praf (ma scuzati ca sunt atat de direct, cand ma refer la medie nu pot fi altfel).
– zero facilitati, mii de piedici. Astea ar trebui sa vina de la stat ca urmare a primului punct. Nici un domeniu, nicaieri in lume, nu s-a dezvoltat singur, de la sine, ba chiar cu gleznele legate. Pana n-a facut statul prin politicile sale culoar de trecere nu s-a intamplat nimic. Ba, mai rau, Romania nu e pregatita sa sprijine institutional ospitalitatea (un singur exemplu: proiectul cu satenii care pot primi oaspeti la masa in anumite conditii – GAL – e legat de gard pentru ca nu exista norme de aplicare! O mizerie tipica! Legea preventiei sta din acelasi motiv!).
– viata grea ii face pe oameni sa fie mai rai decat sunt in realitate! Cand te chinui de-ti ies ochii, nu mai vrei sa fii amabil cu colegul de pe strada paralela. Asta aduce o reciprocitate si, iata, lucrurile fie stau pe loc, fie merg inapoi.
– lipsa de experienta, educatie si realism a proprietarilor de proiecte de food.
– breasla nu e atractiva pentru masele largi. Da, toata lumea viseaza sa fie Chef, nu mai vrea nimeni sa fie bucatar. Sa fii bucatar in Romania nu mai e ceva atractiv, sexy.

Voi continua in articole viitoare despre motivele pe care le vad eu ca fiind relevante in chestiunea: De ce nu si-a asumat nimeni #NouaBucatarieRomaneasca si de ce nu s-a publicat #NewRomanianCuisineManifesto in ciuda a…

Ce se intampla acum? Multe chestii bune care vor duce la o miscare coerenta, comuna, una care sa lase urme adanci pentru urmatoarea suta de ani in gastronomia romaneasca:

• Multi bucatari care umbla fleaura sa-si culeaga ingrediente (foraging)
• Altii suna pe la ferme sa primeaca ingrediente
• Nivelul profesional al multor bucatari tineri este remarcabil. Altii ii privesc cu respect, invata de la ei.
• Fermierii au inceput sa cultive plante de care acum 4 ani poate nici nu stiau.
• Unii proprietari de proiecte gastronomice au inceput sa investeasca masiv in continutul real: ingrediente, ustensile, echipa, promovare, fotografie.
• Au inceput sa se scurteze meniurile. Multe restaurante se rezuma la o pagina.
• Vinurile romanesti au penetrat din ce in ce mai mult, sunt de gasit in cele mai multe restaurante.
• Publicul acumuleaza experienta, pune presiune pe bucatarii, restaurantele incep sa inteleaga (vag inca) un fapt demonstrat: calitatea e singura conditie care conteaza constant.Dupa cum vedeti, n-am identificat nici un input dinspre stat. N-am nimic de trecut pe lista lor, nu fac nimic pentru gastronomie.
  Cu toate astea, chiar simt ca se va atinge punctul in care o sa ne punem toti cei din industria asta umar la umar si o sa ne asumam proiectul asta al revitalizarii bucatariei romanesti. Deocamdata e greu, fiecare om din domeniu e apasat de griji si cocosat de greutatile vietii de zi cu zi. Usor nu-i, dar eu cred ca ziua in care o sa luam proiectul asta in brate si o sa iesim cu el pe strazile Europei nu e departe!Pana atunci, insa, #NewRomanianCuisineManifesto se manifesta punctual, in cateva locuri tare faine, si acumuleaza energie si asteapta. O sa infloreasca, sunt sigur! Curand…