De Laura Laurentiu m-am lovit foarte devreme in cautarile mele legate de mancare. Blogul ei, foarte cautat si pe-atunci, avea acel „ceva” de credibilitate, de naturalete care-l facea usor digerabil pentru mine (ca si pentru muuuuulti alti oameni).
Intre timp am invatat ceva absolut relevant: retetele Laurei IES. Da, citesti bine. Ies. Daca le faci dupa cantitatile ei si dupa metoda, ies. Spre deosebire de 90% dintre retetele internetului, care se duc in balarii si ajungi sa strici ingredientele.
In ultimii ani am descoperit un om tare fain in Laura (care vine „la pachet” cu neobositul Vuki, sotul ei) gata sa-ti sara in ajutor si sa fie „acolo”. Nu suna flatant, dar imi vine sa spun ca „nu se mai fac oameni ca pe vremea noastra…” 🙂
…
Intr-o duminica tihnita, pe la vremea pranzului, ne-a invitat Laura la masa. Era masa de pranz intre prieteni, cea care marca lansarea cartii ei de bucate. Bucate si povesti.
„Duminica la pranz” nu-i doar despre mancare, ingrediente si tehnici. E mult si despre viata. E abordarea omului asezat, intelept, care a priceput ca mancarea nu e totul in viata si ca viata nu e doar despre mancare.
Mi-a placut ca Laura a ales sa gateasca unul dintre meniurile din carte. Asta era si ideea: niste prieteni la o masa de pranz, duminica…
Cred ca a fost una dintre cele mai linistite intruniri la care am participat. Am mai povestit de niste retete, am mai depanat amintiri, am facut ceva planuri, am luat decizii (ref mancare, evident), am ras si-am ciocnit grozava tuica adusa de Vuki si pusa langa soncul cel bun, banatean.
Daca va plac povestile legate de bucatarie, trebuie sa aveti cartea Laurei Laurentiu. O sa va ajute in multe duminici, cand la pranz va trebui sa faceti de mancare familiei, grupului de prieteni sau chiar unor necunoscuti pe care ati vrea sa-i invitati acasa la voi, la masa.
Multumim, Laura. Era si timpul sa apara cartea asta!
Urmareste pe canalul meu YouTube un scurt interviu cu Laura!
