Nu-mi mai amintesc cum am ajuns sa gust prima data Mastiha, o bautura licoroasa care, daca e scoasa direct din congelator, e aproape ca mierea. E drept, e o bautura dulce. Ca un lichior cu un gust care pare neobisnuit, aproape nenatural. Desi nu-mi plac foarte mult bauturile dulci, sunt cateva cu care ma reintalnesc cu placere. Mastiha e una dintre ele si am descoperit ca in functie de branduri/producatori ai, evident, tot felul de variante de gust: de la extra-dry pana la (super)dulce. Am incercat din multe surse, am gustat multe variante. Desi se produce in mai multe locuri din Grecia (cu materie prima din Chios), singura mastiha cu adevarat buna vine din insula Chios. Tot de acolo am primit cea mai buna pudra de mastic, de pus in deserturi. Combinat cu zahar, masticul destinat deserturilor si bauturilor racoritoare devine o crema cam ca mierea cristalizata.

Daca n-ai incercat pana acum masticul sau derivatele sale, fa-o! E posibil sa-ti placa mult sau e posibil sa te lamuresti ca nu ti se potriveste. Dar macar ai rezolvat o dilema! 🙂

Masticul este o rasina naturala produsa de arborele de mastic (Pistacia lentiscus). In Grecia, masticul este denumit si „lacrimile din Chios” pentru ca numai aici, de peste 2000 de ani, din iunie pana in septembrie, se recolteaza aceasta rasina, picatura cu picatura, dupa crestarea scoartei arborelui de mastic. Uimitor este ca, desi s-a incercat aclimatizarea arborelui in alte zone ale lumii, acesta nu produce rasina vindecatoare si minunat mirositoare decat in sudul insulei Chios. Masticul a fost recunoscut ca produs de origine controlata.

Uscat, masticul arata ca niste pietricele translucide. Atunci cand este mestecat se inmoaie si devine alb si opac, ca o guma. Dealtfel, in multe limbi, „mastic” este sinonim cu guma. La inceput este amar, dar dupa ce il mesteci isi raspandeste aroma puternica asemanatoare cu cea a pinului sau a cedrului.

Masticul este folosit in industria cosmetica, parfumerie dar si in prepararea unor lichioruri – cum este mastika – o bautura aromata cu mastic, servita in mod traditional la nunti, ca digestiv. Tot masticul da savoare rahatului turcesc si merge tare bine in deserturile cu migdale. Are un miros dulceag, asemanator lemnului dulce.

In Grecia este folosit in pregatirea painii – de Anul Nou, femeile din Chios fac paine parfumata cu esenta de mastic.

Pisat cu zahar si amestecat cu apa de trandafiri sau apa de flori de portocal, masticul este o aroma des intalnita in Orientul Mijlociu, in deserturi, inghetate, siropuri.

Herodot aminteste pentru prima data de mastic in ritualul imbalsamarii. In Roma antica masticul facea parte din rutina de frumusete al femeilor, fiind folosit pentru improspatarea respiratiei si albirea dintilor.

Chiar si Columb, aflat odata pe insula Chios, a fost uimit de proprietatile masticului, fiind convins ca acesta poate fi un leac pentru holera.